Despre depresie



 

Constituind o problema majora de sanatate publica, aceasta durere morala, psihica este deosebit de intensa, asociindu-se in general cu anxietatea.

Pacientul depresiv traieste cu impresia de neputinta, de inutilitate, de fatalitate disperata, de culpabilitate si adesea tinde sa se autodeprecieze si de asemenea pot aparea gandurile de suicid ce pot fi finalizate.

In literatura de specialitate depresia este definita ca fiind  o „maladie mentala caracterizata printr-o modificare profunda a starii timice, a dispozitiei, in sensul tristetii, al suferintei morale si incetinirii psihomotorii” (J. Postel, p.178).

Aceasta  stare de dispozitie poate fi determinata de diverse cauze (atat biologice, cat si psihologice), cele mai frecvente fiind: tulburari la nivelul neurotransmitatorilor, travaliul doliului, lipsa afectiunii in copilarie, esecul profesional, viata de cuplu nesatisfacatoare sau lipsa unei relatii de cuplu, absenta unui suport social, tulburari depresive sau alcoolism in familie, lipsa stimei de sine pe o perioada lunga de timp, etc.

Toate acestea conduc la un comportament dezadaptativ (neglijarea aspectului fizic, lipsa interesului si a sentimentului placerii, slaba capacitate de concentrare, indecizie, autocritica, tendinta de retragere, culpabilitate, tulburarea somnului), implicit la degradarea personalitatii.

Pentru psihanalisti depresia poate fi comparata cu travaliul doliului care nu se realizeaza, Eul se identifica cu  „obiectul pierdut”, luand pe seama sa sentimentele ambivalente (cel de dragoste si mai ales de ura) fata de obiect.

S. Freud in “Doliu si melancolie” (1915) spune ca „umbra obiectului cade astfel pe Eu, care poate fi in acest caz judecat de o instanta speciala ca un obiect abandonat. In felul acesta, pierderea obiectului se transforma intr-o pierdere a Eului, iar conflictul dintre Eu si persoana iubita se transforma intr-o sciziune intre critica Eului si Eul modificat prin identificare”.

Astfel, depresivul trebuie sa infrunte o pierdere imaginara si isi adreseaza siesi agresivitatea si reprosurile destinate in mod firesc obiectului pierdut.

Simptome in episodul depresiv

Simptomul este o manifestare, tulburare functionala sau senzatia anormala resimtite de o fiinta  care pot indica prezenta unei boli. Dispozitia depresiva reprezinta o schimbare calitativa fata de functionarea precedenta constatabila in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi.

Aceasta este indicata fie prin relatare subiectiva, fie prin observatia celor din jur.

Simptomele relevante in identificarea depresiei sunt:

  • dispozitie caracterizata de tristete, deprimare, neadaptare, descurajare, suparare  la care se mai pot adauga plangeri de lipsa sentimentelor, de stari de anxietate.

Aceasta dispozitie poate fi relatata de subiect sau observata din expresia faciala sau din conduita. Unii indivizi acuza dureri somatice, mai mult decat sentimente de tristete, descriu sau manifesta cresterea instabilitatii (furie persistenta, tendinta de a raspunde cu manie, de a-i blama pe altii, de a exagera frustrarile);

  • pierderea interesului sau a placerii este un simptom des intalnit in episodul depresiv. Acesta se manifesta prin dezinteresul fata de activitatile anterior placute, retragerea sociala sau neglijarea profesiei, dar si printr-o reducere a nivelelor intereselor sau dorintelor sexuale;
  • schimbari in sfera apetitului; unii afirma ca trebuie sa depuna efort pentru a manca, altii dimpotriva, descriu o crestere semnificativa a poftei de mancare si chiar o directionare spre anumite alimente (de exemplu dulciuri);
  • perturbari ale somnului care pot lua forma insomniei sau a hipersomniei. Insomnia initiala se manifesta prin trezire in timpul noptii si dificultati in reluarea somnului, care poate fi urmata de o insomnie terminala cand individul se trezeste mult prea devreme si nu poate adormi. Hipersomnia se manifesta prin episoade prelungite de somn noaptea sau ziua;
  • schimbari in psihomotricitate care includ stari de agitatie (subiectul nu poate sta linistit, se misca, se plimba, isi framanta mainile, isi freaca sau isi scarpina pielea sau hainele) sau retardare (incetinirea vorbirii, miscarilor).

Agitatia sau retardul psihomotor trebuie sa fie destul de severe deoarece numai astfel pot fi observate de cei din jur.

  • diminuarea energiei, oboseala. Acestea sunt simptome frecvent intalnite, subiectul preluand o stare de epuizare fara sa fi depus un efort fizic major.

Cele mai mici sarcini par sa solicite efort substantial, adesea se resimte o diminuare a eficientei rezolvarii sarcinilor;

  • sentimente de culpabilitate si de devalorizare. Pot cuprinde evaluari negative nerealiste ale unor preocupari legate de valoarea sau vinovatia personala sau in meditatii pe seama unor esecuri minore din trecut.

Subiectii interpreteaza gresit (negativ) orice eveniment, punandu-l pe seama defectelor personale care nu sunt intotdeauna reale; sunt exagerat de responsabili si se culpabilizeaza pentru orice se intampla. Se autoblameaza pentru existenta bolii, pentru esecul intervenit in domeniile social, personal sau/si profesional;

  • slabirea abilitatii de gandire, concentrare sau decizie si dificultati de atentie. Intelectualii sunt cei mai afectati de acest simptom, ei neputand functiona adecvat, la fel si copiii carora le pot scade performantele scolare pe fondul unei slabe concentrari. Varstnicii sunt cel mai adesea afectati de dificultati de memorie;
  • ganduri despre moarte, ideatie suicidara, incercari de sinucidere. Asemenea ganduri pornesc de la credinta ca celorlalti le-ar fi mai bine daca subiectul in cauza ar fi mort, ajungandu-se la planuri de sinucidere sau chiar la tentative. Totusi motivatia suicidului poate include dorinta individului de a renunta, de a se da batut in fata obstacolelor percepute ca insuportabile sau de a pune capat unei dureri emotionale intense perceputa ca fiind fara iesire.

Persoanele depresive se prezinta adesea cu lamentatii, iritabilitate, anxietate, fobie, meditatie obsesiva, ingrijorare excesiva in legatura cu sanatatea fizica, unii dintre ei avand atacuri de panica, dificultati in relatiile intime si in functionarea sociala.

Acestea din urma pot fi probleme maritale, educationale, ocupationale, probleme legate de abuzul de alcool sau alte substante sau de cresterea apelurilor la serviciile medicale. Simptomatologia depresiei este utila pentru clasificarea, evaluarea si diagnosticarea sa.

 

Sursa: studentie.ro

 

Lasa un comentariu