Stresul in cuplu



Desi toti ne numim oameni, aceasta impartire pe sexe creeaza mari diferente de gandire, emotionale si interpretari diferite ale aceleiasi situatii astfel incat am putea spune ca suntem doua specii diferite obligate sa vietuiasca impreuna.

Allan Pease in cartea sa „De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda”, spune ca: „in conditii de stres sau de tensiune, femeia considera statul de vorba cu barbatul ca pe o rasplata, in vreme ce barbatul apreciaza ca este o forma de interventie nedorita intr-un proces care ii apartine, acela de rezolvare a problemei. Ea vrea sa vorbeasca si sa se cuibareasca, iar el vrea sa stea pe stanca lui sau sa priveasca in gol”. Acest tip de comportament semnifica pentru femeie, dezinteres; pentru barbat, comportamentul ei semnifica pedanterie si pisalogeala.

Aceste perceptii reflecta diferitele tipuri de organizare la nivelul creierului,  dar si de prioritati.

 O femeie vorbeste despre problemele ei pentru a se elibera de stres. Ea insa vrea sa fie ascultata, si nu „reparata”.

 Femeile se confrunta adesea cu situatiile in care barbatii le intrerup atunci cand ele vorbesc, ca sa le ofere solutii. Ei cred ca ele se vor simti mai bine si nu se pot abtine sa nu procedeze astfel pentru ca asa este programat creierul lor. Femeile vor doar sa vorbeasca si ignora solutiile. Ei interpreteaza gestul ca fiind niste ratati sau se invinovatesc de problemele partenerelor.

 

De ce vorbesc femeile stresate?

„In momentele de stres sau tensiune, sunt activate principalele functii ale creierului; in cazul barbatului, orientarea in spatiu si logica. La femeie este activata functia vorbirii si adesea ea incepe sa palavrageasca nonstop . Daca e stresata, vorbeste fara oprire oricui este dispus s-o asculte. Poate discuta despre problemele ei cu prietenele ore intregi, relatand amanuntit toate faptele, iar ele intorc problema pe toate fetele. Ea discuta despre probleme actuale, trecute sau viitoare, probleme posibile care nu au nici o solutie. Cand vorbeste, nu se gndeste la nici o solutie, ci vrea doar sa fie compatimita, ea depasind momentul prin vorbitul in sine. Discuta in dezordine despre mai multe subiecte deodata, fara sa ajunga la nici o concluzie”.

Barbatului ii este greu sa o asculte discutand despre problemele ei, pentru ca el nu vrea o simpla discutie, ci sa gaseasca rezolvare la fiecare subiect in parte. I se pare inutila discutia de dragul discutiei, fara sa actioneze intr-un fel sau altul. „Mai mult ca sigur ca o va intrerupe, intreband:<<„Si care e de fapt ideea?”>> — ideea este tocmai ca ea nu simte nevoia sa existe o idee logica”.

Atunci cand femeia ii refuza solutiile, barbatul tinde sa aplice o strategie care o infurie la culme, minimalizand problemele verbal: „De fapt, nu conteaza”, „Exagerezi”, „Las-o balta” si „Ce mare lucru!”. La aceste reactii ea incepe sa creada ca el nu tine la ea, pentru ca pur si simplu nu vrea s-o asculte.

 

De ce nu vorbesc barbatii stresati?

„Femeia vorbeste cu glas tare, adica poate fi auzita, in vreme ce barbatul vorbeste in gand. La el nu exista o zona precisa in creier pentru vorbire, acest lucru convenind tipului sau de setare mentala. Cand  se iveste o problema, el isi vorbeste in gand, iar ea vorbeste cu altii”.

Creierul barbatului este setat sa faca un singur lucru. Sub presiunea grijilor, el tace si se inchide in sine. Barbatul tace in timp ce se gandeste la gasirea solutiilor activand lobul drept. El nu poate sa rezolve probleme si sa asculte sau sa vorbeasca in acelasi timp avand activ si lobul stang.

Tacerea aceasta o deranjeaza pe partenera care este obisnuita cu modul ei de detensionare prin conversatii si incearca sa aplice solutia sa, spunandu-i ca asa o sa se simta mai bine. Insa el vrea sa fie lasat in pace, sa se uite in gol pana cand gaseste solutii si raspunsuri. „Nu vrea sa vorbeasca cu nimeni, in nici un caz nu vrea sa mearga la un specialist, la un terapeut, pentru ca el considera asta un semn grav de slabiciune”.

Celebra sculptura a lui Rodin, „Ganditorul”, simbolizeaza un barbat care reflecteaza la problemele sale. El vrea sa stea acolo, pe „stanca” lui si sa gaseasca solutii, dar pentru asta trebuie sa fie singur. Nimanui nu i se ingaduie sa vina, nici macar celor mai buni prieteni, carora de fapt nici nu le trece prin cap asa ceva. „Femeile, insa, simt nevoia sa se catere dupa el pentru a-i fi aproape, a-i aduce mangaiere, drept pentru care ea este de-a dreptul socata atunci cand el o refuza transant!”

Barbatii se refugiaza pe stanca lor pentru a-si rezolva problemele — femeile care se iau dupa ei sunt respinse.

 Autorul spune cu umor: <<Daca Rodin ar fi facut o sculptura cu o femeie, probabil ca i-ar fi spus „Vorbareata”>>. Femeia trebuie sa se astepte la o respingere, uneori chiar brutala, daca insista sa il urmeze cand el ii spune ferm sa il lase in pace, sa gandeasca linistit. Majoritatea femeilor raman cu impresia ca tacerea lui denota lipsa de dragoste sau suparare. Si asta pentru ca atunci cand ea nu vorbeste, inseamna ca este manioasa sau suparata.

Daca ea accepta modul lui prin care el isi revine, si are incredere in cuvintele lui prin care o asigura de dragostea lui in timp ce se refugiaza singur, intr-un final acesta va rezolva problema, se „va da jos de acolo” singur, se va simti fericit si va reincepe sa vorbeasca.

Modurile prin care barbatii “se refugiaza pe stanca” includ „cititul ziarului sau al unei reviste, o partida de tenis de perete, pescuitul, tenisul,  golful, reparatiile sau privitul la televizor. Un barbat tensionat se prea poate sa invite un alt barbat la o partida de golf, pe parcursul careia conversatia sa fie foarte limitata. Barbatul cu probleme se refugiaza in lobul frontal drept, pentru a se folosi de orientarea sa in spatiu ca sa joace golf, putand astfel sa gaseasca si solutii la diverse situatii. Se pare ca prin stimularea zonei spatiale se inteteste si procesul de rezolvare a problemelor.

 

Ce se intampla cand amandoi sunt stresati?

Barbatii beau alcool si vor sa calatoreasca. Femeile stresate se hranesc cu multa ciocolata si hoinaresc prin magazine. „In momentele tensionate, femeile vorbesc fara sa gandeasca, iar barbatii actioneaza fara sa gandeasca. De aceea 90% dintre cei aflati in inchisori sunt barbati si 90%  dintre clientii terapeutilor sunt femei”.

Totul se transforma in haos: barbatii nu mai vorbesc, femeile se ingrijoreaza din cauza asta. Femeile vorbesc fara sa se opreasca, barbatii nu stiu cum sa reactioneze. Ea vrea ca el sa se simta mai bine si-l incurajeaza sa vorbeasca, el ii spune sa-l lase in pace si se izoleaza.

Cand este tensionata, femeia vrea sa discute despre problemele ei, iar acest lucru il face pe barbat sa se simta si mai frustrat. Cand el se izoleaza, ea se simte respinsa, neiubita si isi suna mama, sora sau prietenele.

Daca barbatii ar avea disponibilitatea de a asculta fara sa intervina cu solutii, ele nu s-ar mai simti neiubite si respinse. Daca femeile ar avea disponibilitatea de a-i lasa pe barbati sa se izoleze asa cum au decis, ei nu s-ar mai enerva si ar fi mai deschisi la ce spun ele.

 

Izolarea completa

Pentru a intelege cat mai clar aceste lucruri care pot macina un cuplu in timp, autorul explica ceea ce se petrece, intr-o ordine clara si logica, pentru ca momentele de viata de acest gen care apar, sa nu mai duca la melodrame fara nici o baza reala.

Astfel: „Cand este extrem de tensionat sau cand are nevoie sa gaseasca o solutie la o problema grava, barbatul se va izola complet de toata lumea. El isi deconecteaza acea parte a creierului care controleaza emotia, concentrandu-se asupra rezolvarii problemei si incetand sa mai vorbeasca. Cand  barbatul recurge la aceasta izolare completa, femeia se sperie, pentru ca ea nu reactioneaza asa decat atunci cand este jignita, mintita sau maltratata. Femeia presupune ca si el simte acelasi lucru — ca probabil l-a suparat cu ceva si n-o mai iubeste. Ea incearca sa-l incurajeze sa vorbeasca, dar el refuza, considerand ca ea n-are incredere in el si in capacitatea lui de a rezolva problemele. Cand o femeie se simte ranita, ea se izoleaza si barbatul crede ca asta vrea. Ca urmare, se duce la carciuma cu prietenii sau se apuca sa curete carburatorul masinii. Cand un barbat se izoleaza complet, lasati-l in pace, o sa-si revina — cand se izoleaza femeia, inseamna ca pluteste ceva in aer si este momentul unei discutii foarte aprofundate”.

 

 Cum reusesc barbatii sa instraineze femeile?

Pentru barbati lucrurile sunt foarte simple. Daca el crede ca o femeie este stresata sau ca are o problema, el reactioneaza la fel cum o face in cercul lui de barbati — „ce tie nu-ti place altuia nu-i face” — si o lasa in plata Domnului, sa se poata concentra ca sa gaseasca ea o solutie la problema ei.

El intreaba: „E totul OK, draga? ” Ea ii raspunde in modul specific si arhicunoscut: “Da — e in regula… ” — ceea ce de fapt inseamna: „Daca m-ai iubi, m-ai intreba despre ce e vorba”. Numai ca el spune (luand cuvintele partenerei asa cum sunt): „Atunci e in regula”, si se intoarce la calculatorul lui. Ea gandeste ca lui putin ii pasa de ea, ca nu are sentimente si pune mana pe telefon si isi suna prietenele. Ele discuta despre ceea ce simte ea si cat de insensibil este el.

 

De ce barbatii nu se descurca cand femeile devin emotionale?

Cand o femeie este suparata sau plange, ea da din maini  si vorbeste incontinuu, folosind adjective cu incarcatura emotionala ca sa descrie cel mai bine ceea ce simte. „Ea doreste sa fie ocrotita, sa-i poarte cineva de grija si sa fie ascultata cu atentie, numai ca barbatul interpreteaza comportamentul ei pornind de la propriile sale prioritati si, ca  urmare, i se pare ca ea striga cu disperare: „Salveaza-ma  — rezolva-mi problemele! ”

In loc sa o ia in brate si sa o linisteasca, el ii spune cu o expresie ingrozita pe chip: „Nu mai plange!”. „Asa a vazut ca reactionasera si tatal si bunicul si asa se comporta barbatii de cand au coborat din copac. Pentru o femeie, exteriorizarea sentimentelor este o forma de comunicare pe care o poate asimila rapid, in schimb, barbatul simte nevoia sa gaseasca o solutie si i se pare un mare esec daca nu reuseste. De aceea atunci cand femeia trece printr-o stare emotionala puternica barbatul se supara sau se infurie si ii spune sa inceteze. Barbatilor le e teama in primul rand ca femeile, odata puse pe plans, nu se mai opresc”.

 

Jocul de-a plansul

Femeile plang mai mult decat barbatii. Acesta este un fapt cert. Barbatii nu plang prea mult din cauza felului in care au evoluat, iar societatea le intareste aceasta trasatura. Unul din motivele pentru care barbatii au acceptat tacit aceasta influenta este si riscul la care s-ar supune daca plang in fata femeii: acela de a-l considera slab si de a nu-l mai respecta.

Barbatul modern este acuzat ca este rece sau ca are probleme daca nu se „exteriorizeaza” de cate ori este cazul.

Creierul femeii poate conecta emotia simultan cu alte functii mentale si atunci este clar de ce ea poate sa planga sau sa arate sentimentele puternic resimtite in aproape orice situatie.

Creierul barbatilor este construit diferit. Barbatii plang doar atunci cand este actionat segmentul emotional al lobului drept.

Allan Pease spune: „Barbatii plang doar atunci cand se concentreaza asupra segmentului emotional al lobului drept, ceea ce se va intampla foarte  rar in public. Asa ca fiti suspiciosi fata de cei care plang des in public. Femeile au capacitati senzoriale net superioare comparativ cu ale barbatilor — ele primesc informatii mai amanuntite decat acestia si sunt capabile sa exprime mai bine emotional si verbal ce simt. O femeie poate plange atunci cand este insultata, pentru ca insulta are de obicei o incarcatura emotionala, pe cand barbatul poate nici sa nu observe ca a fost insultat. Pur si simplu asta  nu inseamna mare lucru pentru el”.

 

 

Adaptare dupa De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda – Allan & Barbara Pease



Lasa un comentariu