Ludoterapia



 

…Sau de ce Terapia prin Joc

Jocul este o metoda naturala de comunicare a copilului. Daca in general jocul copilului apare in context social cat si ca joc solitar, in contextul terapeutic, jocul nu este nici social, nici solitar, ci are caracteristici speciale.

Copiii inteleg ca jocul cu terapeutul este altfel. Acesta redirectioneaza jocul spre domeniile de conflict si poate ajuta copilul sa-si invinga rezistenta, sa integreze corect anumite informatii si trairi emotionale.

Prezenta terapeutului ofera siguranta, iar copilul se poate exprima liber intr-un mediu perceput ca stabil si protector. Chiar si copiii cu tulburari anxioase accepta jocul cu terapeutul, daca acesta reuseste sa-l convinga ca este in siguranta. Lumea interioara a

copilului este inteleasa pe mai multe cai, dar jocul liber constituie o modalitate expresiva, importanta pentru intelegerea conflictelor, preocuparilor, temerilor copilului. Conduita copilului in timpul jocului este relevanta. De asemenea propriile reactii ale terapetului pot servi ca sursa de informatii asupra subiectivitatii copilului.

Jocul este adaptat problemelor, dar si varstei, astfel incat copiii de diferite varste pot beneficia de tehnici creative cum sunt: desenul, povestirea, jocul de rol, basme terapeutice, dansul, muzica etc.

Prin joc, copiii sunt incurajati sa exprime cat mai multe emotii, sentimente, ingrijorari, temeri, „material” care altfel ar putea ramane reprimat. Jocul terapeutic are ca finalitate marirea gradului de intelegere si constientizare, precum si integrarea, internalizarea unor perceptii viabile, nonconflictuale ale realitatii, ceea ce-i ajuta pe copii sa devina capabili sa inteleaga regulile care guverneaza realitatea.

In terapia prin joc, atitudinea terapeutului este esentiala, deorece trebuie sa faciliteze echilibrul dintre controlul copilului asupra jocului si siguranta determinata de prezenta adultului. Jocul serveste si pentru structurarea interactiunii dintre copil si terapeut.

 

Lasa un comentariu