Tehnici de imagerie dirijata



answear.ro

 

Utilizand aceasta tehnica, obiectivul central al inductorului este acela de a provoca un proces de absorbtie a pacientului prin concentrarea acestuia asupra unui scenariu imaginativ interior.

De cele mai multe ori, i se sugereaza pacientului sa se plaseze imaginar intr-un loc anume in care se simte foarte bine, relaxat, securizat si increzator in sine insusi.

Pentru a facilita asimilarea acestei realitati psihologice si trairea ei intensa, terapeutul va utiliza descrieri detaliate care fac apel la cat mai multe canale senzoriale : vizual, auditiv, kinestezic etc.

Cuvintele utilizate vor activa experiente personale care se vor combina liber urmand o „logica” a transei care conduce pacientul la o stare de echilibru, relaxare si impacare cu sine.

Oamenii traiesc deseori astfel de experiente cand citesc o carte sau vizioneaza un film si, desi pastreaza intr-un anume grad constiinta ca au in mana o carte sau privesc un ecran, intra in transa si traiesc intens scenele descrise.

Practicand aceasta tehnica, trebuie sa fim permanent constienti de un anume risc – cu cat furnizam pacientului mai multe detalii, cu atat exista riscul ca descrierile noastre sa nu intre in acord cu experientele dorite, traite de pacient. Am amintit acest risc cand am vorbit despre sugestiile referitoare la continut.(N. echipei: a se vedea articolul Structura sugestiilor)

Imaginile filmate furnizeaza mult mai multe detalii decat descrierile intalnite intr-o carte. De cate ori nu am fost dezamagiti de ecranizarea unui roman de succes, deoarece viziunea regizorului a fost diferita de „filmul interior” propriu provocat de citirea cartii. Imaginile filmate, tocmai pentru ca transporta o mare cantitate de informatii, lasa o mai mica libertate de proiectie privitorului.

Pentru a reduce riscul mentionat putem apela la urmatoarele tehnici:

  • intrebam clientul direct daca are un “loc secret imaginar” unde se retrage ori de cate ori doreste sa se relaxeze, sa-si reimprospateze fortele, sa uite de tot ceea ce este in jur. Dupa o scurta descriere a acestui loc, terapeutul poate incepe inductia si dezvolta aspectele deja mentionate de pacient;
  • terapeutul alege singur subiectul imageriei, locul in care va fi plasat imaginar pacientul. Aceasta alternativa prezinta deja intr-un mai mare grad, riscul mentionat, deoarece ceea ce poate fi o experienta placuta pentru terapeut ar putea sa nu fie la fel si pentru pacient.

De aceea se recomanda sa intrebam pacientul:
“Ai fost vreodata la… (mare, munte…) ? Cum te-ai simtit acolo ?”.kitunghii.ro

Personal, solicit deseori pacientilor mei sa-mi povesteasca despre vacantele lor cele mai placute. Astfel, evitam riscul de a conduce pacientul “in orb” intr-un loc in care care nu stim sigur daca-i face sau nu placere sa se afle.

Imaginati-va ce ar insemna sa-i descrii cuiva, care face usor insolatii, senzatiile “placute” traite pe plaja marii, cuprins de razele fierbinti ale soarelui etc ;

  • a treia posibilitate este aceea de a evita mentionarea specifica a locului, subiect al imageriei, si de a utiliza indeosebi sugestii procesuale care creeaza mai degraba un cadru si lasa suficienta libertate pacientului de a-si proiecta propriile experiente.

In continuare, vom prezenta cateva fragmente din astfel de scenarii de imagerie dirijata:
“Ai trait, probabil, experienta de a te afla undeva pe plaja marii si de a o privi in toata splendoarea frumusetii si imensitatii ei… si poti vedea acum cu ochii mintii marea… puternica si misterioasa, acoperind pamantul pana departe la orizont… si poti vedea, mai clar sau mai difuz, in departare, vapoarele care plutesc spre destinatii necunoscute, care te fac sa te gandesti la calatorii pe care le-ai facut sau ai visat ca le vei putea face candva… si poti vedea valurile care mangaie ritmic nisipul plajei, auzi zgomotul ritmic si odihnitor al acestora… simti briza usoara racorindu-ti fruntea si te simti din ce in ce mai relaxat si mai in acord cu tine insuti si cu tot ceea ce te inconjoara… “.

Descriind un astfel de loc, terapeutul va utiliza cat mai multe detalii senzoriale, va face apel la informatiile culese de la pacient in cursul interviului preliminar si va utiliza o voce de tip analogic, care sa fie in acord cu senzatiile traite de acesta si cu ritmul respiratiei lui. (Nu putem sa-i vorbim cuiva despre senzatiile relaxante traite pe plaja marii in ritm de rock!)

Urmatorul exemplu contine indeosebi sugestii procesuale si mai putin sugestii referitoare la continut:
„Imagineaza-ti ca te afli intr-un loc foarte placut, unde totul este asa cum ar fi daca ai putea sa comanzi acest loc special pentru tine insuti… si, petrecandu-ti putin timp acolo, treptat, tensiunea de peste zi scade si te simti din ce in ce mai confortabil… Imagineaza-ti acolo toate detaliile reveriei tale: ce ai putea vedea cu ochii interiori, ce ai putea sa auzi cu urechile interioare: cum se simte corpul tau facand tot ceea ce face el in imaginatia ta. Daca esti intins pe o plaja tropicala, simti soarele cald, simti nisipul, simti miscarea cu care corpul tau se cuibareste intr-o pozitie confortabila in nisip… Daca inoti in aceasta laguna tropicala, simti miscarile cu care corpul tau aluneca prin apa, simti apa racoroasa care aluneca peste corpul tau. Afla cum se simte corpul tau!… Ar putea exista lucruri in reveria ta de care ai vrea sa te apropii, sa le atingi, sa le gusti. Ar putea fi miresme asociate. Afla cum sunt culorile, daca este rece sau cald, daca mai este cineva acolo… toate detaliile care adauga culoare, bogatie si bucurie reveriei tale..si, in timp ce faci toate acestea, inconstientul tau te va conduce catre nivelul de hipnoza cel mai confortabil pentru tine, pentru a obtine ceea ce urmeaza sa obtii astazi” (Hunier, 1988).

In lucrarea sa Trancework, M.D. Yapko (1990) ofera si el un bun exemplu de scenariu care contine doar sugestii procesuale: “…si, pe masura ce continui sa stai confortabil in acest fotoliu, cu ochii inchisi, iti poti lasa mintea sa se intoarca spre amintirea unui anume loc, poate un loc special, in care te-ai simtit foarte bine… deosebit de confortabil si de linistit, fericit… sau poate un loc pe care ai dori sa-l creezi special si in care sa descoperi cat de linistit si impacat cu tine insuti te poti simti… si iti permiti sa mergi in acest loc chiar acum, in plan imaginar… te simti acolo, traind senzatiile, emotiile, sentimentele pe care ai dori sa le traiesti acolo… si poti auzi sunetele acestui loc relaxant linistindu-te… si poti vedea cu ochii mintii imaginile acestui loc, observand cat de placut este acest loc pentru tine… si te simti foarte bine acolo”.

Practicand scenarii de imagerie mintala, este foarte important sa observam feedback-ul nonverbal al pacientului care ne poate orienta spre descrieri cat mai apropiate de ceea ce simte el cu adevarat.

Ion Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha – Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii terapeutice

astratex.ro

Lasa un comentariu