Un scurt istoric al psihologiei transpersonale



answear.ro

Abraham Maslow este considerat fondatorul psihologiei transpersonale. In 1968, el scrie in lucrarea “Toward a Psychology of Being” (Spre o psihologie a fiintarii): “Consider ca psihologia umanista, cea de-a treia forta, este una tranzitionala, o pregatire pentru o alta, transpersonala, trans-umana”.

In 1969, el a fondat Asociatia Americana de Psihologie Transpersonala, impreuna cu Carl Rogers, Viktor Frankl, Anthony Sutich, Stanislav Grof, Jim Fadiman. In acelasi an, asociatia a editat Jurnalul de Psihologie Transpersonala, care a grupat ani la rand studii si cercetari in domeniu.

O a doua orientare, rezultata prin extinderea perspectivei transpersonale din psihologie spre sociologie, antropologie, etnologie, educatie, comunicare, a fost sustinuta de infiintarea Asociatiei Transpersonale Internationale (ATI). Aceasta a organizat conferinte in toate continentele: Islanda in 1972; Brazilia, Finlanda, SUA in1979; Australia, India in 1982; Elvetia, 1983; Japonia, 1985; Praga, SUA, 1992; Irlanda, 1994; Brazilia, 1996.

Noua paradigma si-a facut aparitia si in alte stiinte, in domenii conexe transpersonalului.
Realitatile “ascunse”, pana nu demult apartinand misticilor vor fi explicate si descrise prin teorii stiintifice.

Drumul deschis de Albert Einstein (teoria relativitatii generalizate 1905), Werner Heisenberg (principiul nedeterminarii/incertitudinii, 1930) si Max Planck (teoria cuantica) va fi explorat pe larg prin cercetari moderne: teoria “bootstrap” a lui Geoffrey Chew (1977), ordinea “implicata”-David Bohm, teoria catastrofelor -Rene Thom, modelul holografic-Karl Pribram, Structurile disipative-Ilya Prigogine, cauzalitatea morfogenetica-Rupert Sheldrake, Gaia, fiinta planetara-James Lovelock (1972), matricile perinatale-Stanislav Grof (1972).

Toate acestea au deschis o noua viziune spirituala a existentei si dezvoltarii umane. Schimbarea paradigmei a fost favorizata si de cunoasterea extensiva a practicilor si metodelor orientale de transformare, multe dintre ele fiind adaptate pentru Occident.

In Europa, psihologia are ca precursori pe C.G.Jung (care a utilizat prima data termenul de “transpersonal” in 1916), Roberto Assagioli-fondatorul psihosintezei, francezul Pierre Weil (cosmodrama), germanul Graf Durckheim cu terapia initiatica, austriacul Victor Frankl si logoterapia. s.a.

Oficializarea transpersonalului in Europa s-a facut in 1987, cand a luat fiinta Asociatia Transpersonala Europeana. Aceasta a organizat congrese la Bruxelles (1984), Strasbourg (1990), Londra (1994), Varsovia (1997). Recunoasterea academica a psihologiei transpersonale in Europa a venit in 1997, prin infiintarea de catre Academia britanica a unei sectiuni de Psihologie Transpersonala in cadrul Departamentului de psihologie.

Dezvoltarea psihoterapiei transpersonale a fost sprijinita de infiintarea in 1994 a Asociatiei Internationale de Psihiatrie Spirituala. Primul sau congres, desfasurat la Lyon (Franta) a avut tema “Meditatia si Psihoterapia” si a constituit punctul de plecare pentru abordarea transpersonala si spirituala in psihoterapie.

Urmatorul simpozion, organizat la Sorbona in 1995 a fost intitulat “Spiritualitatea: pluralitate si unitate”.dEpurtat.ro

In prezent, reprezentanti marcanti ai psihologiei transpersonale sunt: Ken Wilber, Charles Tart, Claudio Naranjo, Roger Walsh, Frances Vaughan, Pierre Weil, Marc-Alain Descamps, Laura Boggio Gilot, Stanislav Grof, Arthur Deikmann, J.F.Bugental, Daniel Goleman, Elmer Green, Stanley Krippner, Lawrence LeShan, Michael Hutton.

dyfashion.ro

Lasa un comentariu