Actul educational in cadrul scolii



 

Educatia  incepe de la nastere si se continua pe tot parcursul vietii, in fiecare moment, cu fiecare stimul si fiecare actiune. Familia, strada, prietenii, mass – media, scoala, credintele si prejudecatile culturale, sunt implicate permanent in actul educational.

Totusi, specificul formal al actului educational realizat in cadrul institutionalizat al scolii, are o pondere considerabila in modelarea personalitatii elevilor, iar calitatea educatiei scolare influenteaza calitatea intregii vieti.

Calitatea actului educational in cadrul scolii este direct proportionala cu capacitatea dascalilor de a intelege semnificatia pedagogica a acestuia precum si cu o serie de calitati personale pe care ar trebui sa le posede toti cei ce vin in contact direct cu elevii.

Pedagogia se particularizeaza in raport cu celelalte discipline care studiaza fenomenul educational, prin menirea ei de a produce in mod intentionat modificari in structura interna a personalitatii elevilor.

Discursul pedagogic nu consta doar in emiterea unor idei, transmiterea de informatii si cerinte de memorare si redare, ci mai ales in deschiderea si crearea in sufletul elevului a dorintei de cunoastere, a unei motivatii viabile si a unor perspective practice, actionale asupra mediului.
Pentru indeplinirea acestor deziderate este important ca dascalii sa aiba o intelegere profunda a actului educational, pregatirea necesara, deprinderi de comunicare foarte bune, personalitate echilibrata, aptitudini pedagogice bine dezvoltate si o atitudine potrivita activitatii si statutului de cadru didactic.

Intelegerea profunda a actului educational, presupune actiunea benefica asupra oricarui elev astfel incat sa-i alimenteze si potenteze disponibilitatile latente, sa-l determine sa aiba incredere in fortele proprii, sa-l motiveze pentru a invata si cerceta permanent pentru a-si forma un traseu educational in deplina concordanta cu aspiratiile si potentialul de care dispune.

Pedagogia moderna pune accentul in cadrul actului educational pe formarea unor atitudini si capacitati spirituale, ce au menirea sa ajute elevul sa inteleaga si sa-si insuseasca un comportament adecvat, sa-si valorifice capabilitatile cognitive de intelegere, prelucrare si folosire a informatiei, sa dobandeasca autonomia intelectuala, asfel incat sa poata vehicula independent informatiile, sa cunoasca mijloacele de a le obtine, valorifica si semnifica.

Un dascal care nu are o intelegere profunda a actului educational poate pretinde elevilor sa memoreze, sa reproduca cunostintele predate, dar in acelasi timp ar trebui sa constientizeze ca aceste cerinte nu ajuta la dezvoltarea sub nici o forma a personalitatii elevului, nu produc modificari benefice in structurile interne, nu-i pot declansa si valorifica potentialul de cunoastere . Mai mult, doar aceste cerinte, actioneaza negativ, inhiband elevii, transformandu-i in indivizi fara personalitate, fara motivatie, fara dorinta de cercetare si invatare, iar mai tarziu in adulti dependenti, incapabili sa ia decizii si sa-si urmeze un traseu profesional in conformitate cu potentialul initial.

Cei ce se ocupa de educatia formala a elevilor, indiferent la ce nivel – incepand de la gradinita si pana la terminarea studiilor, ar trebui sa reflecteze foarte mult la semificatia actului educational din perspectiva implicatiilor lui asupra vietii elevilor. Fiecare dascal trebuie sa-si asume responsabilitatea fiecarei actiuni, a fiecarei vorbe, a fiecarui comportament – pentru ca toate acestea contribuie la calitatea actului educational.

Pregatirea necesara – Avand in vedere ca dascalul reprezinta un model pentru elevii sai, pregatirea de specialitate este absolut necesara si inca la un nivel foarte ridicat, din simplul motiv ca nu poate pretinde elevilor sa stie ceea ce el ca si model nu stie. Elevii asteapta de la profesorii lor raspunsuri pertinente, adecvate, care sa le satisfaca nevoia de cunoastere sa le mentina treaza curiozitatea si motivatia. De calitatea raspunsurilor primite depinde evolutia scolara a fiecarui elev.

Personalitatea echilibrata a dascalului, are rolul de a imprima elevilor stabilitate emotionala, trairi pozitive, valori morale ca: onestitatea, dreptatea,corectitudinea, responsabilitatea, etc. valori care pe parcursul vietii se pot dovedi chiar mai importante decat cantitatea de cunostinte acumulate in scoala.

Un dascal cu personalitate echilibrata poate sa-si exercite autoritatea in sens pozitiv, poate uneri cobori de pe piedestalul conferit de statutul si rolul profesional si sa recunoasca ca nu este infailibil, ci o persoana onesta, dispusa sa invete alaturi de elevii sai, atunci cand este cazul. O abordare sincera, curajoasa, creativa, poate cuceri inimile elevilor mult mai bine decat una distanta, rigida, impunatoare, etc. care ii poate inhiba si indeparta de obiectul interesului lor.

Pe de alta parte, specificul profesiunii implica anumite reguli, norme si planuri educationale care trebuie respectate. In aceasta privinta, o personalitate bine conturata, echilibrata, va aborda aceste cerinte intr-un mod consecvent, liniar, cu inlantuire logica intre diferitele parti ale materiei astfel incat elevii sa poata intelege, dezvolta si folosi adecvat cunostintele respective. Vor intelege corect cerintele si in consecinta vor obtine abilitati foarte bune de rezolvare a problemelor astfel incat vor ajunge la rezultatele dorite exprimate in note, dar si la incredere in capacitatile lor, iar imaginea de sine a fiecarui elev va fi pozitiva, ceea ce va conduce la formarea unor adulti echilibrati, capabili sa faca fata cerintelor vietii, sa se integreze in societate.

Deprinderile de comunicare – in cadrul actului educational, comunicarea se face printr-un gen anume de discurs, ce presupune demers logic, bazat pe inferente deductive si inductive, dar si pe argumentare, demonstratie, explicatie, etc. Dascalii trebuie sa foloseasca cu succes toate aceste cerinte ale comunicarii verbale, dar in aceeasi masura trebuie sa stapaneasca si arta comunicarii paraverbale si nonverbale.

Degeaba strategia argumentativa de ex., si cantitatea de cunostinte sunt de cel mai inalt nivel, daca elementele paraverbale – dictia, tonalitatea, timbrul, ritmul – nu sunt corespunzatoare si nu li se acorda importanta cuvenita. Vor pierde curiozitatea si atentia elevilor, iar valoarea cunostintelor expuse va scadea proportional cu deficientele comunicarii.

Desi calitatea comunicarii este esentiala in procesul educational, nu este si suficienta pentru ca actul educational sa-si atinga scopul. Atingerea scopului depinde de gradul de intelegere a dascalului asupra capacitatii elevilor de a intelege si asimila cunostintele transmise, precum si de adecvarea limbajului astfel incat sa fie accesibil elevilor si sa determine cresterea adeziunii spirituale a acestora la cunostintele expuse, sa-i angajeze la nivel cognitiv si afectiv.

Prin utilizarea potrivita a limbajului, dascalul reuseste sa dea sens lucrurilor si sa imprime elevilor trairea ca pot intelege realitatea si mai mult, ca o pot stapani. Pe de alta parte, pe parcursul procesului de invatatre, elevii isi insusesc un limbaj corect, cu ajutorul caruia pot “gandi” – “ Marginile limbii mele – spune Wittgenstein – sunt marginile lumii mele”.

Receptarea elementelelor comunicarii pe cale vizuala, este tot atat de importanta ca si comunicarea pe cale auditiva, despre care am vorbit pana acum. Limbajul nonverbal – gestica, mimica, miscarea, postura corporala – are rolul de a decodifica sau de a suplini anumite conotatii si semificatii ale lucrurilor care contribuie la perceperea si intelegerea mai completa a mesajelor tansmise. Acest gen de comunicare realizeaza “idealul” unei comunicari complete. Limbajul perceput pe cale vizuala, ajuta si definitiveaza comunicarea. Dascalii ar trebui sa fie permanent preocupati de armonia dintre cele trei elemente ale comunicarii – astfel incat sa eficientizeze la maximum gradul de intelegere al elevilor.

Aptitudinile pedagogice – ca parte integranta a personalitatii dascalului – pot fi innascute sau dobandite prin exercitiu, prin preocupare si invatare. Ele sunt necesare in procesul educational intrunind de fapt, toate calitatile care ajuta un dascal sa fie inteles, iubit si respectat de elevii sai. O persoana care utilizeaza cu usurinta cunostintele, care comunica in mod natural, persuasiv, coerent, consecvent, capabila sa influenteze elevii afectiv in mod placut, sa-i faca sa inteleaga ceea ce “ trebuie” inteles, pentru a da sens lucrurilor si vietii, reprezinta idealul de dascal al fiecarui elev.

Atitudinea – Scoala si dascalii in calitate de reprezentanti ai acesteia, au indatorirea sa potenteze si sa dezvolte elevilor nu numai planul cunoasterii, cum gresit este inteles unoeri, ci si capacitatea de adaptabilitate, intelegere si integrare in mediul cultural din care fac parte. Cu alte cuvinte, ei dau existentei o orientare in sensul ca educatia primita in scoala reprezinta doar o initiere si o deschidere pentru viitor. In acest sens, am putea spune ca atitudinea dascalilor “ face diferenta” intre cei adaptati, capabili sa aiba un traseu existential benefic si cei inadaptati, cu probleme de integrare culturala, sociala, familiala sau profesionala. Este cunoscut faptul ca atitudinea se propaga prin “contagiune” in acest caz de la dascali la elevi.

Daca dascalul pe parcursul carierei didactice are o atitudine potrivita, proactiva, spirituala, care inglobeaza toate caracteristicile descrise mai sus, atunci va avea satisfactie profesionala, respect de sine si aprecierea tuturor generatiilor de elevi pe care i-a indrumat. Va reprezenta un punct de reper – cinste, sinceritate, dreptate, creativitate,dorinta de cunoastere, generozitate, autoritate si satisfactie in viata -, pentru fostii lui elevi, un model la care ei se vor putea raporta pe parcursul vietii.

Din pacate, in cadrul scolilor inca exista si multe atitudini nepotrivite care otravesc actul educational si pe care dascalii se considera indreptatiti sa le afiseze, motivand lipsa de interes a elevilor, conditiile economice precare, legislatia lacunara si inconsecventa, etc. Desi toate aceste deficiente ale sistemului de invatamant exista si au o influenta nefasta asupra fiecarei persoane angajata in actul educational, un dascal cu vocatie nu se abate de la principiile pe baza carora isi sprijina identitatea personala si profesionala. Mai degraba lipsa de vocatie pentru o activitate atat de nobila si complexa in acelasi timp, conduce catre atitudini care nu fac deloc cinste acestei profesiuni.

Daca enumeram numai cateva tipuri de atitudini nepotrivite – ex. comoditatea, agresivitatea, delasarea, inconsecventa, indiferenta, conformismul sec, etc. este simplu de inteles ca ele sunt in mare masura responsabile de formarea unor atitudini similare la elevi, precum si de frustrarile cu care unii elevi pornesc in viata si de cele mai multe ori nu mai au sansa sa se echilibreze.

Aceste atitudini “fabrica” in mod artificial elevi – rai, lenesi, incapabili, alienati, etc.- care pornesc in viata fara speranta, fara asteptari pozitive, fara orientare, fara incredere in ei si in posibilitatile pe care societatea  le pune la dispozitie. Au rolul de a demoraliza si demobiliza generatii intregi si de a pune seriose piedici si celor mai puternici si mai tenace dintre elevi.

 

Lasa un comentariu