Femeile si nevoia lor de siguranta



Banuiesc ca va este cunoscuta imaginea arhetipala a barbatului care vaneaza bizonul lovindu-l cu o bata, in timp ce femeia il gateste pentru a asigura necesarul de hrana al copiilor. In articolele precedente s-a scris despre faptul ca toate insusirile native ale femeii (vedere periferica, atentie distributiva, etc) au aparut de-a lungul evolutiei ca urmare a unei nevoi: aceea de a putea creste nestingherita copiii. La fel, barbatul poseda orientare in spatiu, rezistenta si forta fizica tocmai pentru a fi capabil sa vaneze apoi sa se intoarca acasa cu vanatul.

Intrebarea este: cum se manifesta aceste insusiri atavice intr-o societate in care nu mai este nevoie de ele? Dispar, se transforma sau apar alte insusiri noi?

Daca urmarim logica teoriei evolutiei, ar trebui ca insusirile care nu mai sunt necesare sa dispara, iar in locul lor sa apara altele noi (barbatul sa capete si el atentie distributiva pentru a putea face fata cu succes sarcinilor de birou). Procesul fiind unul de lunga durata (de ordinul miilor de ani), vechile insusiri isi fac simtita prezenta in cele mai inedite moduri. Sa luam spre exemplu nevoia de siguranta a femeii. In comuna primitiva, rolul femeii era unul strict casnic, prepararea hranei si ingrijirea copiilor, dar pentru asta avea nevoie de protectia unui barbat care s-o apere de atacul celorlalte triburi, sa-i asigure confortul locuintei si toate cele necesare.

In societatea noastra insa, o femeie are toate sansele de a se descurca singura: nu mai are nevoie de protectie fizica (teoretic, practic insa nici barbatii nu au evoluat prea mult iar vechile naravuri nu au disparut, doar zac cosmetizate prin subconstient), isi poate asigura singura confortul locuintei (locurile de munca si salariile nu mai sunt discriminatorii), isi poate creste singura copiii. Nevoia de protectie insa este acolo, cu toate ca mare parte din ea nu isi mai are sensul.

La o privire mai amanuntita insa, pentru ca un copil sa poata creste intr-un climat sanatos este nevoie de doi parinti, iar daca vechile mecanisme nu isi mai au rostul, se vor crea altele noi avand insa acelasi scop primordial: cresterea copiilor si perpetuarea speciei.

Ca si concluzie, este imperativ necesara cunoasterea mecanismelor aducatoare de disconfort pentru a le putea elimina sau tine sub control.



Lasa un comentariu