Lauda copiilor- folositoare sau nu?



Sunt foarte multi adulti care nu stiu sa isi laude copiii. Ei nu le spun niciodata sau aproape niciodata cuvinte frumoase. Acestia ajung sa creada ca nu fac nimic bine si isi formeaza o parere negativa despre ei, despre abilitatile si posibilitatile lor de dezvoltare.

Exista si varianta parintilor care isi lauda copiii in exces, care nu ii atentioneaza atunci cand ceva este facut in neregula, care incurajeaza orice actiune a copiilor.

Exista mai multe feluri de a lauda copiii. Exista un tip de lauda folositoare si una nefolositoare. De cele mai multe ori, parintii, din dorinta de a le arata copiilor dragostea lor, o vor aplica pe cea nefolositoare.

Ce inseamna ca o lauda este nefolositoare? Lauda care nu aduce nimic pozitiv, este aceea in care parintele lauda personalitatea copilului sau exagereaza spunandu-i ca este cel mai bun copil sau cel mai destept din clasa, sau cel/cea mai frumos/oasa, etc.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „ Lauda, ca si penicilina, nu trebuie administrata necontrolat. Exista reguli si precautii care guverneaza manuirea medicamentelor puternice – reguli despre programare si dozaj, precautii legate de posibile reactii adverse. Si exista reglementari similare privind administrarea medicamentelor emotionale. Dar unica regula importanta este aceea ca lauda trebuie sa se refere doar la eforturile si infaptuirile copiilor, nu la caracterul si personalitatea lor.”

Imaginea pe care trebuie sa o oglindeasca o lauda pozitiva data este aceea a unei realitati a unei actiuni pe care copilul a facut-o. De exemplu, daca un copil va face curat in curte, el poate sa primeasca drept lauda: „Era asa murdar in curte! N-am crezut ca se poate face curatenie intr-o singura zi! Curtea e atat de curata incat e o placere sa o privesti!”. Nu ar fi indicat insa, sa i se spuna „Ce s-ar face mama fara tine?” sau „Esti micul ajutor al mamei!”

Ce se intampla atunci cand mama ar spune aceste lucruri? Copilul se poate simti mai jos decat mama crede ca este. In aceasta situatie concreta copilul poate sa simta ca nu este un ajutor al mamei pentru ca de obicei sparge paharele si face mizerie sau poate sa simta ca mama pune prea multa presiune pe umerii lui atunci cand spune „ ce s-ar face mama fara tine?”

El poate considera ca este singurul responsabil de existenta si bunastarea mamei, ceea ce poate duce la multa anxietate. De aceea un copil intr-o asemenea situatie va reactiona prin opusul a ceea ce i se spune. Va incerca de obicei sa demonstreze ca nu este un adevar, o realitate sau se se va indeparta de tipul de actiune pe care il facea atunci pentru a ramane la standardul ridicat de parinte. El nu va mai risca sa faca inca o data pentru a nu ajunge sa dezamageasca parintele.

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

Lasa un comentariu