Tulburarea de stres posttraumatic



mycloset.ro

Stresul posttraumatic face parte dintre tulburarile anxioase si reprezinta reactia unui individ la un eveniment traumatic extrem. Reexperientierea evenimentului este acompaniat de arousal ridicat (arousal= activitate psihologica sau fiziologica ridicata, hiperexcitatie/agitatie fizica sau nervoasa).

Stresul posttraumatic poate surveni la orice varsta, inclusiv in copilarie.

Simptomele apar de regula in primele 3 luni dupa trauma, desi este posibil sa existe o intarziere de cateva luni sau ani pana la aparitia lor.

Simptomele pot persista mai mult de 12 luni dupa trauma. Uneori, evolutia este caracterizata prin ameliorarea si agravarea simptomelor.

Simptomele se pot reactiva prin amintirea traumei initiale, a agentilor stresori sau prin aparitia a unor evenimente traumatice noi.

 

 

 

Caracterizarea tulburarii de stres postraumaticelefant.ro

Aparitia de simptome ca urmare a unor evenimente care implica:

  • moartea efectiva sau amenintarea cu moartea,
  • abuz sexual sau fizic
  • faptul de a fi martor la un eveniment care implica moartea,
  • vatamarea sau amenintarea integritatii corporale a altei persoane;
  • a afla despre moartea violenta sau inopinata
  • amenintarea cu moartea ori vatamarea suferita de un membru al familiei
  • diagnosticarea cu boala care ameninta moartea

 

Reactia persoanei la eveniment: frica intensa, neputinta, oroare.

Simtomele trebuie sa fie prezente cel putin o luna, iar perturbarea trebuie sa cauzeze o disfunctionalitate in domeniile de existenta precum domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.

 

Criterii de diagnostic pentru Stresul Postraumatic conform DSM IV:

A.Persoana a fost expusa la unu eveniment traumatic in care ambele dintre cele care urmeaza sunt prezente:

(1) persoana a experientiat, a fost martora ori a fost confruntata cu un eveniment sau evenimente care au implicat moartea efectiva,amenintarea cu moartea ori o vatamare serioasa sau o periclitare a integritatii corporale proprii ori a altora;

(2) raspunsul persoanei a implicat o frica intensa, neputinta sau oroare.

B. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent intr-unul (sau mai multe) din urmatoarele moduri:

(1) amintiri detresante recurente si intrusive ale evenimentului, incluzand imagini, ganduri sau perceptii. Nota: La copii mici, poate surveni un joc repetitiv in care sunt exprimate teme sau aspecte ale traumei;

(2) vise detresante recurente ale evenimentului.

Nota: La copii, pot exista vise terifiante fara un continut recognoscibil;

(3) actiune si simtire, ca si cum evenimentul traumatic ar fi fost recurent (include sentimentul retrairii experientei, iluzii, halucinatii si episoade, inclusiv cele care survin la desteptarea din somn sau cand este intoxicat).

Nota: La copiii mici poate surveni reconstituirea traumei specifice;

(4) detresa psihologica intensa la expunerea la stimuli interni sau externi care simbolizeaza sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic;

(3) reactivitate fiziologica la expunerea la stimuii interni sau externi care simbolizeaza sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic.

C. Evitarea persistenta a stimulilor asociati cu trauma si paralizia reactivitatii generale (care nu era prezenta inaintea traumei), dupa cum este indicat de trei (sau mai multe) dintre urmatoarele:

(1) eforturi de a evita gandurile, sentimentele sau conversatiile asociate cu trauma;

(2) eforturi de a evita activitati, locuri sau persoane care desteapta amintiri ale traumei;

(3) incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei;

(4) diminuare marcata a interesului sau participarii la activitati semnificative;

(5) sentiment de detasare sau de instrainare de altii;

(6) gama restransa a afectului (de ex., este incapabil sa aiba sentimente de amor);

(7) sentimentul de viitor ingustat (de ex., nu spera sa-si faca o cariera, sa se casatoreasca, sa aiba copii ori o durata de viata normala).

D Simptome persistente de excitatie crescuta (care nu erau prezente inainte de trauma), dupa cum este indicat de doua (sau de mai multe) dintre urmatoarele:

(1) dificultate in adormire sau in a ramane adormit;

(2) iritabilitate sau accese coleroase (tipa, loveste, arunca obiecte);

(3) dificultate in concentrare;

(4) hipervigilitate;

(5) raspuns de tresarire exagerat.

E. Durata perturbarii (simptomele de la criteriile B, C si D) este de mai mult de o luna.

F. Perturbarea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.

Acut: daca durata simptomelor este mai putin de 3 luni.

Cronic: daca durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult.

Cu debut tardiv: daca debutul simptomelor survine la cel putin 6 luni dupa stresor.

 

Tratament

Persoanele care sufera de stres postraumatic pot apela la un psihoterapeut. Psihoterapeutul poate aplica in functie de pacient diverse terapii, precum terapia cognitiv-comportamentala, hipnoterapia, terapia prin arta etc.

Se mai poate recomanda medicatia care poate facilita colaborarea in psihoterapie prin diminuarea simptomelor fiziologice la stres. Este de preferat ca in timpul psihoterapiei sa se renunte la medicamentele care pot perturba ariile cognitive si/sau comportamentale de functionare.

astratex.ro

Lasa un comentariu