Decizia de a deveni parinte



 

A fi parinte este unul dintre cele mai dificile roluri pe care si le poate asuma cineva. Devii parinte responsabil si ai astfel toate sansele sa fii un bun parinte atunci cand:

  • Iti doresti cu adevarat sa ai un copil;
  • Esti mai linistit si mai impacat cu experientele trecutului;
  • Esti suficient de matur din punct de vedere emotional ca sa oferi copilului iubirea neconditionata si toata libertatea de a fi el insusi, de a deveni ceea ce el viseaza sa devina;
  • Esti informat sau esti dispus sa te informezi cu privire la caracteristicile si nevoile copilului in toate etapele sale de dezvoltare.

„Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
si desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.”
– Kahlil Gibran –

 

Majoritatea oamenilor nu sunt constienti de ceea ce fac atunci cand isi propun sa aduca pe lume un copil.

Rezultatul?

Se nasc si cresc copii nevrotici, uneori cu tulburari somatice si in cele mai grave cazuri cu tulburari psihice. Acesti copii pot implini totul: singuratatea, destinul, sentimentul pierderii, trainicia unei familii sau poate chiar o stare de doliu dupa o fiinta pierduta.

Oricata educatie ne am stradui cu totii (familie, scoala, mediul) sa le facem, dezvoltarea lor va fi profund influentata de aceste prime momente ale existentei lor in “reprezentarea” pe care o au parintii lor despre ei inca din momentul aparitiei dorintei de a fi parinte si asumarii acestui rol.

 

Psihologia educatiei – Lector univ. dr. Elena Anghel

Lasa un comentariu