Teorii asupra stilului de leadership



 

Teoria leadership-ului situational si teoriile de participare ale leadership-ului

Teoria leadership-ului situational, asa cum a fost propusa de Paul Hersey si Kenneth Blanchard, se situeaza pe o pozitie opusa sugerand ca grupurile au de castigat atunci cand leadership-ul influenteaza gradul de maturitate al grupului.

Studiul privind leadership-ul participativ cerceteaza impactul asupra performantei grupului pe care il are participarea membrilor grupului la luarea deciziei. De o parte a relatiei de participare, membrii grupului hotarasc ce urmare va avea chestiunea respectiva. De cealalta parte, liderul este singurul care poate pune in balanta informatiile avute la dispozitie si este cel care ia decizii.

Intre aceste doua extreme exista si momentul in care liderul ia decizii dupa ce a primit diverse informatii de la ceilalti membrii ai grupului.

Teoria X. Teoria Y

Teoreticienii managementului au creat modele manageriale pentru a prezenta rezultatele cercetarilor in asa fel incat sa le simplifice si sa le faca mai usor de utilizat. Aceste modele utilizeaza termeni ca management eficace sau leadership eficace ca termeni aproape sinonimi.
D. McGregor a impartit comportamentul managerial in comportament eficace si comportament ineficace. Liderii eficace au o teorie a managementului (Teoria Y), in timp ce liderii ineficace au o teorie diferita (Teoria X).
McGregor a sugerat ca liderii care adopta premisele Teoriei X folosesc in grad ridicat controlul asupra subalternilor, nu pun accent pe implicarea acestora si manifesta o slaba preocupare fata de cresterea si dezvoltarea angajatilor.
In opozitie, managerii care pleaca de la premisele Teoriei Y acorda oamenilor mai multa responsabilitate, ii implica in stabilirea obiectivelor si in luarea de decizii, si manifesta o puternica preocupare fata de dezvoltarea angajatilor. Presupozitiile care stau la baza celor doua teorii sunt urmatoarele:

Teoria X:
1. Oamenii au o aversiune naturala fata de munca si o evita pe cat posibil.
2. Pentru a fi determinati sa produca, oamenii trebuie sa fie constransi, controlati, directionati si amenintati.
3. Oamenii prefera sa fie directionati in activitatile lor, doresc sa evite asumarea responsabilitatii, au ambitii limitate si sunt preocupati in primul rand de siguranta propriei persoane.

Teoria Y:
1. Munca este la fel de naturala ca si jocul sau odihna – oamenii nu manifesta aversiune inerenta fata de munca.
2. Controlul extern si amenintarile nu reprezinta singurele modalitati de influentare a comportamentului.
3. Atasamentul fata de obiective este in functie de recompensele asociate cu atingerea lor. Satisfactia de sine este cea mai importanta dintre aceste recompense si poate fi obtinuta prin munca in cadrul organizatiei.
4. Oamenii, in conditiile potrivite, invata nu numai sa accepte, dar si sa caute sa isi asume mai multa responsabilitate.
5. Capacitatea de a-si manifesta intr-o masura ridicata imaginatia, ingeniozitatea si creativitatea in rezolvarea problemelor organizationale este larg distribuita in randul populatiei.



Lasa un comentariu