Legile conducerii impulsului nervos



 

Conductibilitatea prin fibrele nervoase are la baza o serie de legi, dintre care cele mai importante sunt :

1. Legea integritatii morfofunctionale – potrivit acestei legi, conducerea impulsului necesita integritatea anatomica si functionala a fibrei nervoase. Comprimarea, ligaturarea, tractionarea, refrigerarea sau anestezierea fibrei reduce sau anuleaza conductibilitatea. Lezarea fibrei se insoteste de o disfunctie reversibila sau nu, in functie de importanta leziunii.

2. Legea conducerii izolate – se refera la proprietatea fiecarei fibre de a conduce exclusiv si independent impulsurile proprii, fara a influenta fibrele din vecinatate, fapt care explica posibilitatea efectuarii unor miscari sau unor comenzi foarte precise.
Aceasta proprietate se datoreaza, in cea mai mare parte, tecii de mielina. S-a dovedit ca lezarea acestei teci se insoteste de difuzia excitatiei catre fibrele vecine, ceea ce explica necoordonarea miscarilor.

3. Legea conducerii bilaterale – se refera la capacitatea fibrei nervoase de a conduce excitatia in ambele sensuri : centripet (de la periferie catre centru) si centrifug (de la centru catre periferie).

4. Legea conducerii nedecrementiale – potrivit careia impulsul este condus fara nici o pierdere, amplitudinea undei de propagare fiind aceeasi de-a lungul fibrei, indiferent de cat de lunga este aceasta.

5. Legea multiplicarii impulsului nervos la nivelul terminatiilor axonale
– asigura distributia impulsului nervos la nivelul tuturor terminatiilor axonale, indiferent cat de multe sunt acestea.

6. Legea „totul sau nimic” – inseamna ca fibrele nervoase raspund maximal la un stimul prag, iar odata format impulsul, in oricare punct al fibrei, acesta este transmis nemodificat pe intreaga fibra. Daca stimulul nu atinge nivelul de prag, acesta nu produce un impuls si stimulul nu se va transmite.

 

Lasa un comentariu