Hipnoza in hipnoterapie



Hipnoza este o metoda psihoterapeutica cu ajutorul careia se promoveaza schimbarea in sensul rezolvarii problemelor cu care ne confruntam prin facilitarea trairii experientiale.

Trairea experientiala contribuie la cresterea eficacitatii interventiei psihoterapeutice. Hipnoza se refera la “transa hipnotica”, o stare asemanatoare celei in care urmarim cu atentie un film sau citim absorbiti o carte. Adica este o concentrare a atentiei asupra unui anumit lucru, auzind si vazand ce se petrece in jurul nostru, dar fiind concentrati pe subiectul urmarit.

Putem spune astfel despre hipnoza ca este o stare de transa caracterizata de sugestibilitate inalta, relaxare si imaginatie bogata. Nu este somn, pentru ca persoana hipnotizata este constienta in permanenta. Cel mai frecvent hipnoza este comparata tocmai cu visarea cu ochii deschisi, cu sentimentul pe care il avem cand ne concentram asupra unui film si devenim absorbiti de ceea ce se intampla pe ecran. Suntem pe deplin constienti, dar ne concentram atentia pe ceva anume, si excludem ale ganduri, alte emotii sau alti stimuli din jurul nostru. Devenim “absorbiti de actiunea de pe micul ecran” si “traim filmul”.

In transa hipnotica zilnica, care apare in timpul citirii unei carti sau urmaririi unui film, sau atunci cand visam cu ochii deschisi, acea lume imaginara ne pare intrucatva reala,in sensul ca ne produce o serie de emotii. Evenimentele imaginare pot duce la sentimente de fericire, tristete, teama, si putem chiar sa tresarim in scaun daca suntem surprinsi de ceva. Toate aceste transe care apar pe parcursul zilei sunt o forma de auto- hipnoza.

Milton Erickson, promotorul hipnozei moderne, spunea ca oamenii se auto- hipnotizeaza in fiecare zi, chiar daca nu stiu acest lucru. Psihoterapeutul foloseste anumite cuvinte sau texte, numite metafore sau transe hipnotice care ajuta la relaxarea intentionata si concentrarea atentiei.

In psihoterapie se incepe cu inductia de transa sau o tehnica de relaxare, deobicei rugand persoana sa inchida ochii pentru o mai buna vizualizare si concentrare a atentiei. Insa inchiderea ochilor nu este obligatorie, ca de altfel nici relaxarea.Psihoterapeutul va spune sau citi un text conceput in acest scop, respectiv de a ajuta persoana sa isi focalizeze atentia asupra problemelor cu care se confrunta.

Urmeaza vizualizarea si imaginarea anumitor situatii, evenimente, sentimente, etc. Avand in vedere ca pentru creierul nostru nu exista nici o diferenta intre ceea ce vedem in imaginatie si ceea ce vedem in realitatea inconjuratoare, trairea in plan imaginar este o traire experientiala. Iar ceea ce traim ne este mult mai de folos si ne invata mai multe decat ceea ce auzim doar sau ni se spune. De exemplu, a spune cuiva in psihoterapie “stii ca ai resursele pentru a-ti putea rezolva problema” este mult mai putin eficient decat a da persoanei ocazia de a descoperi ea insasi ca are aceste resurse.

In transa hipnotica suntem relaxati, si probabil vom avea sentimente asemanatoare cu cele din timpul privirii unui film la televizor. Ne cufundam in actiune, si in general grijile cotidiene dispar, astfel incat ne putem concentra la ceea ce este important pentru noi in acel moment. In aceasta stare suntem destul de sugestionabili, dar trebuie sa ne amintim ca niciodata psihoterapeutul nu ne poate determina sa facem sau sa experientiem ceea ce nu dorim in timpul transei hipnotice.

Imaginatia este incurajata si vizualizand diverse lucruri legate de problema pe care o  avem facem un pas in directia rezolvarii ei, privind-o din alt unghi. In mod obisnuit poate fi dificil sa facem anumite conexiuni, care ne sunt facilitate in hipnoza.

In timpul hipnozei avem acces direct la subconstientul nostru.In mod obisnuit ne dam seama numai de ceea ce se intampla in mintea noastra constienta. Ne gandim la problemele care se afla inaintea noastra, ne alegem in mod constient cuvintele sau incercam se ne amintim unde am pus cheile de la masina. Dar cand facem aceste lucruri colaboram cu mintea noastra subconstienta, acea parte a mintii care se afla “sub ceea ce gandim”. Subconstientul este acea parte a mintii care are acces la informatiile care ne permit sa rezolvam probleme, sa formam propozitii sau sa gasim cheile.

Subconstientul este responsabil si de lucrurile pe care le facem automat. Adica subconstientul se afla dedesubtul a ceea ce facem in fiecare zi, cea mai mare parte din ceea ce gandim, si ia o multime de decizii. De asemenea proceseaza informatiile noi. Atunci cand dormim mintea constienta face loc celei subconstiente.

In hipnoza se intampla ceva asemanator: adica permitem subconstientului sa aiba un rol activ si astfel ajungem mai usor la solutia problemelor. Putem lucra direct cu subconstientul si astfel hipnoza ne ajuta sa rezolvam mai usor problemele datorita carora avem dificultati. Unele persoane spun ca au trairi deosebite in transa hipnotica, iar altele ca nu s-a intamplat nimic deosebit.

Si multe persoane sunt dezamagite, asteptandu-se “sa-si piarda cunostinta”, ceea ce nu se intampla in hipnoza. Suntem mereu constienti de ceea ce se intampla in jurul nostru si putem deschide ochii sau ne putem opri din vizualizare oricand dorim. Exact ca atunci cand visam cu ochii deschisi.

Experienta subiectiva in hipnoza include in mod frecvent modificari ale perceptiei asupra scurgerii timpului, datorita ingustarii campului de atentie. Abilitatea de a crea imagini mentale exista in oricare din noi si este pronuntata de exemplu in timpul viselor. Visare cu ochii deschisi pe care am trait-o cu totii in timpul zilei, atunci cand ne imaginam cum va fi sau cum se va intampla ceva, este un exemplu de imagerie complexa aflata sub control voluntar, si asemanatoare cu hipnoza. Stimularea imageriei este un vehicul important al progresului. Crearea, intensificarea si sustinerea imageriei mentale sunt stimulate in hipnoza.

Si atunci, ce este hipnoza? Un raspuns simplu ar fi: o metoda psihoterapeutica, fara valoare in afara psihoterapiei, si care ajuta la rezolvarea de probleme prin stimularea imaginatiei, vizualizarii si concentrarii atentiei, cu depasirea logicii formale constiente.

Hipnoza este un fenomen fiziologic utilizat in psihoterapie impreuna cu alte tehnici pentru afacilita schimbarea, trecerea de la “problema” la “rezolvare”.

Hipnoterapia respectiv tehnicile de hipnoza clinica sunt utile in tratamentul psihoterapeutic a unei game largi de probleme si afectiuni incluzand:

Astenia

Astenia de primavara si de toamna ne sunt binecunoscute. Multe personae sufera de astenie in aceste perioade ale anului. Astenia este resimtita ca o slabire generala a organismului, respectiv o stare de oboseala cronica.

Astenia poate avea diverse cauze si se poate prezenta sub diferite aspecte, afectand in mod preponderent sfera psihica, fizica, intelectuala sau sexuala. Dar rare sunt cazurile in care toate aceste forme nu interactioneaza intre ele. Astfel scaderea potentialului fizic duce la scaderea potentialului sexual sau o mica depresie psihica provoaca o scadere a capacitatilor intelectuale si sexuale.

Simptomele asteniei

Astenia functionala pasagera nu este legata de nici o boala organica. Ea este resimtita mai degraba ca o stare de rau care nu poate fi definite desi examinarile medicale nu evidentiaza nimic anormal din punct de vedere fizic. Multe persoane se simt depresive sau nervoase, fara chef de nimic, in special primavara. Astenia de primavara afecteaza milioane de oameni mai ales in mediul urban.

Cauzele asteniei

Multa vreme cauza asteniei a fost considerate exclusiv lipsa de vitamine sau minerale dar se pare ca la baza ei stau mai multe mecanisme. Adaptarea la regimul de temperatura si lumina al primaverii poate fi dificil pentru persoanele sedentare. Atat corpul cat si psihicul sunt solicitate. Persoanele meteo-dependente pot fi in primul rand afectate. In afara de aceasta primavara amplifica starea de emotivitate, astenia implicand astfel cauze psihologice directe. Sentimentele refulate pot juca un rol important.

Tratamentul asteniei

In acest context intervine psihoterapia, care ne poate ajuta in depasirea momentelor dificile legate de asthenia de primavera sau toamna ca si in orice alta forma de astenie. Hipnoza clinica este o metoda valoroasa in cadrul psihoterapiei pentru astenie.

Anorexia

Anorexia apare in primul rand la adolescenti dar nu numai. Sunt afectate in special fetele tinere, mai ales cele care sufera de depresie si au sentimentul de singuratate. Dar anorexia apare si ca afectiune de sine-statatoare ca urmare a afectarii perceptiei imaginii corporale fiind o tulburare de comportament alimentar.

Perceptia corpului in anorexie

Persoanele anorexice se vad altfel decat sunt in realitate- fenomen numit dismorfism. Perceptia propriului corp este complet diferita comparativ cu imaginea reflectata in oglinda, insotita fiind de o preocupare excesiva pentru silueta si refuzul de a manca. Se insoteste de cele mai multe ori de stres psihologic marcat, relatii sociale perturbate si modificari diverse in zone ale functionarii sociale si ocupationale, in viata personala, etc.

Simptomele anorexiei

Anorexia se manifesta prin refuzul de a manca, exercitii fizice practicate la extrem, auto-administrare de diuretice in mod excesiv si orice metode de pierdere in greutate desi persoana este excesiv de slaba. In plus pot apare complicatii medicale datorate emacierii corpului, pana la imposibilitatea de a se ridica din pat datorita starii accentuate de slabiciune.

Psihoterapia in anorexie

Perceptia propriului corp difera foarte mult de realitate, persoanele anorexice vazandu-se mult mai grase decat sunt in realitate – avand o viziune deformata asupra corpului lor. Din acest motiv in psihoterapie se insista pe imaginea de sine, stima de sine si acceptarea propriei persoane.

Cele mai multe persoane anorexice nu apeleaza la psihoterapeut din proprie vointa ci sunt aduse de familia ingrijorata.

Cosmarurile si tulburarile de somn

Cosmarurile sunt destul de frecvente la copii, dar si la adulti. La copii cosmarul este adesea insotit de o stare de stres, si este o metoda folosita de copil pentru a scapa de conflictele sale interioare. Aparitia cosmarurilor este o parte normala a dezvoltarii psihologice la copil.

Daca insa cosmarurile se repeta foarte des sau se transforma in terori nocturne atunci copilul are nevoie de ajutor in psihoterapie.

La adulti cosmarurile repetate, de multe ori cu aceeasi tema, reflecta de cele mai multe ori existenta unei perioade de stres crescut, dezechilibre emotionale, probleme familiale sau personale sau perioada de doliu. Daca ele se repeta pe un interval mai mare de timp atunci este nevoie de tratamentul psihoterapeutic al cauzei de aparitie a cosmarurilor.

 

Sursa: hipnoterapie.eu

Lasa un comentariu