Tulburarea de orgasm a femeii



Elementul esential al tulburarii de orgasm a femeii il constituie intarzierea sau absenta, recurenta sau persistenta, a orgasmului, dupa o faza de excitatie sexuala normala (criteriul A). Femeile prezinta o mare variabilitate in tipul sau intensitatea stimularii care declanseaza orgasmul. Diagnosticul de tulburare de orgasm a femeii trebuie sa se bazeze pe judecata clinicianului ca abilitatea orgasmica a femeii este sub cea rezonabila pentru etatea, experienta sexuala si adecvarea stimularii sexuale pe care aceasta o primeste.

Perturbarea trebuie sa cauzeze detresa sau dificultati interpersonale, semnificative (criteriul B). Disfunctia nu este datoreaza exclusiv efectelor fiziologice directe ale unei substante (inclusiv medicamente) ori ale unei conditii medicale generale (criteriul C).

Subtipuri

Subtipurile sunt prevazute pentru a indica debutul (primara versus capatata), contextul (generalizata versus situationala) si factorii etiologici (datorata factorilor psihologici, datorata unor factori combinati) pentru tulburarea orgasmica a femeii.

Elemente si tulburari asociate

Tulburarea de orgasm a femeii poate afecta imaginea corporala, stima de sine sau satisfactia relationala. Conform unor studii controlate, capacitatea orgasmica nu este corelata cu dimensiunea vaginului sau cu forta muschilor pelvini. Desi femei cu leziuni ale maduvei spinarii, indepartarea vulvei sau excizia si reconstructia vaginului, au relatat ca ajung la orgasm, disfunctia orgasmica este raportata frecvent la femeile cu aceste conditii. In general, insa conditii medicale generale, ca diabetul si cancerul pelvin, este foarte posibil sa altereze faza de excitatie a raspunsului sexual, lasand capacitatea orgasmica relativ intacta.

Evolutie
Deoarece capacitatea orgasmica la femei creste cu etatea, tulburarea de orgasm a femeii poate fi mai prevalenta la femeile tinere. Cele mai multe tulburari de orgasm ale femeii sunt mai curand existente dintotdeauna, decat capatate. Odata ce o femeie invata cum sa ajunga la orgasm, ea foarte rar pierde aceasta capacitate, exceptand comunicarea sexuala redusa, relatiile conflictuale, o experienta traumatizanta (de ex., violul), o tulburare afectiva sau o conditie medicala generala.

Cand disfunctia orgasmica survine numai in anumite situatii, pe langa tulburarea orgasmica, sunt adesea prezente dificultati cu dorinta si excitatia sexuala. Multe femei isi cresc capacitatea orgasmica pe masura ce experienteaza o varietate mai larga de stimulare si capata mai multe cunostinte despre propriul lor corp.

Diagnosticul adecvat trebuie sa fie cel de disfunctie sexuala datorata unei conditii medicale generale, cand se considera ca disfunctia este datorata exclusiv efectelor fiziologice ale unei conditii medicale generale specificate (de ex., o leziune a maduvei spinarii). Aceasta precizare se bazeaza pe istoric, datele de laborator sau examenul somatic.

Daca, atat tulburarea de orgasm a femeii, cat si o conditie medicala generala sunt prezente, dar se considera ca disfunctia sexuala nu se datoreaza exclusiv efectelor fiziologice directe ale conditiei medicale generale, atunci este diagnosticata tulburarea de orgasm a femeii datorata unor factori combinati.

In contrast cu tulburarea de orgasm a femeii, o disfunctie sexuala indusa de o substanta este considerata a fi datorata exclusiv efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex., antidepresive, benzodiazepine, rteuroieptice, antihipertensive, opiacee). Daca, atat tulburarea de orgasm a femeii, cat si uzul unei substante sunt prezente, dar se considera ca disfunctia sexuala nu se datoreaza exclusiv efectelor fiziologice directe ale uzului de substanta, atunci este diagnosticata tulburarea de orgasm a femeii datorata unor factori combinati.
Daca disfunctia sexuala este considerata a fi datorata exclusiv efectelor fiziologice, atat ale unei conditii medicale generale, cat si ale uzului unei substante, este diagnosticata, atat disfunctia sexuala datorata unei conditii medicale generale, cat si disfunctia sexuala indusa de o substanta.

Tulburarea de orgasm a femeii poate surveni, de asemenea, in asociere cu alte disfunctii sexuale (de ex., tulburarea de excitatie sexuala a femeii). Daca este asa, trebuie sa fie diagnosticate ambele.
Problemele orgasmice ocazionale, care nu sunt persistente sau recurente, ori nu sunt acompaniate de detresa sau de dificultate interpersonala marcata, nu sunt considerate a fi tulburare de orgasm a femeii. Un diagnostic de tulburare de orgasm a femeii, de asemenea, nu este adecvat daca problemele se datoreaza unei stimulari sexuale inadecvate in centrare, intensitate si durata.

Subtipuri
Subtipurile sunt prevazute pentru a indica debutul, contextul si factorii etiologici asociati cu disfunctia sexuala. Daca sunt prezente disfunctii sexuale multiple, trebuie sa fie mentionate subtipurile adecvate. Aceste subtipuri nu se aplica diagnosticului de disfunctie sexuala datorata unei conditii medicale generale sau disfunctiei sexuale induse de o substanta.
Unul dintre urmatoarele subtipuri poate fi utilizat pentru a indica natura debutului disfunctiei sexuale:

  • Tip primar (existent dintotdeauna). Acest subtip se aplica daca disfunctia sexuala a fost prezenta de la debutul activitatii sexuale.
  • Tip capatat. Acest subtip se aplica daca disfunctia sexuala apare numai dupa o perioctda de functionare normala.

Unul dintre urmatoarele subtipuri poate fi utilizat pentru-a indica contextul in care apare disfunctia sexuala:

  • Tip generalizat. Acest subtip se aplica daca disfunctia sexuala nu este limitata la anumite tipuri de stimulare, de situatii sau de parteneri.
  • Tip situational. Acest,subtip se aplica daca disfunctia sexuala este limitata la anumite tipuri de stimulare, de situatii sau de parteneri. Patternul situational specific al disfunctiei poate ajuta in efectuarea diagnosticului diferential.

De exemplu, functia masturbatorie normala in prezenta unei functionari relationale deteriorate cu partenerul ar putea sugera ca acuza principala de disfunctie sexuala este foarte probabil datorata unei probleme intrapsihice sau interpersonale mai curand decat unei conditii medicale generale sau unei substante.

 

Sursa: DSM – IV



Lasa un comentariu