Trepte catre adevar



Renuntarea nu este o solutie

De cate ori practici renuntarea, te autoiluzionezi. Ce spui despre asta? Te autoiluzionezi. La ce anume renunti? De cate ori renunti la ceva, esti legat pentru totdeauna de lucrul la care ai renuntat.

Odata un guru in India, spunea: „De fiecare data cand vine o prostituata la mine, nu vorbeste decat de Dumnezeu. Ea spune, m-am saturat de aceasta viata pe care o duc. Il vreau pe Dumnezeu. Dar de cate ori vine un preot la mine, nu vorbeste decat de sex”.

Cand renunti la ceva, ramai fixat pentru totdeauna pe acel ceva. Cand lupti impotriva a ceva, esti legat de acel ceva pentru totdeauna. Atata timp cat i te impotrivesti, ii dai putere. Ii dai atata putere cata folosesti ca sa te impotrivesti.

Aceasta include si comunimsul (ori capitalismul in zilele noastre) si toate celelalte. Deci, trebuie sa iti accepti si sa „primesti” demonii – pentru ca atunci cand te lupti cu ei, ii intaresti (n.e.: cu sensul de alimentare). Nu ti-a spus nimeni niciodata asta? Cand renunti la ceva, esti legat de acel ceva. Singura cale de a iesi din asta este sa privesti prin acel ceva. Nu renunta, lasa-ti privirea sa treaca prin el. Intelege-i adevarata valoare si nu va mai fi nevoie sa renunti la el; iar el iti va cadea doar din maini.

Dar bineinteles, daca nu vezi asta, daca esti hipnotizat gandind ca nu vei fi fericit fara un lucru sau altul, esti blocat. Ceea ce trebuie sa facem este sa te ajutam sa intelegi. Daca intelegi lucrurile, pur si simplu ai renunta la dorinta respectiva.

 

Invata sa asculti si sa te dezveti

Unii oameni ajung sa se trezeasca din cauza problemelor dure ale vietii cotidiene. Suferim atat de mult incat ajungem in final sa ne trezim. Insa oamenii tin sa dea mereu piept cu viata; inca continua sa functioneze ca niste somnambuli si nu se trezesc niciodata. Din pacate, nu se intampla niciodata sa creada ca exista si alta cale, una mai buna. Daca nu ai fost lovit suficient de viata si nu ai suferit suficient, atunci mai este o cale: aceea de a asculta.

Nu vreau sa spun ca trebuie sa fii de acord cu ceea ce spun. Asta ar inseamna ca nu asculti. Nu conteaza daca esti de acord cu ceea ce spun sau nu. Acordul si dezacordul au de-a face cu conceptele si teoriile. Nu au nimic de-a face cu adevarul. Adevarul nu este niciodata exprimat in cuvinte. Adevarul este revelat dintr-o data, ca rezultat al unei anumite stari – atitudine. Deci ai putea sa nu fi de acord cu mine si totusi sa vezi adevarul.

Insa este necesar sa existe o atitudine de deschidere, a dorintei de a descoperi ceva nou. Asta este important, nu acordul sau dezacordul. Pana la urma, tot ceea ce iti ofer sunt doar teorii. Nici un fel de teorie nu poate acoperi intreaga realitate.

Eu poti sa-ti vorbesc, nu despre adevar, ci despre obstacolele in calea adevarului. Pe acestea pot sa le descriu. Nu pot sa descriu adevarul. Nimeni nu poate.

Tot ce pot sa fac este sa te ajut sa te dezveti: de sistemele tale de convingeri, de credinte, care te fac nefericit. Despre aceasta se preocupa spiritualitatea: dezvatarea de aproape tot ceea ce ai fost invatat.

Asculti asa cum fac majoritatea oamenilor ca sa va confirmati ceea ce stiati/ganditi? Observa reactiile tale pe masura ce iti vorbesc. Deseori vei fi socat, surprins, scandalizat sau iritat, deranjat sau frustrat. Sau vei spune: „Minunat!”

Dar asculti ca sa iti confirmi ceea ce gandeai deja? Sau asculti in vederea descoperirii ceva nou? Asta este important. Este dificil de facut pentru oamenii adormiti.

Iisus a anuntat numai vesti bune si totusi El a fost respins. Nu pentru ca nu erau bune, ci din cauza ca erau noi. Noi oamenii uram noul. Si cu cat ne confruntam mai repede cu acest fapt, cu atat este mai bine. Nu dorim sa auzim lucruri noi, mai ales cand ele ne sunt deranjante, mai ales cand ele implica schimbarea. Si cu atat mai mult cand ele implica sa recunosti „Am gresit”.

Autorul isi aminteste cum s-a intalnit cu un iezuit in varsta de 87 de ani, in Spania. Mi-a fost profesor si rector in India, acum 30 sau 40 de ani in urma. Si el fusese prezent la un workshop de genul acesta. El i-a spus: „Ar fi trebuit sa te aud vorbind acum 60 de ani”. Stii ceva/? M-am inselat toata viata mea”. Sa aud asa ceva, i s-a parut ca fiind una dintre marile minuni ale lumii.

Aceasta este credinta. Deschiderea catre adevar, indiferent de consecinte, indiferent unde duce si nici atunci cand nu stii unde urmeaza sa te duca.

Aceasta este credinta. Nu convingerea (belief), ci credinta (faith). Convingerile tale iti ofera multa siguranta si certitudine, credinta este incertitudine. Nu stii. Esti gata sa o urmezi si esti deschis. Esti pregatit sa asculti. A fi deschis, nu inseamna sa preiei si sa iei pe nemestecate toate cuvintele pe care le spune rosteste cel ce vorbeste. Nu! Trebuie sa contesti tot ceea ce iti spun.

Insa, contestarea se face de pe o pozitie de deschidere, nu de pe o pozitie de incapatanare sau incrancenare. Si contesta totul.

Mello face apoi apel la discipolii lui Buddha carora li s-a spus sa nu accepte toate invataturile sale din respectul pe care-l simt pentru el, ci sa le analizeze, asa cum un aurar analizeaza aurul: taindu-l razuindu-l, frecandu-l si topindu-l.

In acest mod, asculti si ai facut un pas mare catre trezire. Dupa cum a spus Mello, primul pas catre trezire este acela de a recunoaste ca nu vrei sa fii fericit. Inlauntrul nostru exista foarte multe tipuri de rezistente care se opun trezirii.

Urmeaza al doilea pas cu vointa de a intelege, a asculta si de a contesta intregul tau sistem de convingeri (belief). Nu doar convingerile religioase, politice, sociale, psihologice, ci toate convingerile de peste tot. Reconsidera-le pe toate.

 

Adaptare dupa Anthony de Mello: Awareness – Waking people up to the reality of their greatness

 



Lasa un comentariu