Evolutia barbatului si a femeii de-a lungul istoriei



Articolul este dedicat tuturor barbatilor si femeilor care ajung in culmea disperarii smulgandu-si parul din cap si intrebandu-si exasperat partenerul: „de ce naiba tot nu intelegi?”

Relatiile sfarsesc prost pentru ca barbatii nu pricep ca femeia nu poate fi asemeni lor, iar femeile se asteapta ca barbatii lor sa se comporte exact ca ele.

Ei nu sunt mai buni sau mai rai, ci diferiti. Ei traiesc in lumi diferite, cu valori diferite si conform unor reguli diferite.

Barbatii au suprematia telecomenzii, mutandu-se pe un canal pe altul; pe femei nu le deranjeaza sa se uite la reclame. Cand barbatii sunt tensionati beau mult alcool si exploreaza tinuturi noi; femeile mananca ciocolata si merg la cumparaturi.

Femeile ii critica pe barbati ca sunt insensibili, ca nu sunt atenti, destul de calzi si intelegatori, ca nu stau de vorba, ca nu ofera destula iubire, ca prefera sa faca sex si nu dragoste si ca lasa colacul de la toaleta ridicat.

Barbatii critica femeile pentru felul cum conduc masina, ca nu sunt in stare sa gaseasca o adresa in ghidul strazilor, ca nu sunt in stare sa se orienteze in spatiu, ca vorbesc prea mult fara rost, ca nu au initiative in privinta sexului suficient de des, ca vor mereu sa fie mai cald in casa si ca nu lasa niciodata colacul de la toaleta ridicat.

Oare cati barbati schimba sulul de hartie igienica de la toaleta? Nu se stie, pentru ca nu s-a intamplat niciodata.”

Barbatii se minuneaza de felul in care femeile sunt capabile sa intre intr-o incapere plina de lume si sa faca pe loc cate un comentariu despre fiecare; femeilor nu le vine sa creada ca barbatii observa atat de putine lucruri.

Femeile sunt uimite ca barbatii se descurca intotdeauna sa parcheze paralel cu masina intr-un spatiu ingust, folosindu-se de oglinda retrovizoare, in schimb nu gasesc niciodata punctul G.

Cand o femeie se rataceste, opreste si intreaba pe unde sa o ia. Pentru un barbat, acesta este un semn de slabiciune. Se va invarti in cerc ore intregi, mormaind ceva de genul: „Am gasit alt drum”; „ma descurc eu”, „sunt in zona”.

Barbatii si femeile au evoluat diferit pentru ca nu au avut de ales. Ei mergeau la vanat, femeile au cules recolta. Barbatii au protejat, femeile au hranit.

In concluzie, corpurile si mintile lor au evoluat complet diferit. Barbatii au crecut mai inalti si mai puternici decat majoritatea femeilor in vreme ce mintea li s-a dezvoltat pentru a le servi diverselor indeletniciri specifice.

Femeile erau bucuroase ca barbatii lor isi vedeau de treaba in vreme ce ele se ingrijeau de focul din pestera, iar creierul li s-a dezvoltat astfel incat sa se adapteze functiilor lor de viata.

Studiul care urmeaza porneste de la diverse cercetari stiintifice, medicale, psihologice si sociologice, toate ajungand la o concluzie comuna: barbatii si femeile sunt diferiti.

De-a lungul secolului XX, aceste diferente au fost explicate prin conditionari sociale – felul in care suntem reflecta atitudinea parintilor si a profesorilor, care, de fapt, o reflecta pe aceea a societatii lor. Fetitele erau imbracate in roz si li se dadeau papusi cu care sa se joace, iar baietii erau imbracati in albastru si li se dadeau soldatei de plumb si tricouri cu fotbalisti. Fetitele erau cocolosite si mangaiate, in vreme ce baieteii erau batuti pe spate si li se spunea sa nu mai planga.

Pana de curand s-a crezut ca la nastere copilul este asemeni unei „tabula rasa” drept pentru care profesorii puteau sa inscrie acolo ce ar urma acesta sa-si doreasca si sa prefere. S-a demonstrat cat se poate de convingator ca hormonii si legaturile care se stabilesc la nivelul creierului raspund in mare parte de atitudinile noastre, de preferintele si de comportamentul nostru.

Acest lucru inseamna ca, daca baietii si fetitele ar creste pe o insula pustie in care nu ar exista nici o forma sociala organizata sau parintii care sa-i calauzeasca, fetele tot s-ar alinta, si-ar face prieteni si s-ar juca cu papusile, in vreme ce barbatii ar stabili un fel de concurenta mentala si fizica, organizandu-se in grupuri cu o ierarhie clara.

 

Din 1960, mai multe grupuri de presiune au incercat sa ne convinga sa negam mostenirea noastra biologica. Ele pretind ca guvernele, religiile si sistemul educational nu inseamna altceva decat un complot al barbatilor impotriva femeilor, pentru a le mentine pe acestea la un nivel inferior. Din punct de vedere istoric, cam asa arata lucrurile. A lasa femeile insarcinate ar fi o modalitate de a detine si mai bine suprematia asupra lor.

Daca femeile si barbatii sunt identici asa cum sustin aceste grupuri, cum de au reusit barbatii sa impuna o dominatie totala asupra lumii? Studierea creierului ne ofera o multitudine de raspunsuri. Noi nu suntem identici. Barbatii si femeile ar trebui sa fie egali din punctul de vedere al sanselor de a-si atinge intregul potential, dar nu sunt categoric identici in privinta capacitatilor lor innascute.

Cei care se opun ideii ca biologia afecteaza comportamentul se opun discriminarilor sexuale, deseori cu cele mai bune intentii. Confuzia apare insa in privinta diferentei dintre egal si identic.

Stiinta confirma faptul ca barbatii si femeile sunt profund diferiti atat fizic cat si mental. Ei nu sunt la fel. Au fost investigate cercetarile celor mai importanti paleontologi, etnologi, psihologi, biologi si neurospecialisti. Desi ar putea exista o femei sau un barbat care sa spuna „ nu – povestea asta nu-mi seamana deloc” – poate sa fie asa, insa noi ne ocupam de medie; adica majoritatea barbatilor si majoritatea femeilor.

Poate unii dintre cititori or sa simta multumire, aroganta sau furie citind aceste lucruri, pentru ca in mai mica sau mare masura au fost victime ale filozofiilor idealiste care sustin ca femeile si barbatii sunt la fel. Barbatii si femeile trebuie sa aiba sansa egale in cariera, in orice domeniu si persoanele cu o calificare egala ar trebui sa primeasca compensatii egale pentru un efort similar.

Cum am ajuns astfel

Candva femeile si barbatii traiau fericiti la un loc si munceau in armonie. Barbatul se aventura zilnic intr-o lume ostila si periculoasa, riscandu-si viata ca vanator, pentru a aduce hrana femeii si copiilor sai, aparandu-i impotriva animalelor salbatice si a dusmanilor. El si-a dezvoltat un sistem de orientare in spatiu pentru a gasi mai usor hrana si a o aduce acasa, dar si indemanarea necesara pentru a putea nimeri o tinta in miscare. „Fisa postului” sau ar fi: vanarea pranzului – si asta se si astepta de la ea.

Femeia se simtea pretuita pentru ca barbatul isi punea in joc si viata pentru a se ingriji de familie. Reusita lui ca barbat era masurat prin capacitatea de a vana si a aduce acasa de-ale gurii, iar respectul de sine era masurat prin recunostinta femeii lui pentru batalia si eforturile depuse de el.

Familia depindea de el si de masura in care isi indeplinea datorita de vanator al pranzului si de protector – de nimic altceva. El nu trebuia in nici un caz sa „analizeze relatia” si nici sa duca gunoiul sau sa ajute la schimbatul asternuturilor.

Sarcina femeii era la fel de limpede. I se incredintase purtatul copiilor in pantece, acest lucru stabilind felul in care va evolua si se va specializa pentru indeplinirea acestui rol. Lucrurile erau foarte simple: el era vanatorul – pranzului, iar ea, aparatoarea cuibului. Ea isi petrecea ziua avand grija de copii, adunand fructe, legume, intrand in legatura cu celelalte femei din grup.

Reusitele ei ii erau masurate in raport cu capacitatea de a mentine o viata de familie. Respectul de sine era determinat de recunostina barbatului ei si de felul in care acesta ii aprecia talentul de a tine „casa” si de a avea grija de toata lumea.

Supravietuirea era dificila, dar relatiile erau mai simple. Dupa masa, barbatii stateau langa foc, uitandu-se intr-un punct fix, jucand ceva sau spunand povesti sau glume. Era versiunea preistorica a barbatului care schimba canalele TV cu telecomanda sau care e total absorbit de lectura ziarului.

Barbatii erau istoviti de eforturile pe care le presupunea vanatoarea si se destindeau, pentru a se apuca iar de vanatoare a doua zi. Femeile continua sa aiba grija de copii si de barbat, care trebuiau sa fie hraniti si sa se odihneasca. Fiecare aprecia eforturile celuilalt – barbatii nu erau socotiti lenesi, iar femeile nu erau percepute ca menajere oprimate.

Pentru prima data de cand e lumea, ne dorim de la parteneri iubire, pasiune si implinire personala pentru ca elementele primordiale de supravietuire nu mai stau sub semnul incertitudinii. In prezent rolurile s-au schimbat complet, iar parintii vostri nu mai stiu cum sa va ajute.

Trebuie sa invatam reguli noi pentru a descoperi cum putem fi fericiti si cum am putea supravietui fara probleme din punct de vedere sentimental si in sec. XXI.

 

Fragmente din “De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda” – Allan & Barbara Pease

Lasa un comentariu