Drumul catre vindecarea sufleteasca



Simtim ca ceva e in neregula cu noi; vedem ca lucrurile nu merg pe calea cea buna; pasim cu teama, cu anxietate, cu blocaje mentale si cu perspectiva unei neimpliniri. Aceste lucruri se intampla des, mai des decat cei din jur pot observa – si asta pentru ca stim sa ascundem foarte bine realitatea. Problema este ca nu o ascundem numai fata de cei din afara, ci si de noi insine.

Totusi, intr-o zi, ceva ne spune ca trebuie sa mergem mai departe. Si asta incepem sa facem. Sau cel putin asa credem ca se intampla. Vrem sa descoperim ce anume ne provoaca suferinta, ce sta in spatele durerii permanente din interior care ne impiedica sa evoluam. Si atunci este momentul in care incepem sa facem sapaturi, sa punem intrebari, sa ne autochestionam si autoinvestigam.

Si descoperim. Uneori incet, in ani de zile, alteori intr-o singura clipa, intr-o secunda in care totul se ilumineaza si raspunsul apare: descoperim cauza principala a suferintei. Tensiunea pare ca trece, totul se relaxeaza, viata pare ca este refacuta ca structura pentru ca acum, spre deosebire de alte dati, de alte momente ale vietii, exista un raspuns – un raspuns la intrebarea de ce.

De cele mai multe ori oamenii se opresc aici. Din pacate a sti de ce nu este indeauns. A sti de ce este doar inceputul lungului drum pe care omul il are de parcurs. A sti „de ce” este doar baza, punctul de plecare in calatoria autodescoperirii sau vindecarii. Ranile nu pot fi vindecate doar prin  a sti cauza producerii acestora.

E ca si cum cineva spune ca va putea repara o gaura din picior doar pentru ca a aflat ca prin el a trecut un glont. Desigur ca daca nu se stie ce anume a cauzat gaura planul de tratament nu poate exista, nu poate fi conceput. Dar, ca orice rana, si rana emotionala are nevoie de atentie: are nevoie de ingrijire, are nevoie de cineva care sa o curete, are nevoie de cineva care sa o dezinfecteze, care sa o coase daca e necesar, care sa o trateze cu medicamente, care sa o verifice ca evolutie, care sa astepte sa i se formeze o coaja si apoi sa cada, care sa fie rabdator si iubitor. De cele mai multe ori oamenii nu vor sa treaca prin aceste etape, nu vor sa depuna efortul de a se vindeca si asta pentru ca este dureros.

A vindeca o rana emotionala este un proces dureros, un proces in care se sapa foarte adanc, un proces costisitor din punct de vedere energetic, un proces in care foarte multi se blocheaza, supraanalizeaza sau omit anumite fapte, evenimente sau trairi.

A ajuta pe cineva sa se vindece este extrem de greu, este extrem de greu sa stai alaturi de cineva care trece prin astfel de momente, dar poate cel mai dificil este sa te autosustii in procesul tau de vindecare – acesta este poate unul dintre cele mai grele drumuri.

Exista o diferenta intre a sti ce e in neregula cu tine si a repara acel lucru. Nu este indeajuns daca omul descopera punctul de la care durerea se raspandeste, nu este indeajuns daca stie de unde a inceput suferinta, nu este indeajuns daca vede cum au evoluat lucrurile si cum a ajuns sa decida mai tarziu ce anume va face; nu este indeajuns pentru o vindecare.

Pentru a se vindeca orice om are nevoie sa parcurga mai mult decat firul intoarcerii in timp pana la problema cauza – are nevoie sa conceapa un plan de indepartare a patternului distructiv de viata; are nevoie de rabdare, curaj si iubire pentru sine.

 

 

Autor: Raluca Banuta, psiholog

Lasa un comentariu