Obiectivele psihoterapiei



Din punctul de vedere al subiectilor care pot sa faca psihoterapie, psihoterapia se aplica cu precadere la categoria tulburarilor nevrotice si psihosomatice si intr-o mult mai mica masura la psihotici sau la subiectii cu tulburari de personalitate.

De asemenea, nu beneficiaza de psihoterapie subiectii cu deficiente mintale, care sunt incapabili sa inteleaga sensul interpretarilor realizate de terapeut si pacientii care nu pot stabili contacte sociale calde (schizofrenii in remisie, psihopatii schizoizi).

O alta categorie de clienti ai psihoterapiei sunt subiectii normali care doresc sa-si optimizeze functionarea in plan psihic si somatic. Pentru acestia, psihoterapia devine un fel de reglare psihica.

Obiectivele psihoterapiei

Exista in psihoterapie o disputa intre terapiile de profunzime (psihanaliza) si terapiile centrate pe simptom (terapiile cognitiv-comportamentale). Terapiile de profunzime isi propun restructurarea personalitatii subiectului; pentru autorii care apartin acestei scoli, simptomul in sine nu este important, ci este doar simbolul unui conflict de natura inconstienta. Terapiile centrate pe simptom sau pe problema au obiective mai modeste: sa reduca simptomul pana la anulare.

Obiective:

  1. Scoaterea pacientului din criza existentiala in care se afla.
  2. Reducerea sau eliminarea simptomelor.
  3. Intarirea eului si capacitatilor integrative ale subiectului.
  4. Rezolvarea, acolo unde este posibil, a conflictelor intrapsihice ascunse.
  5. Realizarea unor modificari in structura personalitatii, in vederea obtinerii unei functionari mai mature, cu o capacitate de adaptare eficienta la mediu.
  6. Reducerea sau inlaturarea, daca este posibil, a acelor conditii de mediu care produc sau mentin comportamentele de tip dezadaptativ.
  7. Modificarea atitudinilor si opiniilor subiectilor cu privire la ei insisi sau la lumea inconjuratoare.
  8. Dezvoltarea la subiecti al unui sistem clar al identitatii personale.

Clasificarea psihoterapiilor, dupa T. B Karasu, se face in trei mari grupe: orientarea dinamica, orientarea comportamentala si orientarea experientiala.

PROBLEMA ABORDAREA DINAMICA ABORDAREACOMPORTAMENTALA ABORDAREA EXPERENTIALA
preocuparea principala represiunea sexuala anxietatea alienarea
conceptia psihopatoloica(explicarea cauzelor aparitiei simptomelor conflicte de natura instinctuala, dorinte libidinale timpurii ce raman in afara constientizarii deprinderi invatate, comportamente deficitare sau in exces, ce au fost intarite de factorii de mediu disparare existentiala, pierderea posibilitati;or umane, fragmentarea eu-lui, lipsa de congruenta in cadrul experientei personale
concetul de sanatate psihica rezolvarea conflictelor refulate, victoria ego-ului asupra id-ului, intarirea eu-lui reducerea simptomelor, absenta simptomelor, reducerea anxietatii autorealizarea potentialului uman, autodesavarsirea personala, castigarea spontaneitatii si autenticitatii
modul in care se realizeaza schimbarea realizarea unui inside profund, intelegerea intelectual – emotionala a problemelor din trecutul emotional invatarea directa a modului in care trebuie sa se comporte clientul in prezent trairea experientei immediate, exprimarea spontana a experientei
sarcina terapeutului sa inteleaga continutul mental de notiuni inconstiente, semnificatiile sale ascunse in istoria vietii clientului programarea, recompensarea, inhibarea sau elaborarea de noi modele de comportament sanatoase, ca raspuns la stimulii anxiogeni invatarea clientului sa interactioneze intr-o atmosfera de acceptare mutuala, pentru a facilita exprimarea eu-lui
tipul de tratament de lunga durata si intensiv de scurta durata si non intensiv de scurta durata si intensiv
tehnica psihoterapeutica de lucru intrebarile, asociatiile libere, analiza transferului , a rezistentelor, actelor ratate si visurilor conditionare, dezinhibare sistematica, intariri pozitive si negativa, formarea de noi modele de comportament interactiunea, dialogul mutual, jocul de rol, trairi experentiale
modelul terapeutic medical, de tipul relatiei medic-bolnav, parinte-copil, autoritar, bazat pe un control terapeutic educational, de tipul profesor-elev, parinte-copil, autoritar, bazat pe o conventie de invatare existential, egalitar, de la om la om, adult-adult, bazat pe intelegere umana
rolul terapeutului interpretare, reflectare, indirect, nepartial, frustrant sfatuitor, formator, direct, practic, centrat pe rezolvarea de probleme de acceptare mutuala, de interactiune, permisiv, gratificant

 

Note de curs – Elemente de psihoterapie – Irina Holdevici

Lasa un comentariu