Viziune asupra doctrinelor gnostice

Gnosticii, atat cei din antichitate, cat si cei contemporani, sunt de acord cu buddhistii ca suferinta este expresia existentiala a raului in lume. Desi suferintele oamenilor (cu fiziologiile si psihologiile lor complexe) sunt de natura rafinata, in mod deosebit si celelalte fapturi cunosc frica, durerea si nenorocirile. Dupa cum subliniaza Sf. Pavel, orice creatura se zbuciuma si vine pe lume in chinurile facerii (Rom. 8.22). Gnosticii considera aceasta stare imperfecta a lumii ca fiind rezultatul nu al Pacatului Original, ci al unei imperfectiuni originare. Exprimand in termeni mai abstracti, raul este partea componenta a tesaturii lumii in care traim. Daca exista un Creator al acestei realitati, atunci (in mod sigur) acest Creator este raspunzator de raul pe care il cuprinde realitatea. Totusi, pentru adeptii religiilor monoteiste, atitudinea gnostica li se pare o blasfemie, si chiar si aceia care se considera atei adesea privesc cu nedumerire conceptia gnostica.

Conceptia gnostica poate fi inteleasa mai bine prin intermediul radacinilor sale istorice. Potrivit celor mai de seama savanti din vremurile noastre, dupa cum am aratat mai sus, gnosticismul s-a dezvoltat din matricea religioasa iudaica (probabil in manifestarile sale heterodoxe), iar apoi s-a unit cu erezia iudaica, devenita ulterior crestinism. Dupa cum am afirmat si mai devreme, gnosticii se confruntau cu imaginea unui Dumnezeu monoteist din Vechiul Testament) care era adesea capricios, razbunator, manios si nedrept.

Era lesne sa se traga concluzia ca acest Dumnezeu (aparent imperfect) a creat o lume imperfecta, dupa chipul si asemanarea sa. Gnosticii si-au pus marea intrebare: este, oare, acest Creator imperfect cu adevarat unicul si cel mai bun Dumnezeu, sau este el o zeitate minora, care fie ca nu isi da seama de existenta unei forte dincolo de el, fie este constient de existenta unei zeitati divine superioare lui, dar se hotareste sa uzurpe pregorativele divinitatii supreme? Gnosticii au raspuns ca acest Creator nu este, in mod evident, unicul si adevaratul Dumnezeu, ci este mai deraba un ‘demiurgos’, o zeitate secundara. Demiurgul este sursa pacatului si a imperfectiunii in lume.

In felul acesta, aparenta blasfemie de a atribui Creatorului toate relele din lume se dovedeste a-si avea originea in confruntarea gnosticilor cu un Dumnezeu monoteist. Hermeticismul, o conceptie inrudita cu gnosticismul, isi are radacinile in paganism. Din pricina acestor origini, hermeticistii nu au imbratisat aceasta conceptie si a trebuit sa recurga la imaginea ambivalenta a Dumnezeului din Veciul Testament, astfel incat au fost in stare sa adopte o atitudine mai putin aspra. Conceptia lor despre pacat nu scoate in relief legatura raului cu Demiurgul. Astazi, din acest motiv, multi sunt inclinati sa acorde mai mult credit hermeticismului, in detrimentul gnosticismului.

Multi au incercat sa evite recunoasterea imperfectiunilor acestei creatiuni si respectiv al imperfectiunilor Creatorului sau, insa nici unul din argumentele lor nu i-a impresionat pe gnostici. Grecii din antichitate, mai ales neoplatonicienii, si-au concentrat atentia asupra armoniei universului, astfel incat venerand maretia sa, sa poata uita propriile lor necazuri, la fel ca si incercarile si nenorocirile vietii obisnuite. Priviti aceasta lume minunata, ziceau ei; observati superba ordine in care ea functioneaza si se perpetueaza. Cum poate cineva sa spuna ca un lucru atat de frumos si armonios este un lucru rau?

Gnosticii au raspuns totdeauna ca imperfectiunile, izolarea si instrainarea de existenta nu pot fi negate, asa incat universul este doar in parte armonios si ordonat.

Acelora influentati de spiritualitatea orientala, care sustin ca legea karmei (in care greselile infaptuite de cineva dau nastere nenorocirilor ulterioare din viata sa dintr-o alta viata) explica imperfectiunile lumii existente, gnosticii le-ar putea raspunde ca legea karmei poate (in cel mai fericit caz) doar sa explice cum functioneaza lantul imperfectiunilor si al suferintelor. Insa legea karmei nu ne explica de ce un asemenea sistem nefericit ar trebui sa existe, in primul rand.

Autor: Stephan A. Hoeller
Traducere si adaptare: Echipa Consultanta Psihologica

Un raspuns pentru “Viziune asupra doctrinelor gnostice”

  1. oana laura Dogaru says:

    Crestinismul spune ca Dumnezeu a trimis pe Isus sa ridice pacatele acestei lumi prin jerfa suprema/Prin fiul sau Hristos , Dumnezeu te ocrotestePe cand daca faci rau Dumnezeu se indeparteaza de tine si cel rau iti va face rau

Lasa un comentariu