Timiditatea



mycloset.ro

Aproape toata lumea (90%) este timida intr-o anumita masura (Dianne Doubtfire – Timiditatea, Polimark 1996, p.57). Statisticile medicale arata ca 90% dintre noi recunosc simptoamele timiditatii. Accepta faptul ca au fost timizi undeva, candva, in existenta lor. Cam 40% dintre noi se considera timizi. Majoritatea nu solicita asistenta medicala specializata, desi multe persoane sunt tensionate si nelinistite in public.

Adesea, usoara timiditate, altfel normala, imbunatateste performanta. Personal, cunosc un mare inventator, presedinte al Societatii de Inventica care intra perfect in acest tipar.

In ciuda evidentei, chiar si persoanele cu tupeu tremura uneori de emotie. Multe ajung sa-si domine framantarile interioare actionand de ca si cum ar avea o neclintita stapanire de sine, desi nici vorba de asa ceva. Maniera sistematica de „a actiona ca si cum” poate fi o terapie cu rezultate bune, daca stim cu destula precizie „cum arata” si „cum se comporta” modelul de dezinvoltura spre care tindem. Modelarea este usoara si eficace atunci cand modelul poate fi perceput cu toate simturile.

Timiditatea se manifesta in multe feluri, dar toate au in comun dificultatea cronica de a comunica, in special cu strainii. Persoana timida face tot ce-i sta in putere sa ramana invizibila, evitand expunerea si conversatia. Teama de critica se ascunde sub grija de a nu gresi sau a fi respinsa. Adesea, pentru a evita umilinta, persoana timida ramane pasiva, straduindu-se sa nu spuna si sa nu faca nimic.

Timiditatea priveste relatia cu alte persoane, in special, cu strainii. Nu se manifesta cand suntem singuri. Nici nu suntem timizi cu pisica, cainele sau cu strainii de la televizor. Persoana care evita sistematic contactele sociale pentru ca se teme de critica ramane implacabil timida. Totusi, sentimentul de vulnerabilitate este normal pana la un prag. Tratamentul de specialitate este necesar doar persoanelor excesiv solitare si anxioase, coplesite de jena, nervozitate, sfiala si perfectionism.

Jena este o manifestare a timiditatii, dar nu se confunda cu ea. Timiditatea este o stare continua, iar jena una efemera, care dispare o data cu motivul care a provocat-o. A vorbi mult si repede, verzi si uscate, poate fi un mod paradoxal de a masca timiditatea.
Nervozitatea insoteste timiditatea si, iarasi, nu se confunda cu ea. Persoana timida sufera de nervi din cauza hiper-sensibilitatii, dar oamenii pot fi nervosi din multe cauze, fara a fi timizi.

Sfiala este o manifestarea tipica a timiditatii. Practic, o persoana nu poate fi timida fara a fi sfioasa. Dar poate fi sfioasa si pudica fara a fi timida, iar asta nu strica nimanui, cand contextul o cere.

Perfectionismul este adesea asociat timiditatii pentru ca este alimentat de frica de critica care-i impinge pe timizi sa faca lucrurile „perfect” sau sa nu le mai faca de loc.

Sursa: cartidownload.ro

astratex.ro

Lasa un comentariu