Viata spirituala in societatea moderna



avon.ro

viata spiritualaCu toate ca in conditiile impuse de societatea moderna unde totul se misca extrem de rapid, stresul si problemele cotidiene guverneaza cea mai mare parte a gandurilor noastre, viata spirituala este un ingredient esential in dezvoltarea armonioasa a fiintei umane.  Unde suntem, incotro ne indreptam, de unde venim, mai exista ceva dupa moarte, care este rolul nostru in Univers? Aceste intrebari nu si-au gasit raspunsul si probabil nu si-l vor gasi prea curand dintr-un motiv foarte simplu: traind in interiorul unui sistem nu putem avea cunostinta de ceea ce se intampla afara.

De-a lungul secolelor oamenii au cautat sa raspunda la aceste intrebari si asa au aparut religiile, niste sisteme facute sa structureze societatea umana si sa combata stresul cotidian cauzat de lipsa unui sens sau scop mai inalt. Dar oare religiile, asa cum le cunoastem, mai sunt suficiente? Orice este supus schimbarii, iar o religie care nu se muleaza pe necesitatile omului modern este sortita esecului. Mai poate omul modern sa creada in duhul sfant care se pogoara in chip de porumbel, in invierea mortilor, in lumi astrale suprapopulate de fiinte invizibile in conditiile in care societatea este din ce in ce mai automatizata? Mai putem sa credem fara sa cercetam, cand in scoli si facultati avem laboratoare din ce in ce mai performante, cand profesorii de biologie ne prezinta cu emfaza teoria evolutionista, cand sufletul pana acum intangibil este disecat si redus sub forma unor unde cerebrale cauzate de firingul neuronal? Cand transele, viziunile, profetiile si celelalte elemente asociate cu ceva de dincolo de noi sunt explicate din spatele unui zambet ironic prin boli psihice?

Pe de alta parte, nici reprezentantii religiei nu ne fac cautarea mai usoara. Vindecatori, parapsihologi, lama tibetani care n-au vizitat in viata lor Tibetul, guru aparuti peste noapte ca ciupercile dupa ploaie, preoti cu o afinitate vizibila catre alcool, profeti si alesi autoproclamati ai divinitatii, toti ne promit nemurirea, pacea si fericirea in schimbul unor sume de bani consistente. In cazul sexului frumos, in contul nemuririi si indumnezeirii sunt acceptate si favorurile sexuale.

Si totusi, in ciuda acestui bazar turcesc plin de aberatii care i-ar face si pe copiii de 7 ani sa roseasca, ce facem cu nevoia noastra innascuta de spiritualitate, pace si liniste interioara? Ce facem cu nevoia noastra de conectare cu sinele nostru, orice ar insemna asta? Ce facem cand simtim ca plutim in deriva, iar viata nu are niciun sens?
Raspunsul meu personal, care a venit dupa aproximativ 15 ani de cautari este unul simplu. Scopul religiei (re – ligare)  este acela de a-l lega pe om de Dumnezeu). Si cum putem face asta fara sa cadem in plasa imaginatiei?

In fiecare dimineata dupa ce ma trezesc, imi aloc 10-15 minute pentru stabilirea unei conexiuni cu acel Ceva necunoscut de ratiunea umana, de care avem atata nevoie, iar in fata caruia plecam capul indiferent de denumirea adordata. Pur si simplu iau o pozitie confortabila, inchid ochii, imi relaxez corpul si raman nemiscat. Doar observ. In acele 10-15 minute devin spectator si nu actor. Observ gandurile fara sa incerc sa le opresc, observ respiratia, ritmul corpului, nu incerc sa opresc nimic, orice fortare inseamna o lupta si tocmai asta incerc sa evit. Doar stau si incerc sa ma simt pe mine, primesc tot ce vine fara impotrivire, teama sau entuziasm. Doar observ. Apoi, cand simt ca acea conexiune de dincolo de cuvinte s-a realizat (macar partial) deschid ochii si redevin actor.

Cele 10-15 minute imi apartin numai mie. Ele imi reamintesc ca dincolo de rolurile pe care le jucam in viata de zi cu zi, exista ceva mai profund. Ce anume? Nu poate fi pus in cuvinte, iar daca as incerca sa o fac, ar fi startul unei noi religii. 🙂 Iar religia nu poate fi decat personala.

 

avon.ro

Lasa un comentariu