Tehnici de fixare a unor stimuli externi



 

Majoritatea tehnicilor de inductie hipnotica au la baza un proces activ, constient, de focalizare a atentiei asupra unui stimul. Se produce astfel o ingustare a campului constiintei, o saturare a acesteia prin prelucrarea stimulilor focalizati, fapt care favorizeaza accesul la o functionare psihoconportamentala autonoma, inconstienta.

Stimulii asupra carora se focalizeaza atentia pacientului pot fi stimuli interni: imagini, senzatii, muschii propriului corp etc., sau stimuli externi: punctul situat intre ochii terapeutului, degetul terapeutului, un obiect oarecare aflat in biroul in care se desfasoara terapia, un punct din tavan etc, sau alti stimuli motori precum pendulul, metronomul etc.

Pe masura ce pacientul fixeaza stimulul, sugestiile administrate il orienteaza sa observe cele mai mici detalii ale obiectului fixat, precum si instalarea progresiva a senzatiei de oboseala si relaxare. Terapeutul trebuie sa fie asezat intr-o pozitie care sa-i permita o buna observare a pacientului (ori in spatele obiectului fixat, ori lateral in raport cu pacientul), astfel incat sa-si poata sincroniza sugestiile cu reactiile pacientului.

Majoritatea reactiilor pacientului (clipitul pleoapelor, abaterea privirii de la obiectul fixat, lacrimarea – care determina o imagine din ce in ce mai difuza, inchiderea ochilor) au la baza mecanisme fiziologice. Daca terapeutul se sincronizeaza bine cu manifestarile subiectului, atunci el va verbaliza unele comportamente cu foarte putin timp inainte ca ele sa se produca:
“in curand ochii vor clipi din ce in ce mai des…! “, transformand sugestiile sale in predictii ce se implinesc si inducand astfel subiectului credinta ca se comporta deja ca o persoana hipnotizata.

Scenariile de inductie construite dupa acest principiu sunt, de obicei, puternic ritualizate si valorifica multe dintre miturile hipnozei (mitul energetic, forta ochilor magnetici, pasele magnetice etc) .

Partea introductiva a unor astfel de scenarii isi propune sa creasca motivatia pacientului, ii ofera modele de comportament (deseori comparatii cu senzatiile pe care le avem cand suntem pe cale de a adormi sau cu somnambulismul) si-i stimuleaza anumite asteptari si atitudini.

Desi incep prin instructiuni relativ neutre, treptat, treptat, frazele terapeutului isi propun sa creeze o relatie asimetrica, o atitudine de conformare, indusa deseori prin sugestii directe cu accente imperative: “in curand nu vei mai putea rezista…!”; “Nu vei putea sa mai deschizi ochii etc.”.

Inchiderea ochilor este considerata, in cadrul inductiei traditionale, ca fiind un indicator al intrarii subiectului in transa. Tot ce urmeaza dupa acest moment are ca scop aprofundarea transei.

Iata un astfel de scenariu (A. Weitzenhoffer, 1957, pp. 206-207):
” Vreau sa privesti in sus, la un punct de pe tavan si sa-fi fixezi ochii asupra lui. In orice punct. Poti alege unul la care poti privi confortabil. Nu te ingrijora daca ochii tai se abat de la acel punct sau clipesc. Este in regula. Daca se intampla asta, revino cu privirea la punctul ales si priveste-l cat de fix poti. Nu fi incordat. Relaxeaza-te si asculta cu atentie vocea mea, asculta ceea ce iti spun. Vreau sa te relaxezi… Candeste-te la relaxare. Iti simti corpul relaxat… Procedand astfel, vei descoperi ca trupul tau se relaxeaza treptat… Te vei relaxa din ce in ce mai mult. In timp ce-ti mentii privirea la punctul aflat deasupra capului si imi asculti vocea, vei simti cum corpul in intregime devine relaxat. Picioarele tale devin obosite, gambele devin relaxate, bratele si mainile tale devin relaxate, intregul tau corp se relaxeaza, iar acum vei simti cum devii molesit, somnolent. Somnolenta ta creste din ce in ce mai mult. Asculta vocea mea… ea face ca tu sa te simti molesit, adormit… Simti o greutate venind peste trupul tau. Corpul tau devine greu, foarte g-r-e-u. Mainile tale devin g-r-e-l-e. Bratele tale devin g-r-e-le. Mainile si bratele tale sunt grele. Picioarele tale devin g-r-e-l-e. Gambele tale devin g-r-e-l-e. Corpul tau, in intregime, devine g-r-e-u, f-o-a-r-t-e g-r-e-u. Esti m-o-l-e-s-i-t,… s-o-m-n-o-r-o-s. O senzatie de caldura somnolenta, placuta te cuprinde. In curand vei adormi… profund…. adanc… O caldura placuta iti cuprinde intregul corp, ca atunci cand adormi… Ochii tai devin grei. Devii adormit. Ochii tai devin tot mai grei si mai g-r-e-i, atat de grei, iar tu te simti atat de a-d-o-r-m-i-t… Gandeste-te la somn, la nimic altceva decat la somn… Esti pe cale sa adormi foarte curand… Vocea mea te face somnolent… te face sa doresti sa dormi… Ochii tai sunt grei, se inchid. Nu poti mentine ochii deschisi. Ei se inchid. Peste un moment vei descoperi ca este imposibil sa-i mai tii deschisi si ca ei clipesc… Ochii vor clipi din ce in ce mai mult si, in scurt timp, se vor inchide, deoarece devin tot mai grei si vei simti ca este din ce in ce mai greu sa-i mentii deschisi”.

[Cel mai bine este sa dai aceste sugestii chiar atunci cand ochii subiectului clipesc. Unii subiecti sunt capabili sa mentina o privire fixa, neezitanta, fara sa clipeasca, iar sugestiile de mai sus ii fac adesea sa clipeasca. Dar daca nu clipesc, este mai bine sa nu insistam, deoarece, de fapt, nu este un lucru esential.]

“Esti acum f-o-a-r-t-e a-d-o-r-m-i-t… Ochii tai sunt a-t-a-t d-e g-r-e-i, incat nu-i poti mentine deschisi. Ochii se inchid tot mai mult, din ce in ce mai mult…” [Daca subiectul im are ochii inchisi in acest moment, spune-i cu o voce ferma: ] “Bine, acum inchide ochii si continua sa asculti atent ceea ce iti spun”.
Apoi continua astfel: ” Ochii tai sunt acum inchisi si urmeaza sa adormi profund…

[Adesea, un subiect care a reactionat greu la sugestiile pentru inchiderea ochilor poate, cu toate acestea, sa intre in stare hipnotica dupa includerea ochilor la comanda. De asemenea, unii indivizi trec intr-o stare hipnotica relativ profunda foarte devreme, dar mentin ochii deschisi si, pentru anumite motive, nu raspund bine la sugestiile de inchidere a ochiior.
Oricare ar fi situatia, continua cu]:” ochii sunt acum inchisi si urmeaza sa intri intr-un somn profund … un somn tot mai p-r-o-f-u-n-d …un somn din ce in ce mai adanc … Vei fi atent numai la vocea mea. Nu te vei trezi pana nu iti voi cere eu asta. Nimic nu te va deranja.
De acum inainte, de cate ori iti voi sugera sa dormi sau iti voi spune cuvantul «somn», vei intra imediat intr-un somn profund. Acum esti pe cale sa adormi profund … f-o-a-r-t-e p-r-o-f-u-n-d”
. [Aceste ultime sugestii sunt importante si vor fi date subiectului imediat dupa inchiderea ochilor. Ele vor fi repetate ulterior de cateva ori. Iti vor da un control mai bun asupra subiectului decat ai avea prin alte mijloace.]

Majoritatea scarilor de evaluare a hipnotizabilitatii prezinta, in partea initiala, inducerea transei prin utilizarea tehnicii fixarii ochilor.

Forme mai permisive ale tehnicii fixarii ochilor sunt prezentate de M. Hunter (1988):
“Aseaza-te intr-o pozitie confortabila. Este foarte bine asa. Retine ca poti in orice moment sa te misti sau sa-ti modifici pozitia pentru a te simti mai confortabil. Asigura-te ca spatele si capul sunt sprijinite si ca te simti bine.
Acum lasa-ti ochii sa gaseasca un loc placut si care poate fi privit confortabil fixeaza-ti privirea acolo, oriunde s-ar gasi locul respectiv, pentru un timp.

Treptat, ai putea simti ca ochii tai devin putin mai grei si parca ar fi placut sa-i lasi inchisi pentru o scurta vreme. Afla cum s-ar simti daca i-ai lasa inchisi pentru cateva secunde, si apoi deschide-i din nou… apoi inchide-i, deschide-i inca o data, inchide-i… foarte bine. Poti sa observi ca exista un tremur mic si usor in pleoapele tale. Aceasta ar putea fi pentru tine
un semn ca incepi sa intri intr-un spatiu incantator al mintii tale, unde timpul isi pierde semnificatia si poti percepe atat de multe lucruri intr-un mod diferit…” (M. Hunter, 1988. p. 3).

Ion Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha – Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii terapeutice

Lasa un comentariu