Vindecarea din interior



Astazi continuam cu un articol despre partea intunecata a personalitatii noastre… sau aspectele interioare  pe care refuzam sa le acceptam ca fiind parte din noi, dar cu toate acestea n-avem nicio retinere sa le acuzam (cu inversunare chiar) cand le observam la cei din jur. 

Obisnuiesti sa faci astfel de afirmatii ?

* “Nu-mi plac oamenii agresivi. N-as putea niciodata sa ma manifest astfel.”
“Nu pot sa inteleg cum sunt unii atat de laudarosi, eu n-as putea fi asa.”
*  ”Urasc oamenii  lenesi / sau egoisti /  sau prefacuti / sau imaturi / sau oricare alt defect.”.

Daca nu te regasesti in nici unul din exemplele de mai sus, sunt sigur ca ai probabil alte lucruri pe care le detesti la cei din jur.

Poate nu urasti nici lenea, nici egoismul, nici laudarosenia… dar ceva tot exista – un defect pe care il vezi la cei din jur si te scoate din sarite.

Nu e neaparat un aspect “negativ”, sunt oameni pe care ii deranjeaza de exemplu faptul ca ceilalti se simt impliniti si fericiti. Asadar cu totii ajungem la un moment dat sa detestam, dispretuim sau acuzam anumite trasaturi si comportamente ale oamenilor care ne inconjoara.

Si acum SURPRIZA:

“TOT ce detesti /urasti / judeci /acuzi la cei din jur, se gaseste in TINE!”

Stiu, pare greu de crezut ca, desi te enerveaza la culme oamenii egoisti, chiar TU esti unul din ei (si nu de putine ori esti unul mult mai mare decat cei pe care ii acuzi – altfel nu te-ar deranja atat).

Poate tu spui…

“Hei, nu-i adevarat! Mie nu mi-a placut sa ma laud niciodata, ba chiar m-am ABTINUT de la asta, cand puteam sa ma laud pe buna dreptate”.

Aha !
Ai spus exact adevarul, te-ai abtinut ! (“abtinut” e cuvantul cheie)

Practic tu ai simtit de fapt nevoia sa te lauzi, dar din cauza ca tu crezi ca lauda este ceva “nepoliticos” / “rau” / “imoral” / “pacatos”  ai refuzat sa o manifesti.

Practic ti-ai blocat (reprimat) dorinta de a te lauda, insa ea a existat deja in tine (chiar daca ai reusit cumva s-o maschezi, ea continua sa existe).

Partea interesanta e ca nu te poti abtine sa nu-i critici pe ceilalti cand ii vezi ca “se lauda ca nesimtitii” (daca nu cu voce tare, macar in gandul tau).

Te gandesti probabil:

“Cum isi permit ceilalti sa se laude fara retineri, cand eu fac eforturi supranaturale sa ma abtin de la aceasta tendinta de a ma lauda?”,

…adica “Cum isi dau voie sa se manifeste astfel, in timp ce eu refuz sa-mi dau voie.”

Daca ai vazut vreoadata un om zgarcit care nu-si da voie sa consume nimic in exces, insa moare de invidie cand ii vede pe altii cum isi permit sa risipeasca cat au chef.

Si aici functioneaza acelasi principiu ca si in privinta laudei

“Cum isi permit altii, ceea ce eu imi refuz ?” (mai ales ca eu fac eforturi deosebite in acest sens).

Asadar te enerveaza la culme sa vezi ca altul isi permite ceea ce si tu ai vrea (fara sa recunosti), insa iti refuzi / nu-ti dai voie sa ai.

Daca tot suntem pe domeniul sanatatii, putem aminti de oamenii care “mananca sanatos”, dar care ii judeca / acuza pe “nesanatosii care  mananca orice”, deoarece acestia isi dau voie sa faca ceea ce si “sanatosii” ar vrea (la nivel inconstient probabil), insa isi refuza sub pretextul sanatatii.

Vorba vine, ce zici, oare aceasta “viata sanatoasa” nu cumva e o manifestare a nevoii tale ascunse de a te simti superior celor din jur?

Poate ca tu nu ai curajul sa te afisezi astfel, motiv pentru care iti manifesti superioritatea prin acest stil de viata “sanatos”. (insa fara sa recunosti asta – atat fata de cei din jur, cat si fata de tine insuti)

 

ADEVARUL…

…din toata aceasta poveste este ca in realitate TU esti si egoist, si lenes, si imatur si ai vrea sa mananci tot ce prinzi … iar daca nu ar fi asa nu i-ai JUDECA / ACUZA  pe cei care se poarta in acet mod.

Astfel… tot ce acuzam la altii, tot ce ne enerveaza, toate defectele pe care le judecam la cei din jur sunt de fapt defectele noastre pe care refuzam sa ni le acceptam, refuzam sa acceptam sa acestea fac parte din noi. ( Eu? Egoist? Niciodata!)

Partea mai proasta in toata treaba este ca aceste lucruri ne afecteaza deseori si sanatatea fizica. (Unii sugereaza ca ar putea sta la baza unor boli grave, printre care si cancerul)

Ciudata treaba, nu-i asa ?

Faptul ca il acuzi pe vecinu’ pentru ca pierde vremea stand cu burta la soare in timp ce tu muncesti ca nebunul, poate sa  iti provoace tie cancer sau alta boala fizica (nu mai zic de cele sufletesti, precum invidia care nu te lasa sa dormi noaptea).

Suna incredibil, insa citind mai departe vei descoperi ca lucrurile NU sunt deloc atat de“supranaturale” precum par.

 

Alte exemple:

Pentru a intelege mai bine fenomenul neacceptarii, mai luam cateva exemple din viata de zi cu zi:

 

Vindecarea din interior

Exemplul 1: AGRESIVITATEA

Daca esti tipul de om care nu suporta agresivitatea (pur si simplu nu intelegi cum pot fi unii atat de agresivi), ai fi surprins sa afli ca acea agresivitate pe care o detesti si o acuzi la ceilalti se afla chiar in TINE ?

Insa tu esti un om “moral” sau “credincios”care ai stabilit la un moment dat in mintea ta faptul ca“agresivitatea este ceva rau sau pacatos” si de aceea “nu e bine ca tu sa fii astfel” – asadar trebuie s-o blochezi (reprimi).

Sau probabil ti-o blochezi din frica, provenite din experientele trecute in care ti-ai exprimat agresivitatea si ai platit scump pentru asta.

Ideea din capul tau care-ti spune ca “agresivitatea este ceva rau”, sau frica pe care o simti cand iti vine sa te manifesti agresiv este ceea care te face sa-i judeci si sa-i acuzi pe cei care se manifesta in acest fel.

Nu intelegi cum altii pot fi atat de agresivi, in timp ce tu “iti controlezi” mereu acest impuls, si porti MASCA de om bland (desi simti ca iti vine sa le rupi capul la toti din jur). Asadar tu te abtii, iti blochezi acest impuls, care oricum EXISTA deja in tine.

Bineinteles ca te va enerva la culme cand oamenii din jurul tau se exprima agresiv fara nicio retinere, ba chiar ii vei acuza si judeca pentru faptul ca exprima liber  ceea ce TU nu-ti dai voie sa manifesti.

Cel mai probabil vei spune:

“Eu n-as putea sa fiu agresiv, mai ales ca ma enerveaza la culme oamenii agresivi”  – fara sa ma gandesc ca acea agresivitate este in mine, insa refuz sa mi-o accept.

INTREBARE:

Daca imi blochez/reprim tendinta de a fi agresiv, purtand o masca de om bland, tot agresiv sunt?
Chiar mai agresiv, deoarece impulsul tau agresiv e tinut sub presiune, spre deosebire de ceilalti care si-l descarca cu lejeritate.

Mai mult decat atat, acel impuls de agresivitate pe care l-ai mascat va face tot posibilul sa se manifeste (sa iasa din tine la suprafata)  – si va reusi (100% garantat) in momentul in care presiunea acumulata in tine (de la atata mascare a ceea ce simti) va fi insuportabila si se va descarca. Cel mai probabil o va face in momentul (si modul) in care te astepti cel mai putin.

Luand un exemplu practic, vorbim aici de cazurile “baietilor mereu linistiti si la locul lor” care, intr-un moment in care “parca n-au fost ei” au macelarit-o pe-o vecina, au violat-o pe colega…. sau au inceput sa traga cu mitraliera in colegii de clasa. Este interesant ca dupa astfel de actiuni majoritatea spun ca “nu stiu ce a fost cu mine, parca n-am fost eu”.

Sa fi fost descarcarea acelei agresivitati neacceptate, pe care au blocat-o in ultimii cativa ani?
Te las sa meditezi la intrebarea asta.

La un nivel mai putin brutal, se poate intampla ca agresivitatea pe care o maschezi  fata de seful de la serviciu (pe care l-ai lua la bataie de 3 ori pe zi), s-o descarci acasa pe partenerul de cuplu…sau de ce nu, pe copii ?

Pur si simplu te trezesti ca vii de la serviciu cu chef de cearta si nici macar tu nu stii de ce.
Sa fie oare din cauza ca ti-ai mascat agresivitatea mai devreme ?

hmmm… ciudata legatura nu-i asa  ?

 

Exemplul 2:  LENEA.

‌Vindecarea din interior1

Probabil esti unul din cei care nu suporta oamenii lenesi. Pur si simplu simti ca-ti iesi din minti cand vezi oamenii ca “isi pierd vremea inutil”, “stau fara sa faca nimic” sau se relaxeaza.

Ia sa vad, ghicesti ?

Da, acea lene se afla chiar IN TINE, insa refuzi sa ti-o accepti, deoarece deja ai catalogat lenea ca fiind “ceva rău” / “dizgratios”, ceva ce NU VREI si NU ACCEPTI sa faca parte din TINE (pur si simplu nu accepti ca si tu ai putea fi in anumite momente un lenes ordinar).

Te-ai gandit vreodata ca lenea ti-ar putea fi benefica ?

Lenea poate fi simpla ta nevoie naturala de a te relaxa (poate-ti da corpul un semnal codat), insa ideea din capul care-ti spune ca “lenea este rea sau pacatoasa”… te va face sa refuzi sa crezi ca ai dreptul la a te relaxa… dreptul la a nu face nimic (macar pentru o ora din zi – de exemplu.)

La fel ca in celelalte exemple, vei condamna lenea aparuta la cei din jur, simtindu-te probabil revoltat de faptul ca altii isi permit sa isi acorde un timp in care nu fac nimic, in timp ce tu nu iti dai voie sa faci asta. In acest caz, esti foarte probabil tipul de persoana care nu poate dormi noaptea, deoarece are mintea mereu plina, iar in concedii te gandesti doar la problemele de la serviciu, refuzand sa crezi ca ai dreptul sa te relaxezi – sau sa stai fara sa faci nimic.

La un nivel inconstient (adica fara sa iti dai seama) tu simti un sentiment de vinovatie de fiecare data cand iti permiti sa te relaxezi  (sau sa nu faci nimic).

Chiar daca la nivel constient tu ai vrea sa te relaxezi, sa-ti golesti mintea, simti ca e ceva acolo care nu te lasa, ceva care te tine mereu in priza si nu stii ce.

Te intreb: Sa fie oare acel tipar de “nu am voie sa nu fac nimic”, pe care l-ai repetat mereu din ziua in care ai considerat ca “lenea e ceva rău” (adica in ultimii 20 de ani) ?

Oricat ai vrea, nu poti schimba intr-o zi ceea ce repeti zilnic de cateva zeci de ani, indiferent cat de motivat esti tu sa te relaxezi in aceasta seara. Tind sa cred ca nu vei reusi. (ce pesimist sunt, asa-i ?).

Totusi daca cumva ai reusi sa te detasezi, sa te relaxezi, sa iesi din priza, cel mai probabil te vei simti vinovat pentru relaxarea  pe care ti-ai permis-o. Daca esti tipul mai religios probabil te vei simti“mai pacatos” (e acelasi lucru cu “vinovat”).

Si da, nu e nevoie sa te pedepseasca nimeni pentru asta, te vei pedepsi singur prin si mai putin timp acordat pentru odihna, si bineinteles mai multa munca (probabil irationala).

 

Alte exemple des intalnite ar putea fi:

* Invidia, mania, egoismul… toate acestea cand te enerveaza la altii, se gasesc de fapt in tine insa refuzi sa le accepti, deoarece crezi ca sunt “rele”. Sa nu uitam ca invidia poate fi folosita pentru a deveni mai bun in domeniul in care lucrezi, mai degraba decat sa fie folosita pentru a-i face rău colegului tau de munca, care pur si simplu isi face treaba mai bine ca tine. (probabil e mai perseverent).

Oamenii suparati pe viata care ii judeca pe cei care se bucura de viata. Adica: “cum adica eu nu-mi dau voie mie sa fiu fericit, in timp ce alti “nesimtiti” se bucura de viata fara nici o treaba. Ei nu stiu ca nu au voie?” Raspuns: Nu, ei nu stiu. Totul e doar in capul tau!

Si preferatii mei sunt crestinii pardon “crestinii”. (observi ghilimelele?)  Mai ales cei “foarte sfinti” care isi refuza constant nevoile naturale, si drept urmare ii judeca/acuza/dispretuiesc pe “pacatosii”, care isi permit sa nu tina post sau sa faca exact ce simt (o sa-i mance pe ei iadu’, nu-i asa?).

Normal ca dragii nostri  “sfinti” n-o sa accepte ca si ei au aceleasi dorinte (ba chiar mai intense, deoarece sunt tinute sub presiune), insa refuza sa le accepte ca fiind parte din ei, altfel NU le-ar  acuza/judeca  la cei din jur.

O explicatie frumoasa care dezleaga aceasta dilema a “crestinilor”, o da tot un crestin (insa fara ghilimele), si anume Nicolae Steinhardt:

“Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cand altul se balaceste, inca, in viciul sau.
Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte!

Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decat pacatul insusi.” 

 

Intrebare capcana:

Care e mai “pacatos“, cel care pacatuieste sau cel care sta pe margine si-l  judeca pe pacatos ?

Asa cum observi si in citatul de mai sus,  simplul fapt ca judeci / acuzi pe altii te coboara mai jos decat cel care il judeci / desconsideri / acuzi. Normal ca dorinta mea ascunsa, e mai “al dracu” ca cel care cel care are curajul sa o exprime liber, deoarece la el e sincera, in timp ce la mine e ascunsa si sub o presiune care anunta o explozie iminenta.

Asadar tu n-o s-o judeci pe aia care se culca cu 100 de barbati, decat daca si tu ai aceeasi dorinta… poate chiar la puterea a doua, mai ales ca o tii sub o presiune care e gata sa explodeze la orice ora.

Nu intamplator se spune ca ceea ce respingi cu voce tare, te atrage in tacere”…iar aici imi vine in minte imaginea luptatorilor inversunati impotriva sexualitatii. Oare ce ne-am face fara ei ?

Oricum toate exemplele de mai sus sunt valabile si vice-versa si vorbim de egoistii care ii considera pe altruisti “fraieri”, sau de ateii care ii desconsidera pe credinciosi sau de lenesii pe care ii dezgusta “stresatii”.

Sper ca se intelege ca nu atributele din exemple sunt importante, ci modul in care ne raportam la ele. Adica cel egoist si cel altruist sunt la acelasi nivel, nu e niciunul mai bun atata timp cat ambii se desconsidera / acuza / judeca reciproc.

“Nu judecati, ca sa nu fiti judecati” – spunea si intemeietorul crestinismului acum vreo 2000 de ani.

—————————————————————————————

TEST

Pentru a verifica daca ai inteles despre ce e vorba in cele de mai sus, ti-am pregatit un mic test (stai relax, nu-i pe note):

1. De ce acuza ‘fetele cuminti’, pe cele care se culca cu mai multi barbati ?

Indiciu: Sa fie oare din cauza ca au aceeasi dorinta, insa si-o refuza de dragul imaginii de “fata cuminte”? (nu stiu, intreb si eu).

2. De ce catalogheaza “divele” pe fetele sincere si naturale ca fiind, citez “ţărănci needucate” ?

Indiciu: Sa fie din cauza ca ele nu-si dau voie/nu-si permit sa se comporte natural (desi ar vrea), deoarece le e frica sa-si piarda (falsa) imagine de “diva”).

…si ca  sa nu fiu acuzat te misoginism…

3. De ce cred barbatii ca a-ti exprima sentimentele liber este un gest care te face mai “muiere”, “fraier” sau “gay” ?

Indiciu: Sa fie oare din cauza ca ei sunt la fel de sensibili, insa refuza sa accepte ca si ei au o astfel de latura?

– timp de lucru 3 minute, 1 punct e din oficiu…si nu copiem, ca n-am chef sa fac pe gardianu’.

—————————————————————————————

 

Vindecarea din interior2

Manipularea

Sa nu uit sa mentionez, ca unul din cele mai neplacute lucruri in ceea ce priveste reprimarile (sau blocarea impulsurilor interioare) este faptul ca se folosesc in scop manipulativ si cel mai des, chiar in relatii de cuplu si familie.

Iti suna cunoscut asta:

“Eu nu ma culc cu alte femei, draga (tradus: desi as vrea asta, dar imi refuz acest impuls), de aceea am pretentia ca nici tu sa nu te culci cu alti barbati“.

Deci tu presupui din start ca daca TU ai aceasta tendinta de infidelitate, SIGUR il are si partenerul tau de cuplu!

(Hei, dar te-ai gandit vreodata ca pana acum ei nici nu i-a trecut prin cap asa ceva ? De ce presupui ca toti gandesc si simt la fel ca tine ?)

Cred ca se confirma vorba aia ca gelosii insala mai repede decat cei pe care-i suspecteaza de infidelitate (cert este ca dorinta in ei exista si nu de putine orie chiar mai mare decat la cel pe care il acuza –  normal, altfel nu l-ar acuza /judeca).
Deci… e absurd sa manipulezi pe altii cu dorintele tale reprimate, care EXISTA deja in tine, insa ti le refuzi dintr-un motiv sau altul (poate ai vrea si n-ai cu cine – si asta poate fi un motiv).

Alt exemplu de manipulare il putem da in privinta oamenilor egoisti (care nu-si accepta egoismul – care nu e tocmai ceva rau).

Daca acuzi egoismul si il consideri “ceva rau”, un defect al celor din jur (care te si enerveaza), inseamna ca, chiar TU  ai tendinta de a fi egoist, insa ti-o refuzi/ reprimi / blochezi.

Ai vrea sa-ti satisfaci o gramada de dorinte, insa “te sacrifici” pentru ca tu crezi ca “nu e bine” (sau e pacat sau e imoral sau ti-e frica) sa fii egoist, motiv pentru care nu-ti dai voie sa iti satisfaci propriile nevoi si dorinte.

Bineinteles ca ii vei acuza pe toti ceilalti care isi satisfac liber nevoile (“egoisti fara suflet ce sunteti!”) si vei incerca sa-i manipulezi spunandu-le:

“Eu imi sacrific dorintele mele (egoiste) pentru tine, de ce nu faci si tu la fel pentru mine? “

Normal ca nu-si dau seama ca pentru a face pe altul fericit, NU TREBUIE sa te faci pe tine nefericit, ci chiar din contra.

Un nefericit care incearca sa faca pe altcineva fericit, este asemenea  unui om cu un salariu de 3 milioane care incearca sa dea altora 10.000 de euro. El nu vrea nici in ruptul capului sa inteleaga ca nu are acei bani. Nu ai cum sa dai cuiva ceva ce tu nu ai, fie ca e vorba de bani, fericire sau iubire. (absurd)

Asadar tu nu poti face pe altii fericiti, decat daca nu te faci PE TINE mai intai…iar incercarile de a-i trage pe ceilalti in nefericirea ta indemnandu-i sa-si refuze si ei propriile nevoi (asa cum faci tu), cu siguranta  NU iti va aduce fericirea la care visezi.

Aceasta e 100% garantat, indiferent cat incerci tu sa dai vina pe ceilalti pentru nefericirea ta. (Ex. “Din cauza ca ceilalti sunt egoisti si nu se gandesc la mine, eu sunt nefericit.” … desi e tentant pentru oricine sa faca astfel de afirmatii, nu e o chestiune care tine de realitate, ci doar de iluziile din capul nostru.)

In concluzie manipularea altora prin impunerea unor restrictii nu-ti va aduce NICIODATA fericirea, ba chiar din contra, te va baga mai adanc intr-o lume ghidata de frica, nefericire, si bineinteles suferinta interioara.

DE RETINUT ca nu e de vina celalalt pentru fericirea pe care tu insuti refuzi sa ti-o acorzi!

 

Si acum o anecdota cu Mulla Nasrodin (un fel de Bula din cultura islamica), care ne vorbeste despre responsabilitatea pentru propria nefericire/suferinta:

“Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin:

“De ce esti atat de trist?”
Mulla a raspuns:
“Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau,
iar eu am renuntat la toate aceste lucruri.”

Omul a spus: “Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum”.
Nasruddin:
“Tocmai asta e problema.
Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita.
Incepe sa vorbeasca, dar NU ARE DE CE SA SE PLANGA.
Acum NU ma mai poate face PE MINE RESPONSABIL PENTRU NEFERICIREA EI.
Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste lucruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. ”

 

Ironic, nu-i asa ?

Sper ca intelegi acum ca  NU ai dreptul sa faci pe NIMENI din jur responsabil / vinovat pentru propria nefericire / suferinta.

Nici pe persoane, dar nici macar pe evenimente nu putem da vina.

Daca suntem cu adevarat fericiti, suntem ACUM, independent de tot ce ne inconjoara.

Exemple in acest sens ar fi Nicoale Steinhardt sau Richard Wurmbrand, oameni care suferind in inchisorile comuniste si-au dat seama ca fericirea este ceva ce tine exclusiv de propria persoana si nu de persoanele si evenimentele din jur, care, vorba vine, nu erau tocmai placute, mai ales ca te bateau de 3 ori pe zi, iar apoi te umileau facandu-te sa-ti mananci excrementele (ca sa-ti faci o idee despre cum era viata  in lagarele comuniste ).

Asadar, daca esti unul dintre cei care ii acuzi pe toti si pe toate pentru suferinta ta (pe care tu singur ti-o provoci), ti-ar prinde bine o privire mai atenta in interiorul tau pentru a observa REALITATEA si anume ca NIMENI nu este responsabil pentru starea ta, in afara de tine.

Doar tu singur alegi sa fii nefericit. Persoanele din jur sunt doar tapii ispasitori pe care mintea ta ii cauta pentru a justifica starea de suferinta.

Pe de alta parte daca esti inconjurat de oameni care te invinovatesc pe tine pentru nefericirea si suferinta lor, ar fi bine sa nu-i iei in serios (mai pe romaneste:  “nu-i crede cu nici un chip !”)

Daca esti copil, nu notele si nu faptul ca nu te pricepi la matematica ii fac sa fie nefericiti si suferinzi pe cei care te cresc, acestea fiind doar justificari pe care le-au gasit pentru a-si motiva cumva propria stare de nefericire/neimplinire.

In realitate fiecare e 100% responsabil pentru ceea ce simte ( fericire  / suferinta / gelozie / neimplinire  etc. ).

Daca partenerul tau de cuplu te face sa te simti vinovat pentru ca el se simte nefericit si neimplinit sau pentru ca relatia voastra merge prost, nu-i cadea in plasa! (nu-l crede!)  Mai inteligent ar fi sa-i explici ca nu e tocmai avantajos sa dai vina pe persoanele dragi pentru propria neimplinire interioara.

Daca proprii copii te invinovatesc pentru nefericirea lor, pentru modul in care i-ai crescut, ar fi bine sa le explici ca ar fi mult mai benefic pentru ei sa fie fericiti acum (in timpul care le-a ramas) decat sa-si piarda vremea (sau anii) reflectand in varful patului la amintirile din trecut.

In final vom retine ca fiecare este responsabil pentru propria suferinta si este inutil sa-i faca pe cei din jur sa se simta vinovati sau impovarati pentru nefericirea lor. Ar fi mult mai inteligent sa caute in interiorul lor motivele, decat sa mearga pe calea usoara (si mincinoasa) a invinovatirii celor din jur.

 

 

Sursa: vindecator.com

Lasa un comentariu