Partea 5



Maestrul spunea: “Multe persoane se tem de fericire. Pentru ca astfel de persoane sa fie fericite in viata inseamna sa schimbe multe din obiceiurile lor – sa-si piarda simtul identitatii lor. Deseori avem rezerve fata de lucrurile bune care ni se intampla. Nu le acceptam, pentru ca ne-ar face sa ne simtim datori fata de Dumnezeu.
Gandim: ”Mai bine sa nu bem din cupa fericirii pentru ca atunci cand va fi goala vom suferi cumplit”.
Din cauza acestei frici de a ne micsora, nu reusim sa crestem. Din cauza fricii de plans nu avem curaj sa radem.”

 

Omul milostiv
Intr-o scoala de la tara, la ora de religie, un copil l-a intrebat pe preot, care le vorbea despre mila, ca despre prima virtute pe care trebuie sa o avem neaparat ca sa ne mantuim:
– Parinte, dar eu care sunt sarac si nu am ce darui, cum sa fac eu milostenie ? Daca as avea si eu mai multi bani, as da cu draga inima, dar asa …
– Fiule, nu asta inseamna mila. Uite, de exemplu, ieri dimineata, plecand cu treburi, am vazut-o peste drum pe mama ta, iesind din curte si ajutand pana acasa o batrana, ce se ostenea cu o legatura de lemne. Mai tarziu, am zarit-o iarasi indrumand un calator ce se ratacise si, chiar daca nu l-a putut ospata, un sfat bun si o cana cu apa rece s-au gasit si pentru el. Cand vecina de alaturi a plecat in targ cu treburi, i-a lasat in grija copilul cel mic. Spre seara, cand doi sateni se certau in drum, a iesit si, cu vorbe frumoase, i-a impacat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar daca nu ai bani sa dai si celorlalti, nimic nu te impiedica sa-i ajuti cu atat cat poti. Nu trebuie sa dai din buzunar, ci din suflet.

 

Doi ingeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea in casa unei familii instarite. Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe ingeri sa innopteze in camera de oaspeti, in schimb, le-a oferit o camaruta in subsol. In timp ce isi faceau paturile, ingerul cel batran a vazut o gaura in perete si a reparat-o imediat. Cand ingerul cel tanar l-a intrebat de ce, celalalt inger i-a raspuns: ” Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi “.
In noaptea urmatoare ingerii au ajuns sa se odihneasca in casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia impreuna cu sotia lui. Dupa ce au impartit cu ei putina mancare ce o aveau, i-au lasat pe ingeri sa doarma in patul lor, unde se puteau odihni in voie. Cand s-au trezit a doua zi, ingerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plangand. Singura lor vaca a carei lapte era unicul lor venit, murise pe camp. Ingerul cel tanar s-a infuriat si l-a intrebat pe cel batran, cum se poate intampla un asemenea lucru?
” Primul om avea tot… si totusi l-ai ajutat “, a spus el.
” A doua familie avea atat de putin, dar era in stare sa imparta totul, si tu ai lasat vaca sa moara “.
” Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi “, i-a raspuns ingerul cel batran.
“Cand am stat in subsol am observat ca in gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapanul era orbit de lacomie si era incapabil sa-si imparta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta cand am dormit in patul familiei de tarani, ingerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat in schimb vaca. Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi.
Uneori chiar asa se intampla cand lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui.”

 

In perioada in care un maestru iesea din meditatie, veneau elevi din toata Japonia. Unul din elevi a fost surprins furand. Intamplarea i-a fost povestita maestrului, cu rugamintea ca acesta sa fie izgonit, dar maestrul a ignorat fapta. Elevul a fost surprins din nou. Atunci, unii elevi au plecat, suparati, iar ceilalti au cerut izgonirea hotului, amenintand ca altfel pleaca toti.
Maestrul ii stranse pe toti si le zise:
– Voi sunteti instruiti, stiti ce-i bine si ce-i rau. Puteti studia in alta parte daca doriti. Acest sarman frate nu stie sa deosebeasca binele de rau. Cine-l va invata, daca n-o fac eu? O voi face chiar daca plecati toti!
Hotul izbucni in lacrimi si se lecui de dorinta de a fura.

 

Keichu, marele invatat Zen din epoca Meiji, conducea un templu Kofuku din Kyoto. Intr-o zi, guvernatorul din Kyoto veni sa-i faca o vizita. Aghiontatul acestuia se duse la maestru, prezentand cartea de vizita a sefului sau pe care scria: Kitagaki, guvernatorul din Kyoto
– Nu-l cunosc pe individ, spuse Keichu. Sa ma lase in pace!
Aghiontatul se duse jenat si restitui cartea de vizita.
– E vina mea, zise guvernatorul si sterse functia de pe cartea de vizita. Anunta-l acum pe maestru din nou!
– A venit Kitagaki? exclama maestrul, citind cartea de vizita. Sa intre imediat.

 

Cei care studiaza filosofia Zen stau cu maestrii lor cel putin zece ani inainte de a incepe sa predea la randul lor.
Nan-in a fost vizitat, intr-o zi, de Tenno, care abia incepuse sa predea. Era o zi ploioasa, iar Tenno venise cu umbrela si sandalele de lemn. Dupa ce l-a salutat, Nan-in ii spuse:
– Banuiesc ca ti-ai lasat sandalele in anticamera. As vrea sa stiu daca ti-ai lasat umbrela in dreapta sau in stanga lor.
Tenno zapacit, n-a raspuns imediat. Isi daduse seama ca nu era sub influenta Zen in orice clipa. (Zen= sa fii TREAZ; constient de tine si de ce este in jurul tau; sa fii in prezent fara ganduri din trecut sau pentru viitor..).
Deveni elevul lui Nan-in si studie cu acesta inca 6 ani, perfectionandu-si Zen-ul pentru orice clipa.

Lasa un comentariu