Tehnici de disciplinare 2



 

Inainte de a trece cu vederea comportamentul negativ al copilului, este important sa iei in considerare urmatoarele intrebari:

  • Va fi distructiv pentru copil sa-l ignor?
  • Va fi distructiv pentru lucrurile afectate?
  • Va fi distructiv pentru ceilalti copii?

Poate fi distructiv pentru copilul tau atunci cand ajunge sa creada ca este lasat sa faca ce vrea, fara sa fie corectat sau pedepsit. Prin aceasta, tendinta lui de a gresi este incurajata. Nebagarea in seama a comportamentului negativ al copilului poate fi distructiva si in cazul cand exista posibilitatea sa se raneasca.

Poate fi distructiva pentru lucrurile din jur, atunci cand copilul se catara pe masa si incepe sa arunce incoace si incolo cu jucariile. Si, in al treilea rand, poate fi distructiva pentru ceilalti copii, atunci cand ei vad ca prietenul lor poate sa nu asculte fara a fi pedepsit. Este posibil ca acest lucru sa le afecteze respectul fata de tine, ca autoritate.

Aceasta metoda de disciplinare – aprecierea aspectelor pozitive si ignorarea celor negative – se bazeaza pe principiul ca un copil problema se poarta uneori in felul in care o face nu pentru ca asa s-a nascut, ci pentru ca asa a invatat (sau, am putea spune, a fost invatat) prin recompensele si incurajarile pe care le-a primit.

Aceste recompense au putut fi reprezentate de orice, de la o bomboana, o sarutare sau o imbratisare si invers, pana la palmuire. Da, o palma la sezut, primita din partea parintelui poate reprezenta o recompensa pentru un copil care vrea atentie. Dupa ce el s-a purtat urat (lovind, sa zicem, un alt copil), iti atrage in cele din urma atentia asupra lui – tu il palmuiesti. In acest caz, poate ca singura cale de a nu-i recompensa comportamentul negativ este aceea a ignorarii lui, acordandu-i toata atentia copilului care a fost lovit.

Pentru copii, recompensele imediate sunt cele mai eficiente. Atunci cand ii spui copilului: „Iti multumesc ca ai asezat cuburile la locul lor” la doua secunde dupa ce a facut acest lucru, vei avea mai mult succes in incurajarea acestui comportament de dorit, decat daca trec cinci minute pana sa-i spui „multumesc”.

Cand incerci sa-l inveti pe copil cum sa se poarte, intr-o anumita privinta, este de asemenea important sa nu astepti sa indeplineasca tot ceea ce i-ai cerut, si de-abia dupa aceea sa-i adresezi o apreciere sau sa-l lauzi. De exemplu, daca vrei sa-l inveti sa-si adune cuburile dupa ce a terminat de jucat cu ele, trebuie sa incepi prin a-l lauda imediat dupa ce a asezat primul cub la locul lui.

Recompensele ocazionale sunt cele mai eficiente in mentinerea comportamentului invatat. Pe masura ce copilul invata ce astepti de la el, vei putea sa amani laudele pana cand creste din ce in ce mai mult in ascultare. In cele din urma, atunci cand ajunge sa puna din proprie initiativa toate cuburile la locul lor, nu mai trebuie sa-i intaresti de fiecare data comportamentul. In acest caz, recompensa, ca metoda de incurajare a unei atitudini, devine mai eficienta atunci cand este folosita mai rar, uneori laudandu-l, alteori, nu.

In acest punct, a nu-l lauda reprezinta cu adevarat o dovada de incredere, aratandu-i ca nu te indoiesti catusi de putin de faptul ca va face singur acel lucru. Pentru copil, lauda ta nu mai este o piatra de hotar, el avand nevoie de aceasta doar ocazional.

Exista doua tipuri de incurajari: cea sociala (un zambet, un cuvant de lauda, o imbratisare) si cea nonsociala (bulinute colorate, stafide, stelute etc.). Pentru majoritatea copiilor, o incurajare sociala este mai importanta decat una nonsociala. In aceasta situatie se afla copiii care au o relatie pozitiva cu adultii si care se bucura sa le faca pe plac acestora si sa primeasca atentia lor.

Pentru o minoritate dintre copii, s-ar putea sa fie nevoie sa le oferim ceva mult mai tangibil, ceva ce-si doresc foarte mult. Ceva de mancat, precum stafidele, poate fi de cea mai mare eficienta. Atunci cand copilul trebuie sa astepte pana la pranz pentru a primi acest gen de aprecieri, o parte din eficacitatea lor poate sa se piarda. Insa, in majoritatea cazurilor, ele tot vor ramane mai importante si mai pline de semnificatie decat ceva abstract, precum bulinutele colorate sau stelutele.

Singurul aspect practic al acestor semne de apreciere (bulinute, stelute, abtibilduri) este acela ca pot fi acumulate. Atunci cand copilul ajunge sa stranga un anumit numar, ele pot fi schimbate pentru ceva ce isi doreste foarte mult, precum o jucarie sau o plimbare in parc.

Cand aplici aceasta metoda, este important sa apreciezi de fiecare data doar cate un singur aspect al comportamentului. Pentru a evalua eficienta disciplinei, trebuie sa stii cam cat de des se manifesta atitudinea nedorita. Lucrul acesta se poate face observand de cate ori apare ea intr-o ora, in trei ore sau pe parcursul unei zile. Apoi, dupa initierea programului de consolidare, reevalueaza-l periodic pe copil, pentru a vedea daca a facut vreun progres.

Atunci cand hotarasti asupra metodei de disciplinare pe care sa o aplici in dreptul unui anumit copil, este deosebit de important ca metoda aleasa sa fie comunicata si celorlalti membri ai familiei, astfel incat copilul sa poata fi iertat sau recompensat cu consecventa.

Palmuirea la sezut

Ca atitudine generala, palmuirea la sezut trebuie sa fie evitata, iar lovirea peste fata, bataia si smucirea – cu totul interzise.

Problema palmuirii la sezut este similara altor metode de disciplinare fizica. Ea se aplica de obicei atunci cand atat copilul, cat si parintele se afla intr-o stare pronuntata de tensiune, iar parintele ajunge in cele din urma sa aplice pedeapsa la manie. Atunci cand parintele este nervos, exista pericolul de a-si pierde stapanirea de sine. Si cand corectezi un copil la manie, esti, probabil, mai vinovat decat el.

Un alt pericol este acela ca palmuirea la manie ii ofera copilului un exemplu rau. Cand cei mici vad ca cineva ii loveste, mai ales cand persoana respectiva nici nu are de dat socoteala nimanui, ei vor copia cu usurinta modelul. Ineficienta pedepsei fizice a fost ilustrata de o autoare crestina, printr-o afirmatie plina de talc. „Sa smucesti (sa zgaltai) un copil inseamna sa inviti inauntru doua duhuri rele, in timp ce scoti afara doar unul singur. Daca un copil a gresit, smucindu-l nu faci decat sa agravezi si mai mult situatia.”

De asemenea, este adevarat ca pedeapsa fizica, daca este aplicata la intamplare, intr-un mod nechibzuit, poate afecta dezvoltarea constiintei copilului. Palmuirea la sezut face ca simtamantul de vinovatie sa dispara mai usor; platind in felul acesta pentru atitudinea lui nepotrivita, copilul se simte liber sa o repete.

Unii copii, care simt ca sunt nebagati in seama sau respinsi in familie, incearca sa atraga atentia parintilor prin a fi obraznici si neascultatori. Ei continua cu aceste atitudini nepotrivite pana cand, maniindu-se si pierzandu-si cumpatul, parintii ajung sa-i palmuiasca. Adeseori, insa, dupa ce i-au palmuit, parintilor le pare rau si incearca sa repare situatia imbratisandu-i, sarutandu-i si mangaindu-i. Astfel, pentru unii copii, aceasta devine singura cale de a primi dragostea si atentia de care au nevoie.

O metoda mult mai buna de a iesi dintr-o astfel de situatie este aceea de a-i oferi copilului atentie si dragoste atunci cand el se poarta cuviincios.
Exista oare vreo situatie cand o palma peste sezut poate sa reprezinte cea mai buna cale de a-l invata pe copil sa se poarte cuviincios?

Da, aceasta poate fi o metoda acceptabila de disciplinare, atunci cand un copil mic se razvrateste impotriva autoritatii parintelui, iar toate celelalte metode de disciplinare sunt ineficiente in a-l invata aceasta lectie deosebit de importanta. Aceasta poate fi singura cale de a-i face fata unui copil deosebit de indaratnic.

De multe ori, o singura corectie de felul acesta este unicul tratament de care are nevoie copilul, pentru a invata ca parintii au autoritatea de a impune anumite limite.
Insa, nu uita ca aproape intotdeauna exista o metoda mai eficienta si mai buna decat palmuirea, pentru a-l invata pe copil sa se poarte cuviincios. S-ar putea ca aceasta sa-ti ceara timp si spirit creativ, dar astfel va trebui sa depui un mai mare efort pentru a deveni mai intelept si mai intelegator si te vei bucura toata viata de roadele muncii tale.

Exemplul

Parintii devin exemple pentru copiii lor in tot ce fac.

Aceste exemple au o mare influenta asupra formarii caracterului copiilor. Pentru aceasta trebuie sa-i descoperi copilului principiile care promoveaza o viata fericita si implinita. Aceasta descoperire se face prin invatare, iar invatarea inseamna disciplina.

 

Lasa un comentariu