Stima de sine scazuta

Daca va place ce cititi:


Elefant.ro - Premium

De-a lungul timpului s-au conturat doua opinii majore asupra modului in care se manifesta stima de sine scazuta şi consecinţelor pe care le produce in funcţionarea psihologica şi personalitatea individului.

Inadaptabilitatea sociala

O parte din cercetatori impartasesc o viziune “sumbra” asupra persoanelor cu stima de sine scazuta. Conform acestei viziuni persoanele cu stima de sine scazuta poseda o paleta larga de pattern-uri cognitive, afective, motivationale si comportamentale defectuoase care duc spre o inadaptabilitate sociala.

Astfel de indivizi se evalueaza negativ in majoritatea domeniilor, accepta cu usurinta feedback-urile negative despre propria persoana, traiesc o mare varietate de emotii negative, sunt inclinati spre anxietate si depresie, adopta strategii ineficiente in fata obstacolelor (Brockner, 1983; Brown si Dutton, 1995; Harter, 1993; Kernis, Brockner si Frankel, 1989; Watson si Clark, 1984).

Cercetarile au demonstrat ca adolescentii cu o stima de sine scazuta sunt inclinati spre delincventa, narcomanie, practici sexuale neprotejate (Hawkins, Catalano si Miller, 1992), au frecvent idei si comportament suicidar (Harter, 1993).

In plus, stima de sine scazuta este implicata intr-o serie de boli mintale care necesita interventie si asistenta psihoterapeutica (Leary, Schreindorfer si Haupt, 1995).

Echilibru si prudenta

In opinia unor cercetatori mai “optimisti”, persoanele care au stima de sine scazuta se caracterizeaza in primul rand prin faptul ca sunt precauti si nesiguri fara a fi neaparat inadaptati social. De fapt, astfel de persoane au stiluri comportamentale orientate spre minimalizarea expunerii deficientelor personale (Baumeister et al., 1989).
Conceptul despre sine al unor astfel de persoane este frecvent confuz, incert si mai curand neutru decat negativ (Baumeister, 1993; Baumeister et al., 1989; Baumgardner, 1990; Campbell, 1990; Blaine si Crocker, 1993).

Studiile empirice indica faptul ca persoanele cu stima de sine scazuta recunosc ca poseda anumite aspecte pozitive ale eu-lui (Swann, Pelham si Krull, 1989) si se angajeaza in unele forme de protejare a eu-lui, insa, doar atunci, cand se simt in siguranta ca o pot face (Brown, Collins si Schmidt, 1988; Tice, 1991; Wood et al., 1994; Blaine si Crocker, 1993).

In ansamblul lor, studiile mentionate mai sus demonstreaza faptul ca persoanele cu stima de sine scazuta nu sunt niste inadaptati sociali care se detesta pe sine insusi angajandu-se inevitabil in comportamente auto-destructive.

La fel ca si in sectiunea anterioara ne putem intreba care din cele doua viziuni asupra persoanelor cu stima de sine scazuta este corecta? La aceasta intrebare ne va putea ajuta sa raspundem menţionarea faptului ca studiile care ne prezinta persoanele cu stima de sine scazuta ca fiind precauti si nesiguri (viziunea “optimista”) s-au realizat preponderent pe loturi de studenti in timp ce studiile care adera la viziunea “sumbra” asupra persoanelor cu stima de sine scazuta au avut ca subiecti copii, adolescenti si participanti “speciali” (toxicomani, delincventi juvenili, clienti ce urmau un tratament psihoterapeutic).

Se poate intampla ca persoanele care, dincolo de faptul ca au o stima de sine scazuta, au ajuns sa faca facultate, utilizeaza strategii eficiente de integrare sociala. De asemenea, este posibil ca, doar un numar redus de persoane cu o stima de sine foarte scazuta sa ajunga la inadaptare sociala severa.

Daca v-a placut acest articol:

Lasa un comentariu