Partea 4



– Cine esti ? –

Fara sa te legi de referinte si de origini si de cum te striga lumea. Nu ai nimic al tau? Nimic care sa nu fie dat, definit, stampilat, sanctionat, enumerat si aprobat de ceilalti?

 

A fi… pur si simplu
( Anthony de Mello)

O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit în fata Scaunului Judecatii de Apoi.
– Cine esti? a intrebat-o o Voce.
– Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
– Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
– Sunt mama a patru copii.
– Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
– Sunt invatatoare.
– Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.
– Sunt crestina.
– Nu te-am întrebat care e religia ta, ci cine esti tu.
– Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si a dat de pomana celor sarmani.
– Nu te-am întrebat ce ai facut tu, ci cine esti tu.

 

Numai Timpul…

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.
Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.

Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.

Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…

-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata.

 

O CEASCA CU CEAI
Nan-in, un maestru din epoca Meiji (1868-1912), a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea sa cunoasca ce inseamna filosofia Zen. Nain-in il servi cu ceai. A umplut ceasca oaspetelui, dar a continuat sa toarne.
Profesorul il privi mirat si-i spuse:
– Ceasca s-a umplut, nu mai incape nimic!
– Tu, ca si aceasta ceasca, esti plin de parerile tale, de prejudecati. Cum sa-ti explic ce inseamna Zen, daca nu are unde sa intre? Goleste-ti intai ceasca…

 

Subhuti era un discipol al lui Buddha. Era in stare sa inteleaga puterea neantului si punctul de vedere ca nimic nu exista decat prin raporturile sale de obiectivitate si subiectivitate.
Intr-o zi Subhti, cu spiritul in stare de vid sublim, statea sub un arbore. Peste el incepura sa cada flori.
-Iti admiram discursul despre neant, soptira zeii.
– N-am vorbit despre neant, raspunse Subhti.
– Tu nu ai vorbit despre neant, dar noi am auzit neantul, raspunsera zeii. Acesta este adevaratul neant..
Iar peste el cadea o ploaie de nestemate.

Lasa un comentariu