Terapia alegerilor realiste



mycloset.ro

William GlasserAcest tip de terapie exista inca din 1960 cand o carte cu numele Reality Therapy: A new approach to psychiatry a fost publicata in Statele Unite de catre Dr. William Glasser.

Numele, desi atragator, poate fi usor inteles gresit de cei care presupun ca terapia alegerilor realiste are ceva de-a face cu ideea de a le oferi oamenilor „o doza de realitate”. De fapt abordarea este de departe mai prietenoasa si mai axata pe oameni decat atat.

 

Cele 5 nevoi de baza

Aproape toate abordarile psihologice presupun ca oamenii au anumite nevoi de baza si, intr-adevar, exista un acord larg asupra acestora.

In terapia alegerilor realiste acestea sunt clasificate in 5 categorii:

  • Putere (include realizarile si sentimentul de valorizare, precum si cel de castigator)
  • Dragoste si apartenenta (include grupurile, familia)
  • Libertate (include independenta, autonomie, spatiul personal)
  • Distractie (include placere si amuzament)
  • Supravietuire (adapost, sex si hrana)

Unul dintre principiile nucleului de baza al terapiei alegerilor realiste este ca, chiar daca suntem constienti de asta sau nu toti actionam frecvent cu scopul de a ne implini aceste nevoi.

Insa nu actionam in mod necesar si eficient. Socializarea este o cale eficienta de a ne indeplini nevoia de apartenenta. Daca stai intr-un colt si plangi in speranta ca ceilalti vin la tine, este o modalitate ineficienta de a-ti indeplini aceasta nevoie – s-ar putea sa functioneze, dar este dureros si exista un pret prea mare de platit pentru tine.

Daca viata nu este satisfacatoare, avem dificultati sau probleme, ca punct de plecare in autoanaliza putem sa ne gandim daca am reusit sa ne indeplinim nevoile psihologice de baza pentru putere, apartenenta, libertate si distractie.

In ziua de azi nevoia de supravietuire este, de obicei, indeplinita – este important felul in care ne indeplinim celelalte patru nevoi „psihologice” la care intampinam probleme.elefant.ro

 

Cheia consta in ceea ce vrem

Nimeni nu se trezeste dimineata si spune: „azi trebuie sa-mi implinesc nevoia de iubire si apartenenta”.

Vom spune mai degraba ceva de genul „Ma intreb daca Dana este libera la pranz” sau „Poate iesim in gasca vineri seara”. „Vreau sa ies la pranz cu Dana” sau „Vreau sa ma casatoresc cu Ionut” sau „ Vreau sa ies cu prietenii vineri” sau vrem ca echipa „noastra” de fotbal sa castige.

Deci, ceea ce ne impulsioneaza ca fiinte umane este ceea ce vrem. Dar nu ne gandim la nevoile noastre in aceasta maniera. Ne gandim la ce vrem, ne comportam in asa fel incat sa obtinem ceea ce vrem, facem scenarii in legatura cu ceea ce vrem samd.

 

Astfel, un consilier in terapia alegerilor realiste verifica daca clientul isi implineste sau nu nevoile prin urmatoarele intrebari:

  1. Ce vrei?
  2. Ce anume faci ca sa obtii ceea ce vrei?
  3. Functioneaza?

 

Un plan functional

Terapeutul ajuta clientul sa faca un plan viabil ca acesta sa obtina ceea ce isi doreste.

In terapia realitatii esenta unui plan functional este ca acesta este un plan pe care il poti implementa – cu alte cuvinte, se concentreaza pe lucrurile pe care le poti face:

  • Poate ca nu-ti poti convinge sotul sa vorbeasca cu tine, dar tu poti vorbi sotului tau
  • Poate ca nu-ti vei putea obliga adolescentul sa te trateze cu respect, dar poti decide sa nu mai speli hainele si sa gatesti unui fiu care te trateaza cu dispret
  • Poate ca nu poti obliga firma sa te promoveze, dar poti cauta o promovare, poti incerca sa influentezi decizia sefilor si sa aplici pentru postul respectiv atunci cand este scos la concurs

 

In acest fel, Terapia Alegerilor Realiste imputerniceste clientul prin accentuarea puterii de a actiona ceea ce este sub controlul acestuia sa faca.

 

Elementul central in terapia realitatii: a actiona

Este mai usor sa ne schimbam felul de a gandi: decidem, de exemplu, ca nu ne vom mai considera niste victime; sau decidem sa ne concentram pe ceea ce putem noi sa facem decat pe ceea ce ar trebui sa faca altii. Prin schimbarea felul de a gandi, ne schimbam si emotiile. Emotiile noastre sunt „surse” de informatie care ne spun cum ne-am simtit cu ceea ce am facut, daca suntem fericiti sau nu cu ceea ce se intampla in viata noastra.

Intr-adevar, uneori suntem atat de coplesiti de furie, depresie sau de resentimente incat schimbarea felului de a gandi pare o sarcina imposibila.

In terapia alegerilor realiste se discuta si problematica controlului. Teoria care sta la baza terapiei alegerilor realiste a fost, pana recent, numita Teoria Controlului – acum se numeste Teoria Alegerilor.

 

Controlul: problema cheie

Fiintele umane ca sa-si implineasca necesitatile au nevoie de control: o persoana cauta sa obtina controlul prin pozitie sociala si bani; alta persoana vrea sa isi controleze spatiul personal, de exemplu adolescentul care isi incuie camera special ca parintii sau alte persoane sa nu il deranjeze; alta persoana doreste sa vorbeasca in fata unui public numeros, iar alta doreste un birou cu doua ferestre; un alt individ doreste fix la ora 18:30, la masa, doua cotlete de vita si trei cartofi fierti.

Controlul ne creeaza o gramada de probleme: atunci cand incercam sa ii controlam pe ceilalti si cand ne folosim de droguri si de alcool ca sa obtinem un sentiment fals de control.

Ideea centrala in teoria alegerii a lui Glasser consta in faptul ca singura persoana pe care o poti controla esti tu insuti.

Daca ma gandesc ca ii pot controla pe ceilalti, ma indrept catre frustrare.

Daca ma gandesc ca ceilalti ma pot controla (si ii voi invinovati pentru tot ceea ce se intampla in viata mea) tind sa nu fac nimic si inca o data, ma indrept spre frustrare.

Pot exista intr-adevar lucruri care sa ni „se intample” si pentru care nu purtam responsabilitate, dar putem sa alegem ce sa facem in legatura cu acele lucruri.

Incercarea de a-i controla pe altii este un joc de copii din punctul de vedere al Terapiei Alegerilor Realiste. Este o batalie fara sfarsit, care ne indeparteaza de ceilalti si ne cauzeaza frustrare si durere continua. 

Glasser (1998) spune: „Ceilalti oameni nu ne fac sa ne simtim fericiti sau mizerabili. Tot ceea ce pot sa ofere sau sa obtina sunt informatii, iar informatia nu ne face sa actionam sau sa ne simtim intr-un anume fel”.

Aceasta inseamna ca, in realitate, nimeni nu ne poate face rau decat daca noi il lasam sa o faca. Gandurile noastre ne fac rau, ele sunt cel mai mare dusman al nostru.

De aceea, este vital sa ramanem la ceea ce depinde de noi sa facem si sa respectam dreptul celorlalti oameni de a-si indeplini nevoile.

Sigur ca putem obtine un sentiment imediat de control atunci cand bem alcool sau folosim droguri. Din pacate, nicicand nu vor fi lipsite vietile noastre de control decat atunci cand bem sau ne drogam. Nu cred ca exista vreun om pe aceasta planeta care sa se fi trezit dupa o mahmureala cu mai putine probleme decat avea cu o noapte inainte cand s-a imbatat.

Excesul de bautura si uzul de droguri trebuie inlocuite cu altceva – si acel ceva trebuie sa aiba o sansa reala de a ne oferi ceea ce vrem sa obtinem in viata.

 

Solutia se afla in in prezent si viitor

In general, se crede despre terapie ca implica cercetarea amanuntita a trecutului. Practicantii terapiei realitatii trec prin trecut, dar probabil intr-o mult mai mica masura decat practicantii altor terapii – aceasta nu este o critica la adresa altora terapii, ci prin aceasta se diferentiaza terapia realitatii de alte psihoterapii.

Poate ca trecutul a fost dureros, dar revizuirea lui nu ajuta la ceea ce trebuie sa facem acum, si anume sa imbunatatim o relatie importanta din prezent (Glasser, 1998).

In Terapia Alegerilor Realiste trecutul este vazut ca o sursa a dorintelor si a manierei in care ne-am comportat. Acolo au avut loc nu numai intamplarile rele, ci si reusitele noastre. Se pune accentul pe ceea ce este necesar sa invatam din trecut si de a trece cat mai repede posibil la imputernicirea clientului de a-si satisface nevoile si dorintele din prezent si in viitor.

Acest lucru se datoreaza faptului ca perceptiile din prezent ne influenteaza comportamentul, iar terapeutul ajuta clientul sa lucreze asupra acestor perceptii. Accentul se pune pe rezultatele obtinute in urma manierei de a ne comporta, apoi pe schimbarea atitudinii.

Scopul general este acela de a ghida clientii astfel incat acestia sa faca fata realitatii si sa-si indeplineasca nevoile. Terapia va avea succes atunci cand acestia vor fi capabili sa renunte sa mai nege lumea inconjuratoare si sa recunoasca faptul ca realitatea nu numai ca exista, dar ei trebuie sa-si indeplineasca nevoile in cadrul acestei realitati.

Aceasta este o terapie a sperantei bazata pe convingerea ca, desi suntem intr-o oarecare masura influentati de evenimentele din trecut, nu trebuie sa mai fim la fel si in prezent.

 

 

astratex.ro

Lasa un comentariu