Vindecarea ranilor provocate de parinti



 

Dupa ce au fost descrise amanuntit fiecare dintre cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine (cititi articolul Ranile umane si mastile sociale in viziunea autoarei Lise Bourbeau), acum putem vedea ce anume putem sa facem pentru a le vindeca. Vindecare este un proces foarte important si porneste de la dorinta celui care are rana de a trece intr-o alta etapa.

Astfel ca, prima etapa prin care trebuie sa treaca orice om care doreste sa vindece o rana, este aceea a acceptarii ei.

Lise Bourbeau in „Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine” descrie ce inseamna acceptarea : „A o accepta inseamna a o privi, a o observa, stiind ca a avea inca situatii de rezolvat face parte din experienta fiintelor umane. Daca ceva iti face in continuare rau, nu inseamna ca esti o persoana rea. Faptul ca ai fost capabil sa creezi o masca pentru a nu suferi a fost un gest eroic, un demers din iubire fata de tine insuti. Aceasta masca te-a ajutat sa supravietuiesti si sa te adaptezi in familie.

In general, oamenii provin din familii care au acelasi tip de rani. La inceput acest lucru este confortabil pentru ca au senzatia de apartenenta si nu nu se simt singuri, exclusi social. Le da senzatia ca nu sunt unici, ca nu sunt singurii cu acest tip de problema. Apoi incep sa observe din ce in ce mai mult defectele in ceilalti si au tendinta de a-i schimba.

In realitate, ceea ce e bine sa faca este sa accepte rana pe care o au si sa o vindece, nu sa schimbe ceea ce vad in ceilalti. Pentru acest lucru este nevoie de „ compasiune, rabdare si toleranta fata de tine insuti.”

Lise Bourbeau atrage atentia asupra operatiilor estetice, la care apeleaza din ce in ce mai multe persoane pentru a modifica anumite aspecte nedorite ale corpului. In realitate, chiar daca exista o modificare din punct de vedere fizic, rana nu dispare, ci va gasi o alta modalitate de a se face vizibila.

Un alt aspect important este faptul ca o rana se va agrava cu trecerea timpului si va deveni din ce in ce mai de neatins. Inaccesibilitatea ei il va face pe omul care are acea rana sa nu se mai apropie de ea si astfel sa ajunga sa experimenteze un grad ridicat de suferinta. De exemplu, o persoana cu masca fugarului va ajunge sa se simta respinsa de toata lumea si sa se convinga ca nimeni nu o va putea iubi vreodata.

Indiferent de parintele in legatura cu care avem rana, este foarte importanta iertarea: „Ranile nu vor putea fi vindecate decat dupa o iertare autentica fata de noi insine si fata de parintii nostri.” Vinovatia ingreuneaza cu mult procesul de vindecare. Cu cat un om se simte mai vinovat, cu atat va fi mai departe de a ajunge la iertare, si mai ales, la iertare de sine. El se va pedepsi considerand ca merita acea pedeapsa.

Cand cineva este constient de ranile pe care le are si de ranile celor din jurul lui poate sa aiba compasiune si sa inteleaga motivul pentru care ei ar putea sa isi piarda controlul. Lise Bourbeau spunea „ Nu exista oameni rai, ci doar oameni care sufera.”

In mometul in care o rana este observata, este bine ca oamenii sa fie recunoscatori momentului sau persoanei care a declansat reactia respectiva, pentru ca astfel a putut fi usor de observat ca nu este inca vindecata. Pentru a fi noi insine este necesar sa nu mai purtam masti sociale. De aceea este important sa constientizam ca rana nu este vindecata si sa ne acordam timp pentru a o vindeca.

Un alt aspect important este faptul ca trebuie sa fim constienti de ceea ce ne implineste: „Ceea ce suntem si ceea ce facem ar trebui sa fie sursa fericirii noastre si nu complimentele, gratitudinea, recunoasterea sau sustinerea pe care le primim de la ceilalti.

In concluzie, etapele pe care trebuie sa le parcurga un om pentru a vindeca ranile pe care le are sunt:

  • constientizarea mastii sau mastilor pe care le poarta;
  • revolta in ceea ce priveste acceptarea responsabilitatii pentru ceea ce traieste, incercand sa paseze responsabilitatea pe umerii celorlalti;
  • acordarea dreptului de a suferi si acceptarea faptului ca exista resentimente fata de parinti, iar apoi aparitia compasiunii pentru acestia;
  • ultima etapa in care nu mai exista nevoia mastilor, oamenii devenind ceea ce sunt ei.

 

Adaptare dupa Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine – Lise Bourbeau
Editura Ascendent


Lasa un comentariu