Teste de Personalitate

Daca va place ce cititi:

In viata cotidiana, intalniti adesea teste de personalitate in paginile revistelor. Din curiozitate sau pentru divertisment le-ati completat, punctat si ati incercat sa va regasiti in descrierile tipologiilor prezentate.

La acest gen de teste se poate constata destul de usor ca validitatea este de cele mai multe ori foarte scazuta, deoarece construirea si interpretarea lor se face pe baza unor seturi de date, obtinute empiric, in urma unor observatii superficiale, utilizate apoi ca “dovezi” sau argumente. Acest tip de teste pot fi incarcate de credintele si prejudecatile  creatorului sau bazate pe niste speculatii generale.

Testele de personalitate, ca instrumente profesioniste, folosite in procesul de psihodiagnoza, au un grad de validitate mult mai ridicat decat a celor obtinute in varianta observatiei cotidiene.

Ele sunt cuantificabile prin mijloace stiintifice controlabile. Permit  evaluari ce depasesc datele observabile, iar valoarea lor explicativa da posibilitatea reala de a face predictii pe temen scurt, mediu si lung, cu privire la trasaturile sau comportamentele persoanei evaluate.

Testele de personalitate profesioniste aduc un plus de sens cu privire la relatiile cauzale dintre trasaturile de personalitate si comportamentul unei persoane. Rezultatele acestor teste pot fi folosite atat in psihodiagnoza, cat si in stari de normalitate, ajutand subiectii sa-si constientizeze punctele tari si punctele slabe ale personalitatii, se pot constitui ca baza de plecare in demersurile de dezvoltare personala sau in diferite circumstante cum ar fi alegerea carierei, relatiile interpesonale, etc.

Evaluarile psihodiagnostice ale personalitaii, suporta influenta unor aspecte care induc un anumit grad de subiectivitate, de exemplu: influenta dispozitiilor trecatoare, conditiile de examinare, nivelul de implicare al subiectului, probleme de limbaj si interpretare sau chiar personalitatea evaluatorului.

In cercetarea stiintifica, se fac eforturi continue de a elimina sau minimaliza astfel de influente pentru o acuratete cat mai mare a rezultatului.


Conceptul de personalitate si construirea testelor de personalitate

Conceptul de personalitate se gaseste in preocuparile filosofiei si psihologiei din cele mai vechi timpuri. A fost intors pe toate fatetele si privit din toate unghiurile, dar si in prezent continua sa surprinda, inca mai are secrete, laturi ascunse si adancimi nebanuite.

Filosoful grec Teofrast, a scris la varsta de 99 de ani, cartea intitulata  Caractere, avand ca idee centrala o intrebare “ Oare cum se face ca  desi intreaga Grecie se intinde sub acelasi soare si toti grecii primesc aceeasi educatie, ne-a fost dat totusi sa avem caractere atat de deosebite unii de altii?”.

Acesta intrebare dainuie de 2000 de ani in mintile si preocuparile cercetatorilor, care sub diverse forme si teorii conceptuale, s-au preocupat sa explice si sa construiasca instrumente cat mai sofisticate care sa faca intr-o oarecare masura, masurabil, ceva atat de complex, de fluid si de abstract, precum conceptul de personalitate.

In functie de orientarea generala si de modul in care caracterizeza termenul de personalitate, cele mai cunoscute teorii ale personalitatii sunt:

• Teoriile tipologice (pun accent pe clasificare indivizilor in functie de tipuri – de exemplu, introvert/extravert)
• Teorii privind trasaturile ( opereaza plecand de la presupunerea ca personalitatea este un complex de trasaturi sau de moduri caracteristice de comportament, gandire si simtire)
• Teorii factoriale, (mai recente, utilizeza analiza factoriala, pentru a izola dimensiunile subiacente ale personalitatii si se bazeaza pe un set de trasaturi presupuse a exista in cantitati relative, in fiecare persoana)

Aceste tipuri de abordari au la baza conceptele din teoriile de orientare psihanalitica sau teorii psihodinamice,  teorii legate de invatarea sociala, teorii behavioriste, situationale, interactioniste, eclectice, etc.

Construirea testelor de personalitate – se face dupa reguli  ce tin de o multitudine de considerente  in ceea ce priveste construirea itemilor, etalonarea, scorarea, cotarea, interpretarea, etc.

Testele de personalitate profesionale sunt instrumente psihologice ce presupun o procedura sistematica de observare si evaluare a comportamentului uneia sau a mai multor persoane. Construirea oricarui test, pleaca de la premisa initiala ca personalitatea este un concept deductibil din comportament, iar comportamentul este prin definitie observabil si masurabil.

Unii psihologi, plecand de la aceasta premisa, au sustinut ca este destul de accesibila construirea unor instrumente de masurare a trasaturilor de personalitate, in fond, singura dificultate constand in faptul ca este necesar sa ne asiguram ca masurarile determina exact ceea ce vrem noi sa le facem sa masoare.

Asadar, acest tip de teste evalueaza anumite aspecte, tipologii sau trasaturi de personalitate, folosind scale de unitati egale, standardizate.
Standardizarea se refera la urmatoarele aspecte: procedura de lucru, de construire, inregistrare a rezultatelor, cotare si interpretare.

Chiar daca un asemenea instrument nu este pe deplin obiectiv, cercetatorii  fac eforturi pentru cresterea gradului de obiectivitate, eforturi care implica atat construirea cat si corectitudinea interpretarilor. Este necesar ca un asemenea instrument sa fie aplicat si interpretat de persoane autorizate.

Obiectivitatea interpretarii presupune respectarea unor reguli cu privire la inregistrarea raspunsurilor si observatiilor pe care le face psihodiagnosticianul, astfel incat orice alt psihodiagnostician care ia cunostinta de datele respective sa  poata ajunge la aceeasi concluzie.
Cele mai obiective teste de personalitate sunt acelea care au o grila de cotare stabila, aplicabila in toate situatiile si au ca suport explicativ teorii psihologice bine fundamentate.


Tipuri de teste de personalitate

Exista mai multe tipuri de instrumente psihologice care se folosesc in evaluarea personalitatii, in functie de scopul in care psihodiagnosticianul face evaluarea.

Din perspectiva gradului de standardizare acestea se pot situa la cele doua extreme:
1. Probe cu un grad mare de formalizare (standardizare), folosite de exemplu in examenele clinice pentru evaluarea gradului de deficienta sau deteriorare psihica, evaluarea normalitatii, a gradului de discernamant, etc.
2. Probe cu un grad mic de standardizare, precum cele din tehnicile proiective, care au in  schimb capacitatea de a se deschide catre problemele specifice ale individului, care se bazeaza pe ipoteza ca oamenii au tendinta de a-si proiecta ideile, temerile, ambitiile, gandurile, asupra unui material -  test – slab conturat, care le permite exprimarea neingradita a continuturilor inconstiente.

Atat testele inalt standardizate cat si cele proiective, conduc pe cai specifice, catre interpretari privind o serie de trasaturi ale personalitatii subiectului.

Aspecte ale interpretarii testelor de personalitate

In timpul examenului psihologic, observatia psihologului completeaza interpretarea ori in maniera intuitiva, in cazul testelor proiective, ceea ce-l conduce pe examinator catre o imagine globala a personalitatii subiectului, dar mai putin diferentiata pe trasaturi, ori in maniera formala, prin cotarea gesturilor conform unei grile, conducand catre o imagine analitica foarte diferentiata, dar mai putin integrata.

De regula sunt incluse in procedura de observare, atitudinea subiectului fata de situatia de examinare, fata de sarcinile de rezolvat, fata de examinator, modul in care se implica, seriozitatea si intensitea muncii sale, etc.

Rezultatul final, (interpretarea in cazul testelor de personalitate), poate fi uneori influentat de conduita si atitudinea examinatorului si de conditiile spatiului in care se desfasoara. De aceea este necesar ca testarea sa fie facuta de psihologi autorizati, care sa cunoasca si sa respecte metodologia de examinare.

De exemplu, sa-si adapteze atitudinea in functie de caracteristicile examenului dar si ale subiectului examinat, sa cunoasca atat modul de administrare a testului cat si teoria explicativa in baza careia a fost construit, sa fie capabil sa conceptualizeze problemele prezente ale persoanei examinate, intr-un mod teoretic care sa aiba sens si consistenta, nu pe baza unor presupuneri subiective sau incorecte.

Formularea concluziilor care se releva in urma aplicarii unui test sau a unei baterii de teste (atent selectata pentru a raspunde cel mai adecvat scopului urmarit), se refera la aspecte observabile ale comportamentului, la continuturile si cauzele care au condus la acesta, judecate din perspectiva modelului teoretic care a condus la construirea instrumentului de evaluare.

Aceste concluzii in cazul psihodiagnozei, de exemplu, sunt apoi integrate in “sisteme nozologice” – sisteme ce constituie o selectie de informatii cheie, ce pot fi identificate prin simptome observabile si incadrate conform standardelor internationale de diagnostic.

In responsabilitatea examinatorului intra si sarcina de a traduce informatia data de rezultatele testarii, in prescriptii cu inteles si sens practic pentru subiect, adecvate situatiei si problemei acestuia, inclusiv la nivelul recomandarilor. Adaptarea traducerii informatiilor si formularii recomandarilor la nivelul de trebuinta al persoanei, incheie demersul evaluarii psihologice si-i confera eficienta si consistenta in demersul ulterior de interventie terapeutica.

Interventia terapeutica

Implica un proces foarte delicat care presupune identificarea celor mai bune strategii pe care sa se poata fundamenta ratiunea interventiei.

Eficienta oricarei interventii terapeutice creste daca intelegerea problemei pacientului este cat mai completa, daca  in etapa de evaluare s-au folosit instrumentele adecvate, daca informatia obtinuta a fost tradusa si interpretata corect.
De abilitatea psihologului de a intelege cadrul de referinta intern al pacientului si de a folosi aceasta intelegere cu sens si consistenta pentru pacient, atat la nivelul limbajului verbal, cat si nonverbal, respectiv explicatia logica si cea simbolica, depinde tipul de relatie terapeutica care se creeaza.

O relatie terapeutica buna are rolul de a optimiza strategiile de interventie prin introducerea unor ancore emotionale pozitive, ce cresc increderea, responsabilitatea si implicarea activa (complianta) a pacientului in demersul terapeutic.


Teste de Personalitate inalt formalizate folosite in Romania

Unul dintre cele mai populare si  apreciate teste de personalitate este  California Psychological Inventory (CPI). Acesta cunoaste o larga utilizare internationala si inca din 1988, in cadrul unor studii comparative care au cuprins o mata-analiza a 37 de teste de personalitate, s-a constatat ca C.P.I. este cel mai bun inventar de personalitate.
Acest test a fost adaptat in Romania inca din anii 1970, iar in prezent se considera a fi testul cu cea mai serioasa validare.


CPI – Californian Psychological Inventory

C.P.I. a fost publicat de catre directorul departamentului de psihologie din Berkeley, Harrison G. Gough, in 1956. Testul este destinat diagnosticarii si evaluarii indivizilor, punandu-se accent pe comportamentele interpersonale si dispozitiile in corelatie cu interactiunile sociale.

C.P.I. este un test psihologic cu multiple posibilitati de  aplicare in selectia de personal, analiza aptitudinilor de leadership, a aptitudinilor creative , diagnoza grupurilor/ echipelor de munca, orientarea vocationala, dezvoltarea carierei etc.


NPQ – Chestionarele Nonverbale de Personalitate

Masoara dimensiuni ale personalitatii umane normale. NPQ scoreaza cei cinci factori de personalitate:

- Extraversie
- Agreabilitate
- Constiinciozitate
- Nevrotism
- Deschidere fata de experiente


Guilford- Zimmerman – G-Z:

Pornind de la metodele interviului clinic si anamneza, Guilford construieste inainte de 1950 o serie de chestionare.
Chestionarele reprezentau rezultatul unui efort de cercetare si de calcul a  intercorelatiilor itemilor mai multor tipuri de chestionare.

In urma acestor studii au fost identificati urmatorii factori, in forma noua:
G – activitate generala  -  cu 30 itemi care se refera la aspecte precum placerea pentru viteza, graba, vitalitate,  productie si eficienta vs. lent, deliberativ, oboseste usor, ineficient;
R – autocontrol – cu aspecte precum seriozitate, deliberare, persistenta vs. indiferenta, impulsivitate, placere pentru excitare;
A – ascendenta – aspecte precum autoaparare, vorbeste in public, stapan pe sine vs. submisivitate, ezitare, plin de precautie;
S – sociabilitate – a avea  multi prieteni, a cauta contacte sociale vs. prieteni putini si timiditate (introversie sociala);
E – stabilitate emotionala – prin egalitatea dispozitiei, optimism, calm vs. fluctuarea dispozitiei, pesimism, reverie, excitabilitate,
sentimente de vinovatie, neliniste, singuratate si o proasta sanatate ;
O – obiectivitate -  caracterizata prin hiposensibilitate vs. hipersensibilitate, centrat pe sine, suspicios;
F – prietenie – prin toleranta actiunii ostile, acceptarea dominarii, respectul pentru ceilalti vs. beligerant, ostil, dorinta de a
domina, dispret fata de altii (agreabilitate);
T – reflexivitate -  observa pe altii si pe sine, echilibru mental vs. interes fata de activitati concrete, renunta usor (gandire introverta);
P – relatii personale – toleranta oamenilor, incredere in institutii sociale vs. cauta mereu greseala, critica institutiile, isi plange de
mila (cooperare);
M – masculinitate – prin interes pentru activitati masculine, aspru, dur, isi inhiba expresia emotiilor, dezinteres pentru imbracaminte si stil vs.  interes in activitati si preocupari feminine, se dezgusta usor, temator, romantic, exprima emotiile.


16PF –
16 Personality Factors de R.B.CATELL

Chestionarul a fost construit pentru a evalua trasaturi de personalitate identificate prin analiza factoriala. Factorii evaluati sunt constructe bipolare care incearca sa surprinda multimea de comportamente specifice unor dimensiuni ale personalitatii in mod gradat, da la  minimum  de exprimare  la maxim.

Trasaturile fundamentale pe care chestionarul ii masoara, sunt factorii A, B,C, E, F, G, H, I, L, M, N, O, in lista standard a trasaturilor fundamentale ale personalitatii. Acestea sunt:

FACTORUL A. Ciclotimie – scchizotimie

FACTORUL B. Inteligenta generala – deficienta mintala;

FACTORUL C. Stabilitate emotionala sau forta eu-lui – tendinta la manifestari nevrotice in general;

FACTORUL E. Dominare sau ascendenta – supunere;

FACTORUL F. Expansivitate – neexpansivitate;

FACTORUL G. Caracter afirmat – caracter imatur si dependent;

FACTORUL H. Ciclotimie “audacieuse”- schizotimie esentiala, tendinta de a-si aduna gandurile;

FACTORUL L. Sensibilitate emotionala – asprimea maturitatii;

FACTORUL I. Schizotimie paranoida – incredere accesibila;

FACTORUL M. Spirit boem – interes practic;

FACTORUL N. Sofisticare – simplicitate frusta;

FACTORUL O. Neincredere nelinistitia – incredere calma


Eysenck Personality Questionnary:

Eysenck a descris comportamentul pornind de la doua dimensiuni principale: extraversie-introversie (E) si nevrotism (instabilitate)-stabilitate (N).

DIMENSIUNEA:  Anxietate / Stabilitate
Anxiosul (instabilul sau nevroticul) tipic. Persoana nelinistita, morocanoasa si, de multe ori, deprimata.  Este posibil sa doarma prost si sa sufere de diferite afectiuni psihosomatice. Foarte emotiv, reactioneaza puternic la orice stimuli, regasindu-si cu greu echilibrul dupa fiecare experienta emotionala puternica.

Stabilul tipic
Are reactii emotionale lente si slabe  in intensitate, regasindu-si repede echilibrul dupa o intensificare a trairilor emotionale. De obicei, este calm, cumpatat, controlat si linistit.

DIMENSIUNEA :  Introversie / Extraversie

Introvertitul tipic
Tacut si inchis, prefera cartile relatiilor cu oamenii. Rezervat si distant cu exceptia prietenilor apropiati. Planifica totul dinainte si nu tine cont de impulsul de moment. Nu-i place agitatia si iubeste ordinea.  Isi controleaza puternic sentimentele, devenind agresiv uneori. Este demn de incredere, pesimist, acordand o mare importanta normelor etice.

Extravertitul tipic
Sociabil, petrecaret, prietenos, are nevoie de compania oamenilor. Cauta agitatia, isi asuma riscuri si este, in general, impulsiv. Ii plac glumele, are intotdeauna replica potrivita, iubeste schimbarea, e lipsit de griji, placut si optimist. esa devina agresiv si sa  se piarda usor cu firea  si nu este intotdeauna demn de incredere.

 

FPI – Freiburg

FPI este un chestionar multifazic de personalitate elaborat de J. Fahrenberg, H.Selg şi R. Hempel.
Inventarul de personalitate cu raspunsuri dihotomice incearca sa evalueze 12 factori considerati independenti conform analizei factoriale. Validarea probei a fost pur factoriala, constructia itemilor fiind preluata din probe validate anterior cum ar fi M.M.P.I, 16P.F. etc.

Constructia FPI-ului are la bază studiul factorial al itemilor si gruparea lor in cei 9 factori care descriu dimensiunile de personalitate din componenta chestionarului:

FPI 1 – nervozitate
FPI 2 – agresivitate
FPI 3 – depresivitate
FPI 4 – excitabilitate
FPI 5 – sociabilitate
FPI 6 – calm
FPI 7 – tendinta de dominare
FPI 8 – inhibitie
FPI 9 – sinceritate

plus 3 scale :

FPI E  – extraversiune – introversiune
FPI N -  labilitate – stabilitate emotionala
FPI M – masculinitate – feminitate


ABCD-M – Chestionarul Big Five Minulescu

 

 

,

Daca v-a placut acest articol:

Lasa un comentariu