Analiza tranzactionala



 

Se foloseste in consilierea psihologica si in psihologia organizationala.

Analiza tranzactionala isi are originea in lucrarile lui Eric Berne. Ea este o tehnica terapeutica, dar se vrea si o teorie explicativa a personalitatii. Autorul considera ca in fiecare individ coexista trei stari ale egoului si acestea au caracter dinamic, interactionand intre ele.

Este vorba despre starea de parinte (P), starea de adult (A) si starea de copil (C). Starea de parinte se imparte, la randul ei, in cea de parinte critic (PC) si cea de parinte grijuliu (PG).

Starea de copil are si ea doua subcomponente: copilul liber (CL) si copilul adaptat (CA).

Fiecare individ are nevoie de recunoastere, de planuri si de scenarii de viata; toate acestea se formeaza pe baza interactiunilor din copilarie si dau nastere la credinte timpurii in legatura cu sine si cu ceilalti. Aceste atitudini fata de viata pot sa fie infirmate sau intarite, in urma actiunilor sociale repetitive.

Reprezentarea dinamica a energiilor psihice individuale corespunzatoare starilor egoului poate fi reprezentata grafic sub forma de egograma. Echilibrul energetic al egogramei ramane fix pana cand subiectul decide, sub conducerea terapeutului, sa-si modifice comportamentul.

Terapeutul specializat in analiza tranzactionala actioneaza ca un fel de catalizator, care faciliteaza schimbarea si mai ales maturizarea clientului. Diferenta fata de structurile descrise de psihanaliza este ca acestea sunt ipotetice, in timp ce structurile descrise de analiza tranzactionala sunt direct observabile in urma analizei comportamentului.

Starea de copil liber implica comportamente emotionale, intuitie, creativitate, comportamente nesupuse regulilor si disciplinei.

Starea de copil adaptat se caracterizeaza prin conformism, complezenta, adaptabilitate.

Starea de adult se caracterizeaza prin comportament realist, logic, rational, neafectiv.

Starea de parinte implica interiorizarea valorilor preluate de la propriii parinti, norme si reguli morale, sisteme de atitudini si credinte.

Starea de parinte critic este acea instanta cu caracter evaluativ si punitiv.

Starea de parinte grijuliu cuprinde comportamente empatice, fluctuante, de grija fata de ceilalti. Berne este de parere ca fiecare stare a egoului functioneaza independent fata de celelalte.

Tranzactiile psihologice reprezinta interactiunile sociale bazate pe procesul de comunicare. Tranzactia este o unitate de comunicare interumana, care implica stimul si raspuns intre doua stari ale egoului apartinand unor persoane diferite.

Tranzactia se poate desfasura la nivel psihosocial, deschis sau la nivel psihologic, latent. Din tranzactie rezulta jocurile psihologice. Atunci cand cele doua nivele, social si psihologic, opereaza in acelasi timp, are loc un joc psihologic.

Jocul psihologic presupune o serie ordonata de tranzactii, care cuprind atat aspectul deschis, cat si pe cel latent si are drept rezultat niste „plati“ care genereaza stari afective negative pentru parteneri.

Una dintre ideile analizei tranzactionale consta in intreruperea acestor intariri comportamentale. Autorul spune ca motivatia de baza pentru orice interactiune sociala este nevoia de intarire. In momentul in care un comportament nu este intarit, el tinde sa se stinga.

Desi intaririle pozitive sunt superioare celor negative, chiar si cele negative sunt de preferat lipsei de intarire. Berne spune ca modelele de obtinere a intaririi sunt specifice fiecarei familii si modul in care subiectul primeste si acorda intaririle sta la baza modelarii viitoarei sale personalitati.

Scenariul de viata. In urma unor interactiuni timpurii cu parintii sau cu alte persoane, comportamentul poate sa dezvolte un comportament agresiv sau suportiv. Aceste „decizii“ timpurii vor forma ulterior scenariul de viata (persoana de succes, paguboasa, care intra in tot felul de incurcaturi, erou, persecutor, persoana „normala“.)

Egograma reprezinta o schema grafica a cantitatii de energie pe care o au diversele stari ale egoului unei persoane.

Exemplu – egograma unui depresiv: hipercritic, conformist, se supune regulilor, nu desfasoara activitati spontane, isi refuza placerile, neinteresat de problemele celorlalti.

Daca se intareste o anumita stare a egoului, o alta stare a egoului va pierde din energie; egograma ramane nemodificata daca subiectul nu urmeaza psihoterapie. Psihoterapeutul ii invata pe subiecti sa-si construiasca egograma, participa la jocurile psihologice, se implica in actiuni si realizeaza tranzactii.

Tehnicile terapeutice au rolul de a creste nivelul energetic la structurile deficitare ale egoului; ele se adapteaza in functie de fiecare caz in parte. Pentru o persoana la care egoul de parinte critic este insuficient dezvoltat, de exemplu, se poate recomanda terapia asertiva; pentru o persoana la care egoul de adult este prea bine dezvoltat se pot recomanda exercitii de exprimare a starilor emotionale.

Starile egoului sunt structuri coerente de stari afective si experiente, direct legate de un model coerent de comportament. Ele nu depind de varsta subiectului – cu exceptia copilului foarte mic, unde starea de adult si cea de parinte nu sunt suficient de bine structurate.

Specialistii in analiza tranzactionala spun ca, la personalitatea normala, fiecare stare a egoului este distincta.

In patologie, lucrurile stau altfel. Spre exemplu, la un psihotic, starea de adult este slab conturata si peste ea se suprapune partial cea de copil, cu gandirea aferenta de tip magic.

La un paranoic, doar starea de parinte este bine conturata, cea de adult si cea de copil fiind slab conturate. Personalitatea de tip distructiv are starile de PC, A si CA foarte ridicate, iar starile de PG si CL slabe.

In personalitatea obezului, starile de PG si CA sunt foarte ridicate.

In cazul in care starea de A are putina energie, vor aparea probleme de natura cognitiva: performante scazute, dificultati de concentrare a atentiei.

Cand starea de CL are energie redusa, subiectul este lipsit de capacitati creative.

Cand starea de PG este slab reprezentata, subiectul este introvertit, incapabil sa acorde afectiune, eventual singuratic.

Persoanele cu stare de PC redusa au o foarte buna penetratie sociala, iar subiectii cu starea de CA redusa au probleme cand trebuie sa accepte compromisuri.

P                  P

A                 A

C                 C

Regulile comunicarii sociale, specifice tranzactiilor:

– Cand sagetile sunt paralele, comunicarea poate continua un timp nelimitat; De ex, de la Adult  la Adult.
– Cand sagetile se incruciseaza, comunicarea inceteaza. De la Parinte (P) la Copil (C) si invers.

Comportamentul unui subiect nu poate fi prevazut doar analizand nivelul social al comunicarii, ci analizand mesajul psihologic pe baza caruia se poate prevedea si intelege semnificatia unui comportament. Jocurile psihologice presupun doua sau mai multe persoane. Individul alege un anumit tip de joc, dupa experientele de comunicare pe care le-a avut in copilarie.

Obiectivele psihoterapiei

  • Echilibrarea egogramelor, care consta in transferarea energiilor de la starile puternice ale egoului clientului spre cele slabe.
  • Identificarea si stoparea jocurilor psihologice.
  • Modificarea scenariilor de viata – modificarea atitudinii subiectului fata de sine si fata de ceilalti.

Pentru intreruperea jocurilor psihologice se foloseste o tehnica de joc de rol. Analiza tranzactionala se mai poate combina usor cu tehnica imageriei dirijate, cu relaxarea, hipnoza, cu tehnicile terapeutice de tip artistic si cu tehnicile de tip experiential.

 

 Suport de curs – Elemente de psihoterapie – Irina Holdevici

Lasa un comentariu