Tipuri de inductie ericksoniana



answear.ro

Tehnicile de inductie ericksoniene nu pot, prin definitie, sa fie strict codificate – ele difera in functie de subiect.

Din motive didactice, deosebim acum mai multe tipuri de inductie :

  • inductii prin utilizarea experientelor anterioare;
  • inductii fondate pe date senzoriale prezente;
  • inductii prin sugestii deschise.

Inductii prin utilizarea experientelor anterioare (stari de absorbtie cotidiene, transe hipnotice)
Obiectivul inductiei este orientarea atentiei pacientului spre interiorul lui cu scopul de a-i facilita retrairea unor stari de absorbtie interna pe care le cunoaste foarte bine sau de a retrai senzatiile dezvoltate in transele induse anterior de terapeut.

De-a lungul unei zile noi traim toate formele modificate ale constiintei: de la somn pana la hipervigilenta, trecand prin somnolenta, reverie, absorbtie etc. De aceea, terapeutul poate utiliza pentru inductie experientele deja traite in mod cotidian: stari de reverie, “hipnoza” la volanul masinii conduse pe un drum lung si monoton, absorbtia provocata de cititul unei carti sau de vizionarea unui spectacol etc.

In timpul evocarii unor astfel de experiente, terapeutul poate modela comportamentul pacientului, adoptand o anume imobilitate, rarindu-si respiratia, privind in gol absorbit de ceea ce povesteste si vorbind intr-o maniera analogica.
Imediat ce observa aparitia unor manifestari ideodinamice, terapeutul le va utiliza pentru constructia transei, utilizand formulari de tipul: “Pe masura ce simti X poti sa traiesti Y…”.

Desi nu este necesar ca subiectul sa inchida ochii, terapeutul ii poate sugera acest lucru intr-o maniera indirecta.

Iata cateva formulari utile :
“Cand esti foarte concentrat asupra cartii pe care o citesti sau asupra emisiunii preferate de la televizor… ori asupra ritmului sacadat al rotilor de tren… esti deja mai putin constient de zgomotele din jur. Nu stii cum trece timpul, uiti de propriul corp si abia intr-un tarziu constati ca ti-ai uitat mana sau piciorul in pozitii incomode si au amortit… “.
Sau:
“Te poti gandi la situatiile in care erai asa de absorbit de a experienta ceva anume incat ai uitat sa mai observi ceea ce se intampla in jurul tau ? Fiecare persoana are experiente in care… le descoperi atat de relaxat… amintindu-ti, gandindu-te… si poti sa-ti amintesti o experienta care a fost atat de placuta… incat ai uitat cum trece timpul… si ai uitat sa observi zgomotele si faptele din junii tau… si doar gandurile tale erau importante… si apoi poti sa te simti atat de relaxat… si este atat de minunat ca te poti cufunda atat de mult in gandurile tale… incat vocile persoanelor din jur se risipesc aiurea… si esti singur cu gandurile tale…si le simti atat de bine… si este timpul potrivit in care poti invata ceva important… “.

Cand pacientul a trait deja o transa hipnotica, terapeutul ii cere sa descrie ce anume a simtit si sa reformuleze, in termenii unor stari interne, toate senzatiile sale : auditive, vizuale, kinestezice etc.

Iata cateva secvente din astfel de scenarii care valorifica experienta transelor anterioare ale pacientului:
“imi spuneai ca, ultima data, iti simteai capul greu, simteai nevoia de a inchide ochii…aveai impresia ca intregul corp era mai cald… mainile mai reci…”.
“As dori sa incepi prin a-ti aminti experientele avute in timpul transei anterioare… sa-ti amintesti cat de confortabil se poate simti corpul tau… cat de lenta poate fi respiratia ta… si ma intreb daca iti vei aminti cat de confortabil este sa stai si sa asculti, pur si simplu, pe cineva care-ti descrie experientele atat de diferite pe care le traiesti… si iti amintesti cat de bine te-ai simtit inchizand ochii… si amintirea acestei relaxari profunde face parte din tine… si nu-i asa ca este placut sa redescoperi ceva familiar care te poate ajuta… si iti poti aminti camera in care ai invatat sa te simti atat de bine… si poti vedea mobila, poti auzi sunetele acelui loc si, pe masura ce-ti amintesti toate acestea, poti sa te simti confortabil chiar in acest moment…”

Cuvintele subliniate sunt sugestii „presarate” care accentueaza efectul hipnotic al evocarilor experientelor anterioare.kitunghii.ro

In mod obisnuit, absorbtia este un proces orientat mai degraba spre interior decat spre exterior.

Intr-o relatie obisnuita suntem orientati dominant spre exterior, spre interlocutorul nostru. Cand ne lasam „furati” de vreun gand, senzatie, imagine si diminuam contactul cu exteriorul, suntem catalogati ca „distrati”, „neatenti” etc.

Inductii fondate pe date senzoriale prezente

In timpul inductiei, terapeutul isi propune sa realizeze o tranzitie intre focalizarea dominant externa spre una dominant interna. De obicei, acest proces cuprinde verbalizarea unor stimuli externi, usor de receptat, dupa care este descris raspunsul intern al subiectului. In baza truismelor referitoare la stimulii externi, pacientul dezvolta o atitudine de acceptare in raport cu raspunsurile sale interne doar presupuse de terapeut.

Cu cat, initial, subiectul este centrat mai ales pe stimulii externi, cu atat terapeutul isi va incepe inductia prin verbalizarea acestora. O orientare prea rapida spre raspunsuri interne (ipotetice) ar putea compromite relatia terapeutica.
Iata cateva din cuvintele utilizate frecvent pentru realizarea tranzitiei focalizare externa – absorbtie interna:

  • ,,si”: „esti pe cale sa ma asculti si poti evoca un loc unde te simti bine” ;

„ esti asezat in fotoliu si imi asculti vocea si ai putea fi pe cale sa te gandesti la cu totul altceva…”.

  • „cu cat… cu atat…” :

„cu cat esti mai constient de respiratia ta, cu atat esti mai atent la ceea ce se petrece in interiorul tau…” ;
„cu cat te misti mai mult in fotoliu, cu atat mai repede corpul isi va gasi o pozitie mai confortabila”.

  • „in timp ce” :

„in timp ce ma asculti, te poti gandi la o scena placuta”;
„in timp ce te concentrezi asupra senzatiilor care se dezvolta in corpul tau, poti ramane curios in legatura cu ceea ce va urma…”.

Cu cat datele senzoriale continute de sugestiile terapeutului sunt propuse intr-o maniera mai permisiva, cu atat inductia este mai eficienta: „poti simti lemnul fotoliului in causul palmelor tale… si ai putea sa-ti imaginezi un loc placut…”.

Iata o secventa dintr-un scenariu de inductie construit dupa acest principiu (adaptat dupa Yapko, 1990). Voi nota cu „e” sugestiile orientate “spre stimulii externi si cu „i” pe cele orientate spre stimulii interni:
„ Te afli asezat in acest fotoliu (e) si ma asculti descriindu-ti experienta intrarii tale in transa (e)… si, in timp ce ma privesti (e) poti simti fotoliul care iti sustine confortabil corpul (e)… si in timp ce observi fotoliul, poti auzi telefonul sunand undeva (e)… si este asa de confortabil… sa stii ca nu tu trebuie sa raspunzi la telefon si iti permiti sa te relaxezi treptat (i)… si poti observa obiectele aflate pe biroul meu (e)… si, in timp ce te uiti prin camera, poti auzi sunetele obisnuite din jur (e)… si te poti simti atat de bine dandu-ti seama ca intregul corp se relaxeaza din ce in ce mai mult in voie (i)… si mintea ta poate incepe sa zboare spre o amintire placuta (i)… si, in timp ce mintea ta zboara aiurea… poti simti cu varful degetelor textura fotoliului (e) si, in timp ce simti aceasta textura, poti sa ma auzi si pe mine (e)… si, in timp ce asculti vocea mea, poti deveni constient de o anumita amintire (i)… una care simti ca este importanta si ai dori sa o retraiesti si sa inveti ceva din ea (i)… o amintire care poate sa-ti aduca aminte de ceva ce ai dori sa stii acum… “.

Focalizarea pe experientele interne se poate realiza si cu ajutorul unor intrebari. In exemplul care urmeaza, primele intrebari solicita un raspuns constient, urmatoarele declanseaza fie raspunsuri constiente, fie inconstiente, in timp ce ultimele nu pot primi decat raspunsuri inconstiente, autonome :

  1. „Vrei sa gasesti un punct pe care ai putea sa-l privesti confortabil ? “
  2. „In timp ce continui sa privesti acest punct, pleoapele doresc sa clipeasca ? “
  3. „Pleoapele vor incepe sa clipeasca impreuna sau separat ? “
  4. „Lent sau rapid ? “
  5. „ Ochii se vor inchide dintr-o data sau mai intai se vor inchide scurt de cateva ori pana vor ramane inchisi ? “
  6. „Ochii se vor inchide treptat, in timp ce te vei simti din ce in ce mai confortabil in fotoliu ? “
  7. „Foarte bine. Ochii pot ramane acum inchisi in timp ce te cufunzi intr-o stare de confort ca si cum ai adormi ? “
  8. „Aceasta senzatie de confort poate creste pana la nivelul la care vei prefera chiar sa nu mai incerci sa deschizi ochii ? “
  9. „Sau preferi sa incerci pentru a te convinge ca nu-i poti deschide ? “
  10. „Si cat timp iti va trebui sa uiti totul pentru ca inconstientul tau doreste sa viseze ? “

Inductii prin sugestii deschise

Inductiile prezentate pana acum contin in mod deosebit sugestii referitoare mai degraba ia continutul experientelor sugerate si mai putin la procesele implicate. Am aratat deja, in unul din paragrafele anterioare, ca sugestiile referitoare la procese sunt sugestii deschise si au, in principal, rolul de a crea un cadru care orienteaza pacientul inbconstruirea propriei transe.

S. Tenenbaum (1990) propune un plan foarte util pentru realizarea unei astfel de inductii:

1. Terapeutul emite o afirmatie generala cu privire la o experienta pe care doreste ca pacientul sa o traiasca:
„Noi traim tot felul de senzatii…” sau:
„Fiecare persoana este capabila sa se lase absorbita”.

2. Urmeaza o noua afirmatie generala care indica faptul ca aceasta experienta se poate produce in multe feluri:
„… si aceste senzatii au numeroase feluri de a se dezvolta in corpul nostru…” sau:
„,.. ti atentia noastra se poate fixa pe numeroase experiente diferite… “.

3. Terapeutul da un exemplu precis privind felul in care poate fi traita o astfel de experienta:
„… si nu stiu daca mana ta va deveni mai calda sau mai rece… ”
sau:
„… de exemplu, anumite persoane sunt capabile sa constientizeze diferite senzatii ale corpului lor si sa-si fixeze atentia asupra acestor senzatii diferite…”.

4. Urmeaza un al doilea exemplu concret din aceeasi categoric: „… sau daca vei simti o senzatie deosebita in urechea dreapta sau in cea stanga”  sau: „… altii sunt capabili sa se lase complet absorbiti de ascultarea unei melodii placute…”.

5. Seria de sugestii continua cu un al treilea exemplu: „… sau daca umerii tai se vor simti mai grei sau mai usori… ”
sau:
„altii sunt capabili sa vizualizeze o scena agreabila si sa intre imaginar in aceasta scena…”.

6. Terapeutul concluzioneaza cu o afirmatie generala asupra faptului ca persoana va trai aceasta experienta in felul lui:
„… dar stiu ca iti poti acorda placerea de a descoperi aceste senzatii care sunt pe cale sa se dezvolte de la sine…”
sau:
„… si in acest moment esti pe cale sa intri in maniera la proprie in aceasta stare…”.
Diferitele tipuri de inductie prezentate pana acum sunt, aproape in totalitate, forme de sincronizare. Terapeutul se abtine de la orice forma de interpretare si nici nu pretinde ca stie cu adevarat ceea ce gandeste pacientul.

El nu face altceva decat sa descrie comportamentele observate si formuleaza presupozitii. Astfel, se instaureaza treptat o relatie de incredere, cu atat mai mult cu cat pacientul nu poate nega adevarurile evidente descrise de terapeut (el este asezat pe fotoliu, ochii ii clipesc etc).

In baza acestei relatii, si utilizand formule adecvate pentru realizarea tranzitiei, pacientul va accepta elementele noi propuse de terapeut si va plonja intr-o cautare interna, respectiv, in transa hipnotica.

Milton Erickson a utilizat si alte tehnici de inductie precum numararea, povesti plictisitoare, metaforele etc.

Ion Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha – Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii terapeutice

astratex.ro

Lasa un comentariu