Tendinta de a renunta la sine



 

De cate ori in viata nevoile noastre conteaza cu adevarat? De cate ori suntem destul de importanti pentru noi insine incat sa ne acordam atentie? De cate ori nu s-a intamplat sa lasam dorintele noastre deoparte pentru a le indeplini pe ale celor din jurul nostru?

Se intampla rar ca un om sa aiba momente in care sa se puna pe el insusi pe primul plan, sa  tina cont cel mai mult de nevoile sale, de dorintele sale, sa faca tot ce poate pentru a fi multumit sau fericit. Intr-o societate care ne-a invatat ca individul nu conteaza, ci doar masele,  nimeni nu se mai intereseaza de dorintele individului, de nevoile marunte care l-ar putea face sa se simta special. Nici macar nu mai stie ca atunci cand ai ocazia sa faci ceva pentru tine, ar trebui sa o faci, bineinteles, tinand cont de cei de langa tine si nefacandu-le lor un rau.

Putini isi mai pun problema unei dezvoltari pe plan spiritual, a unei ascensiuni personale. Cei mai multi raman cantonati in existenta materiala si in incercarea de supravietuire. Astfel incep oamenii sa uite de ei.

Oamenii nu mai sunt obisnuiti sa aiba incredere in ei insisi, nu mai conteaza nici macar pentru sine. Nu au invatat sa se cunoasca, nu stiu de unde sa porneasca in explorarea propriei fiinte. Exista totusi situatii in care anumiti oameni fac un pas inspre ei, dar si atunci se intampla sa abandoneze lupta pentru ca nu inteleg semnificatia sau pentru ca nu sunt dispusi sa sufere pentru a vindeca o rana. Ei renunta la evolutie, cad in plasa nepasarii.

Renuntarea aceasta atrage dupa sine renuntarea la forta necesara pentru indeplinirea proiectelor personale si astfel, viata pare ca nu mai are sens. In momentul in care renunta la ceea ce sunt, la a se descoperi, la efortul de a deveni cea mai buna varianta a lor, renunta la sansa de a fi fericiti si de a se simti impliniti.

Cand unii oameni intrerup indeplinirea nevoilor lor pentru a-i ajuta pe cei din jurul lor, fac ceva ce ii implineste. Pentru a ajuta un om de langa tine iti trebuie o energie si o determinare puternica. Acest lucru se intampla pentru ca nevoia nu este a ta, ci este a altei persoane, deci motivatia nu este la fel de intens resimtita. Cel care ofera nu isi da seama ca energia de care dispune se va diminua si nu va mai face fata usor la rezolvarea problemelor celor din jur. Astfel, pentru a putea cu adevarat sa ofere ajutor unui alt om, trebuie ca el insusi sa se descopere.

Este importanta cercetarea si cautarea resurselor personale ale fiecarui om; o cautare permanenta a ceea ce il defineste; si in momentul in care a descoperit , este important sa aiba curajul de a fi acel ceva, de a se iubi indejuns de mult incat sa arate lumii si mai ales lui insusi, cine este si ceea ce se afla in interiorul sau. Daca este cine poate sa fie, atunci si cei din jurul sau vor observa si se vor bucura alaturi de el admirand ceea ce daruieste.

Fiecare om are ceva special. Fiecare are un talent, poate inca nedescoperit. Fiecare persoana are o calitate sau o abilitate care ii este naturala, care face parte din el indeajuns de mult incat  sa simta ca ii apartine, sa se simta confortabil si mandru de existenta ei.

Cand potentialul fiecarui om este descoperit, atunci poate sa evolueze, sa se dezvolte dincolo de ceea ce isi putea imagina. Sa nu renuntam la ceea ce am putea deveni! Sa ne dezvaluim noua insine cate putin in fiecare zi si sa avem curajul de a arata lumii ceea ce putem fi!

Autor: Raluca Banuta, psiholog

 

Lasa un comentariu