Structura creierului si evolutia umana



avon.ro

Creierul reptilian este una dintre cele mai vechi parti ale creierului uman, formatiune care poate fi gasita la reptile si mamifere. El este responsabil cu instinctele primare, de conservare, reproducere precum si cu emotiile negative precum furia, dorinta de razbunare si frica.  Conform teoriei evolutiei, el este un vestigiu ramas de la prima specie de reptile care a facut trecerea de la reptile la mamifere.

Probabil veti fi surprinsi sa cititi ca arta de orice fel isi are originea in creierul reptilian! Muzica, pictura si indeosebi orice forma de arta vizuala sau auditiva determina creierul sa reactioneze conform unor tipare specifice visului, iar visul isi are originea in creierul reptilian. Simbolurile, senzatiile intense, emotiile tot acolo isi au originea, sunt transmise catre sistemul limbic apoi spre neocortex unde sunt percepute ca atare la nivel constient.O reptila nu viseaza deoarece sistemul sau limbic este extrem de rudimentar.

Reptila este un animal teritorial, incapabil sa invete, sa se joace, sa faca analogii deoarece nu poseda decat aceasta parte a creierului. Pentru reptile, sexul, teritorialitatea si agresivitatea sunt strans legate, sunt singurele caracteristici care le domina. La oamenii care nu au reusit sa isi invinga instinctele si emotiile negative se observa un comportament compulsiv-obsesiv, sunt caracterizati de lupta pentru putere, sunt indeosebi obsedati sexual, extrem de egoisti si agresivi, zgarciti, superstitiosi, reticenti fata de nou.

Sistemul limbic este o formatiune a creierului asezata pe ambele parti ale talamusului, sub cerebel si face trecerea intre creierul reptilian si neocortex (creierul nou) si se ocupa cu rafinarea instinctelor, a emotiilor, precum si cu memoria pe termen lung, motivatia si ambitia.

Neocortexul sau creierul nou este sediul constiintei, al logicii, al ratiunii, al liberului arbitru, al limbajului, este acea parte a creierului care ne deosebeste net de animale. Intre creierul reptilian si neocortex exista adesea un razboi fratricid. Poetii l-ar numi “razboi intre inima si ratiune”. Total eronat din punctul meu de vedere. Nu putem numi “inima” impulsurile grosolane, posesivitatea si instinctul sexual interpretate gresit ca fiind iubire.

In momentul in care esti atras de sotia prietenului tau cel mai bun, spre exemplu, partea din neocortex responsabila cu logica iti spune sa renunti la idee, insa instinctul provenit din creierul reptilian iti transmite s-o tratezi asa cum ai trata orice femeie. Mixtura dintre instinct si logica eronata este cel mai periculos cocktail posibil din care rezulta falsul ideal si falsa motivatie. “Ce daca e sotia prietenului meu? Eu o iubesc! Merita sa lupt pt idealul meu”. Nu, de fapt lupti pentru un nou teritoriu, numai ca instinctul primar iti intuneca ratiunea. Daca ii cazi prada inseamna ca neocortexul tau nu este suficient antrenat. Contrar celor afirmate prin cartile siropoase de proasta calitate, iubirea trebuie sa fie insotia de ratiune, in caz contrar nu ne putem deosebi prea mult de un grup de cimpanzei bonobo.

Si totusi, exista speranta pentru specia noastra. Atat timp cat exista oameni care salveaza alti oameni cu pretul propriei lor vieti, cat timp exista oameni care isi dedica intreaga viata unui scop nobil in pofida privatiunilor, atat timp cat exista mari lideri spirituali precum Buddha, Isus, Krishnamurti, putem spera ca neocortexul nu este ultima faza a evolutiei creierului.

Oare cum va fi transformata specia umana de aparitia unui nou strat al creierului?

avon.ro

Lasa un comentariu