Teama de intimitate in cuplu si depasirea ei



Teama de intimitate este un lucru prezent foarte des in relatiile de cuplu. Acest tip de frica provine din teama de a te abandona complet in bratele celuilalt. Iolanda Mitrofan in „Elemente de psihologie a  cuplului”  spunea: „ Dorindu-si sa atinga o mai mare intimitate, unele cupluri sfarsesc prin a actiona in sens opus. In mod paradoxal, se poate intampla ca intimitatea sa genereze la unul sau la ambii parteneri anxietate, si, in consecinta, indepartare, evitare, sentimente de jena si penibil.

Explicatia acestui fenomen, cel putin ciudat, consta in faptul ca, intimitatea presupune un raport de incredere deplina in celalalt, „puterea” de a te abandona sau lasa in seama lui, fara teama ca acesta ar putea profita de vulnerabilitatile tale.”

De unde provine posibila incredere totala in partener? Vine din relatia pe care omul o are cu parintii si mai ales cu mama in anii copilariei.

Daca mama i-a aratat afectiune, incredere, l-a facut pe copil sa se simta in siguranta, protejat si acceptat, atunci in relatia de cuplu, mai tarziu, va reusi sa se abandoneze si sa acorde credit celui de langa el: „un copil care niciodata nu a putut stabili un raport de incredere deplina si de satisfactie in a se abandona iubirii materne, care s-a simtit victima agresivitatii, indiferentismului sau inconsecventei ei afective, nu va reusi niciodata, fiind adult, sa dezvolte un bun nivel de intimitate cu partenerul, pentru ca, inconstient, va incerca mereu sa se apere. La randul lor, parintii care in relatia conjugala au probleme si deficite de realizare a intimitatii, nu pot stabili raporturi adecvate, autentice cu copiii lor, transmitandu-le acestora „ modelul handicapului de intimitate” cu toate inhibitiile si suferintele sale ulterioare.”

Astfel, problemele pe care le are un partener intr-un cuplu pot proveni de la relatia cu parintii. Parintii sunt un model si reper pentru copiii lor din multe puncte de vedere, de aceea este important ca viitorii parinti sa isi asume responsabilitatea pentru tiparele pe care le vor imprima copilului si sa fie atenti la modul in care isi cresc copiii.

Mediul afectiv in care se dezvolta un copil isi pune amprenta asupra evolutiei sale ulterioare. Numai un mediu pozitiv poate genera automat deschidere, iubire fata de oameni si iubire pentru sine.

Chiar daca un mediu familial a fost nociv din punct de vedere afectiv cu copilul, aceasta nu inseamna ca nu pot fi corectate anumite tare emotionale si ca nu se poate ajunge la un moment dat la un nivel de intimitate care sa ii ajute pe partenerii de cuplu sa se simta confortabil si sa formeze un cuplu cu resurse.

Un prim pas ar fi sa stabileasca o buna intimitate non-verbala: corporala, senzoriala. Acest lucru trebuie facut in primul rand cu sine si apoi cu partenerul de viata. Fiecare om este bine sa isi iubeasca si sa isi aprecieze corpul fizic. „Acceptare de sine si a propriului corp, fara complexe, adica intr-un mod armonic sanatos de a fi cu tine insuti, asigura in mare masura capacitatea de a nu refuza sau repudia aparitia corporala a partenerului, de a nu simti dezgust si intoleranta.”

Astfel, daca primul pas, acela de a iti accepta propriul corp este indeplinit, va fi usor de apreciat si corpul partenerului si va exista o lejeritate in a-l lasa pe cel de langa tine sa se bucure de prezenta ta fizica. In cazul in care nu exista nici o problema in a-l accepta pe cel de langa tine, dar exista inhibitii in ceea ce priveste propriul corp, atunci tactul partenerului este foarte important.

„In aceste cazuri, autorevalorizarea propriului corp se poate face chiar prin intermediul atitudinii dezinvolte si stimulative a partenerului, care, cu tact, rabdare, imaginatie, si tandrete, poate dizolva progresiv barierele pudorii si disconfortului de expunere corporala a celui in dificultate. Arta curtoaziei ca ritual erotic este in mare masura calea optima de rezolvare.”

In intimitate canalele senzitive cu cea mai mare importanta o au canalul tactil, termic si olfactiv. Atingerea, canalul tactil, joaca de obicei cel mai important rol. De aceea este importanta o cunoastere a nevoilor celuilalt si de o buna cunoastere si descoperire a propriilor nevoi.

Desigur ca pe langa mesajele non-verbale sunt importante si mesajele verbale. Si acestea ajuta la cresterea gradului de intimitate in doi. Cunoasterea reciproca este o baza pentru o relatie frumoasa bazata pe incredere, ajutor si empatie.

Lasa un comentariu