Meloterapia la copiii cu deficiente mintale



Programa de terapie educationala integrata destinata copiilor cu deficiente acorda o importanta deosebita terapiei de expresie, aici fiind incluse terapia de expresie grafica si plastica si terapia prin muzica – meloterapia.

Activitatile cuprinse in cele doua forme de terapie pot fi aplicate cu rezultate deosebite si in alte institutii decat cele ce au ca obiectiv principal recuperarea copiilor cu deficiente – cum ar fi gradintele speciale, caminele spital sau chiar in programele de psihoterapie in care sunt inclusi adulti sau copii.

Muzica reprezinta arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate intr-o maniera specifica. Ea se bazeaza pe cateva elemente specifice si anume ritmul, armonia si melodia.

Ritmul in muzica se refera la asezarea accentelor tonice intr-o fraza muzicala, in timp ce in versuri sau in proza el se refera la succesiunea silabelor accentuate si neaccentuate. Ritmul se rezuma – in muzica – in principal la caracteristicile miscarii. El prezinta rezonante diferite de la o persoana la alta sau in functie de varsta, stare de sanatate, dispozitie sufleteasca, de moment sau de nivel cultural.

Armonia se refera la imbinarea melodioasa a sunetelor si are la baza tehnica acordurilor, specifica compozitiei.
Ritmul si armonia sunt elementele esentiale ce compun o melodie sau un cantec.

Melodia ca rezultat final al unei creatii muzicale reprezinta o succesiune de sunete imbinate dupa regulile ritmului si ale modulatiei pentru a alcatui o unitate cu sens expresiv exprimata intr-o compozitie muzicala sau cantec.

In cadrul meloterapiei educatorul are in vedere in principal efectul pe care il are muzica utilizata sub diferite forme, ca mijloc de recuperare a unor deficiente cognitive, motorii, afective sau de personalitate.

La personalitatile normale s-a demonstrat ca muzica exercita o serie de efecte benefice cum ar fi:

  • Determina o serie de stari afective tonice
  • Induce o stare de liniste, care faciliteaza reducerea starilor de tensiune si anxietate
  • Permite crearea unei stari de detasare fata de elementele generatoare de stres
  • Amplifica rezistenta la efort
  • Faciliteaza comunicarea – in special cea nonverbala – intre persoane
  • Contribuie la dezvoltarea unor functii si procese psihice, incepand cu cele primare, cum ar fi perceptiile si reprezentarile si terminand cu cele complexe, cum ar fi imaginatia, creativitatea (prin dans, de exemplu) si imaginatia
  • Amelioreaza comportamentul si socializeaza individul

In cazul copiilor cu handicap meloterapia este folosita – in special – pentru stabilirea unui alt tip de comunicare, diferit de cel verbal. La acestia este mai putin important nivelul de dezvoltare al aptitudinilor muzicale. Principalul obiectiv al meloterapiei este acela de a stabili contactul cu copilul cu deficiente si de a facilita comunicarea cu terapeutul si cu participantii la sedinta de terapie. In acest caz se pot utiliza, de exemplu, instrumentele de percutie, castanietele, tamburinele, xilofonul sau chiar propriul corp.

La copiii cu deficiente mintale si hiperactivi, muzicoterapia poate fi utilizata pentru ameliorarea inhibitiei voluntare a actelor motorii si pentru realizarea unor performante.

La cei cu instabilitate emotionala utilizarea muzicoterapiei determina:

  • Diminuarea tensiunilor
  • Reducerea agresivitatii
  • Imbunatateste cooperarea in interiorul grupului
  • Amelioreaza munca de echipa

Meloterapia ii ajuta si pe cei cu tulburari relationale deoarece favorizeaza participarea spontana la activitatile de grup. Cercetarile efectuate ne ofera indicatii metodice despre preferintele copiilor pentru diverse forme de activitati de meloterapie, in functie de nivelul lor de activism. Subiectii cu nivel crescut de activism aleg dansul, cei cu nivel mediu de activism aleg grupa de tobosari, iar cei cu nivel scazut de activism aleg grupele de cor sau acompaniament.

Terapia prin muzica poate fi organizata in mod individual sau in grupuri. In gradinitele si scolile speciale este bine sa se grupeze copiii in functie de performantele de care sunt capabili in domeniul muzicii si in functie de nivelul retardului lor mental.

Activitatile de meloterapie cu cei cu deficiente mentale severe sau asociate este indicat sa se realizeze in sedinte individuale.

Din punct de vedere al modului de desfasurare a activitatilor meloterapia se poate imparti in doua forme: activa si receptiva.

Forma activa consta in diverse activitati muzicale, desfasurate chiar de subiecti (muzica intrumentala sau vocala), executate individual sau in grup.

Forma receptiva este cea in care subiectii audiaza muzica.
Pasivitatea lor nu este totala deoarece activitatea de receptie solicita, prin ea insasi, un anumit grad de participare din partea acestora.

In cadrul activitatilor de meloterapie desfasurate in invatamantul special de educatori si logopezi trebuie urmarite urmatoarele obiective:
Dezvoltarea interesului fata de activitatile muzicale

  • Formarea si dezvoltarea auzului muzical cu elementele sale componente – simt melodic, ritmic, armonico-polifonic
  • Educarea vocii ca principal mijloc de redare a muzicii si de exersare a sunetelor
  • Formarea unor deprinderi practice muzicale (de cant, ritmice, melodice, armonico-polifonice, de interpretare, de utilizare a instrumentelor)
  • Educarea deprinderilor de a asculta muzica
  • Integrarea unitatilor de invatamant in viata artistica
  • Cultivarea imaginatiei si a creativitatii
  • Echilibrarea personalitatii copilului prin cultivarea unor trasaturi de caracter pozitive
  • Dezvoltarea sociabilitatii copilului prin participarea la activitatile organizate pe grupuri de copii

In cazul copilor cu deficiente mai severe se pot stabili o serie de obiective importante legate de:

  • Imbunatatirea orientarii spatio-temporale si coordonarii motrice
  • Educarea expresivitatii mimico-gesticulare
  • Nuantarea exprimarii verbale
  • Dezvoltarea sensibilitatii cromatice muzicale – determinarea unor stari de deconectare, bucurie, incantare etc.

Imbunatatirea motricitatii voluntare prin meloterapie

La copiii cu retard mental, cu cat gravitatea acestuia este mai mare, cu atat deficitul de motricitate este mai mare. Astfel, miscarea pe fond muzical este bine sa se desfasoare in urmatoarele etape:
– ascultarea batailor intr-o toba, punerea in miscare la zgomotul produs de aceasta si oprirea la incetarea sa
– executarea de miscari pe ritmuri de toba; pe masura ce ritmul se accelereaza se poate trece la sarituri si chiar alergari
– desfasurarea de miscari pe anumite melodii folosind modelul anterior
– executarea de jocuri de miscare pe acompaniament muzical
– executarea de dansuri simple cu miscari ample
– interpretarea unor dansuri in mod creativ cu alegerea libera a ritmului si timpului de miscare, cu interventia minima a educatorului

Terapia prin dans este utilizata cu succes in cazurile in care comunicarea este blocata sau limitata, la copiii cu deficinte mintale sau la autisti. Dansul amelioreaza imaginea corporala a acestora, fiecare identificandu-si propriul ritm corporal. In cazul meloterapiei de grup, prin puterea de a grupa toti copii intr-o singura experienta si prin unirea eforturilor de a realiza o sarcina comuna se minimizeaza izolarea si se potenteaza socializarea.

 Muzicoterapia si terapia cognitiva
Muzica special creata pentru copii trebuie sa fie accesibila puterii lor de receptare, sa declanseze imagini cu valoare cognitiva, activand transferul de elemente de comunicare.

Deprinderile muzicale ritmice, melodice, armonico-polifonice, pot fi prezentate si consolidate gradat, constant in functie de varsta si de gradul de handicap astfel incat sa se ajunga la intelegerea unor lucrari muzicale mai complexe, sa educe si sa dezvolte anumite procese cognitive cum ar fi: atentia distributiva si concentrata, memoria, afectivitatea si creativitatea.

Pe baza cresterii receptivitatii analizatorului auditiv se dezvolta calitativ perceptiile si reprezentarile si, pornind de la acestea, toate celelalte procese psihice de cunoastere implicate in evolutia favorabila a copilului.

Pe masura dezvoltarii acestora se dezvolta si gandirea, cea mai productiva dintre procesele psihice, prin intermediul ei copilul trecand de la explorarea senzoriala si motrica la realizarea de operatii logice.
Mai mult ca orice stimul exterior, muzica declanseaza si intretine un timp mai indelungat atentia copiilor, stimuleaza memoria si faciliteaza interactiunea.

Muzicoterapia si limbajul
Prin meloterapie limbajul se dezvolta atat sub aspectul pronuntiei corecte cat si a imbogatirii vocabularului. Sincronizarea dintre linia melodica si pronuntatea corecta, pe silabe, a textului pot regla echilibrul dintre expiratie si inspiratie si facilita coordonarea dintre respiratie, pronuntie si miscare.

Muzicoterapia si integrarea socio-afectiva
Cele mai atractive jocuri pentru copii sunt jocurile muzicale, cele ritmice si dansurile. Prin intermediul acestora este facilitata integrarea in colectivitate. Copiii sunt incurajati sa se asculte individual, sa ii asculte pe ceilalti, sa se sincronizeze in dans dupa un anumit ritm, sa isi creasca capacitatea de autocontrol, spiritul de ordine si disciplina.

Astfel, meloterapia faciliteaza reactii directe afective care prefigureaza atitudinea viitoare a copilului fata de membrii microgrupului social din care face parte. in consecinta, muzica ofera acea stare emotionala care constituie specificul ei ca arta, iar functia ei estetica si socioafectiva se bazeaza pe aceasta.

Aplicatie practica
In cele ce urmeaza vom descrie, pe scurt, un exercitiu adecvat copiilor cu retard mental sever. Acestia, datorita problemelor de dezvoltare cognitiva, motorie, socio-afectiva si de limbaj, au mari dificultati in formarea si perfectionarea deprinderilor de autoingrijire, in insusirea elementelor de comunicare verbala si nonverbala si in adaptarea la mediul social.

Obiective:
– dezvoltarea simtului ritmului
– formarea lateralitatii
– dezvoltarea coordonarii motrice
– insusirea de reguli simple (asteptarea randului in acest caz)
– descarcarea agresivitatii
– socializarea

Descriere:
Se incepe cu un grup mic, de 4-5 copii; pe masura ce insusirea exercitiului avanseaza se pot integra cate 1-2 copii, care, prin imitatie, vor invata mai usor ce au de facut si care sunt regulile jocului.

Copiii se aseaza in cerc, asezati pe scaune, astfel incat sa se vada unul pe celalalt. Fiecare copil isi va alege un instrument preferat, care sa poata fi utilizat cu o singura mana – cea stanga, de exemplu. Vor fi utilizate tobe, castaniete, tamburine, clopotei, zurgalai, xilofoane etc.

Educatorul face instructajul si explica grupului de copii regulile, adaptandu-le gradului de intelegere al acestora. in esenta, instructajul va cuprinde urmatoarele elemente orientative: „eu voi face o miscare, iar cel din dreapta mea va face la fel, apoi cel din dreapta lui s.a.m.d.” (educatorul va striga si numele copilului caruia ii vine randul pana ce acestia se vor obisnui cu cerinta exercitiului).

Educatorul introduce succesiv, in functie de evolutia grupului, urmatoarele elemente:
– bate cu piciorul drept in podea
– bate cu piciorul stang in podea
– bate cu mana stanga pe un picior
– bate sau suna din instrumentul tinut in mana stanga

De fiecare data cand se inchide cercul (cand ii vine randul din nou educatorului) se introduce miscarea urmatoare.
In forma sa finala, pe masura ce copiii vor invata ritmul si ordinea intrarii in joc, exercitiul se va desfasura in patru timpi, astfel incat, in a patra rotatie, fiecare va executa succesiv cele patru miscari descrise mai sus.

Intr-o alta faza se poate introduce, ca element de complexitate, mentinerea miscarii sau miscarilor initiale de catre toti copii, ca si cum ar fi un grup muzical in care toti fac simultan acelasi lucru.

 

Un raspuns pentru “Meloterapia la copiii cu deficiente mintale”

  1. ecaterina says:

    super!!!

Lasa un comentariu