Iti asumi ceea ce esti?



Dupa indelungi dezbateri, echipa acestui site mi-a permis sa inchiriez un loc virtual unde am libertatea sa fac ceea ce noi romanii stim cel mai bine: sa-mi dau cu parerea. Nu am nimic in comun cu psihologia, sunt programator si lucrez in IT de aproape 15 ani. Probabil va intrebati ce caut eu aici, pe un portal de psihologie. Pai, in primul rand, nu imi place notiunea de “pat al lui Procust”, iar parerea mea este ca orice disciplina sfarseste prin a fi legata in chingi apoi ciuntita infiorator de cei care se autoproclama gardienii metodologiei dupa care functioneaza respectiva disciplina.

Inainte de a incepe, as dori sa va pun la curent cu ce am de gand sa fac de acum incolo: am de gand sa scriu aproape zilnic tot ce imi trece prin cap, dar care are totusi legatura cu tematica site-ului. Dilemele de viata, de gandire, de constiinta
privite prin ochii unui om care nu are de-a face absolut deloc cu domeniul psihologiei. Poate te vei regasi in descrierile mele, poate nu. Daca da, nu pot decat sa ma bucur, daca nu, trec mai departe.

Inca ceva: ceea ce voi scrie este numai si numai parerea mea, iar Echipa site-ului poate fi sau nu fi de acord cu ea. Cand opiniile se vor bate cap in cap iar eu voi disparea, veti stii de ce.

As incepe cu o scurta prezentare: pot sa injur fara sa repet aceeasi fraza timp de multe minute. Si-mi place la nebunie, n-am de gand sa schimb ceva. Am momente in care nu simt urma de empatie fata de semenii mei, si nici nu vreau sa simt. Am momente in care doresc cu pasiune raul altuia, iar motivele mele imi sunt suficiente. Nu prea obisnuiesc sa tin cont decat de sfaturile celor pe care ii apreciez, dar numai cand le cer. Ma amuza teribil unele lucruri care pe majoritatea i-ar intrista.

Dar cel mai mult detest oamenii plangaciosi.

“Uite-o pe Monica Columbeanu, ce noroc a avut! Iar eu, care am 2 facultati abia supravietuiesc ce azi pe maine! Viata nu e corecta!”

Ba e corecta domnisoara care gandesti asa. Tu poti face ceea ce face ea? Poti satisface dorintele perverse ale unui mos pervers fix atunci cand organul il atentioneaza ca ar dori anumite chestii? Poti fi o actrita atat de buna incat sa te prefaci ca-ti si place ceea ce faci? Poti face toate astea fara pic de scarba si cu zambetul pe bune? Ii poti spune apoi ca-l iubesti si ca nu poti trai fara el? Nu poti? Atunci taci!

“Uite-l pe A.N (initialele unui politician cunoscut), cat a furat! Daca as avea banii lui….”

Pai e simplu: intra intr-un partid, stai acolo ca si baiat de mingi vreo 20 de ani, timp in care faci munca de jos, iti faci relatii, intuiesti momentul prielnic pentru a avansa si o faci exact asa cum trebuie, si POATE, la un moment dat, ai ocazia sa te infrupti si tu din ceva, dar nu e garantat asta nicaieri. Un partid are sute de mii de membri, noi am auzit decat de cateva zeci.

“Tatal lui X a avut bani, X a pornit cu un capital la drum, eu..nu am nimic. viata nu e corecta!”

Ba e. Tatal lui X a muncit sau a furat si de bine de rau a construit un viitor copilului. Tatal tau ce a facut? A incercat tot ce era omeneste posibil si nu a reusit? Atunci da, viata nu e corecta. Dar..experienta mi-a aratat ca de cele mai multe ori e.

Eu mi-am asumat ceea ce sunt, imi asum in totalitate consecintele alegerilor mele. Prefer sa castig mai putin, dar sa am timp liber mai mult pentru mine. Am avut si inca am oportunitatea sa aleg. Am ales si sunt multumit. Sunt pe deplin constient ca alegerea se poate intoarce impotriva mea odata, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Daca iese prost, nu ma voi plange.

Tu? Ti-ai asumat ceea ce esti? Esti sigur ca nu este doar imaginea a ceea ce ai vrea sa fii? Ti-ai asumat consecintele alegerilor tale? Intrebarile sunt retorice, doar tu iti poti raspunde, daca doresti. Eu doar te-am provocat.

Lasa un comentariu