Stil managerial in functie de comunicare si motivare



avon.ro

Clasificarea stilurilor manageriale dupa tipul de motivare, caracteristicile comunicarii, natura cooperarii si modul de a decide a fost operata de Likert.

El a construit un sistem de clasificare in stilul este impartit in 4 categorii:

  • ­stil foarte autoritar
  • ­stil autoritar – binevoitor
  • ­stil participativ – consultativ
  • ­stil extrem de participativ

Asa cum se observa stilurile difera intre ele in functie de nivelul atins de fiecare dintre dimensiunile considerate (motivare, comunicare, cooperare, participare etc.).

STIL FOARTE AUTORITAR: se refera la conducatori care fixeaza unilateral obiectivele, dau ordine si sunt orientati spre control exagerat; practicarea unui astfel de stil determina manifestarea rezistentei neexprimate a subordonatilor reduce productivitatea, scade satisfactia oamenilor, scade interesul pentru activitatea desfasurata.

STILUL AUTORITAR  BINEVOITOR: se refera la conducatorii care fixeaza unilateral obiectivele (unipersonal) dar accepta discutarea cu subordonatii a ordinelor date, ceea ce asigura utilizarea partiala a experientei subordonatilor. Rezistenta tacita este cea mai redusa, dar inca prezenta. Fiind exclusi de la fixarea obiectivelor, subordonatii vor resimti sarcinile ca obligatii si nu se vor identifica in aceste obiective, care nu reflecta decat accidental aspiratiile lor.

STILUL PARTICIPATIV CONSULTATIV se refera la tendinta conducatorilor de a discuta cu subalternii problemele munca si productie. In urma acestei consultari se definitiveaza dispozitiunile si se dau ordine necesare. Obiectivele importante sunt fixate insa in mod unipersonal. Consultarea predecizionala a subordonatilor le ofera posibilitatea participarii la decizie si conducere. Rezistenta neexprimata a subordonatilor este posibila si in acest caz.

STILUL EXTREM DE PARTICIPATIV se caracterizeaza printr-o ampla participare a subordonatilor la procesul de productie. Discutiile si sugestiile subalternilor nu privesc doar deciziile referitoare la executie, ci si deciziile referitoare la obiective. Stabilirea obiectivelor prin consultarea subalternilor duce la identificarea lor cu obiective fixate, deci stimuleaza motivatia si interesul.

De fapt, obiectivele vor fi stabilite in fiecare moment al procesului de productie printr-o echilibrare a interesului intreprinderii cu interesele salariatilor.

Numai in situatii speciale, de urgenta, obiectivele sunt stabilite unipersonal. Nici practicarea acestui stil nu exclude rezistenta neexprimata a subalternilor , dar ea are un caracter sporadic si accidental.

In general, asa cum se poate observa din clasificarea prezentata, stilul de conducere (sau managerial) poate fi impartasit in doua mari categorii (cu nuantele si variantele  lor ):avon.ro

  • STIL AUTORITAR
  • STIL PARTICIPATIV

Individualizarea acestor categorii de stil managerial s-a realizat prin analiza activitatii conducatorilor din diverse firme, organizatii, institutii a caracteristicilor privind responsabilitatea subalternilor, loialitatea fata de firma natura si intensitatea conflictelor.

Likert evidentiaza capacitatea stilului AUTORITAR de a asigura obtinerea unor rezultate BUNE si FOARTE BUNE  pe perioade scurte si medii de timp. Consecintele nedorita a acestui stil este deprecierea conditiilor de viitor in privinta participarii subalternilor la procesul de productie.

In cazul stilului PARTICIPATIV rezultatele pe termen mediu si sunt mai reduse comparativ cu stilul autoritar, dar ele se amelioreaza in perspectiva, devenind performante. O asemenea evolutie favorabila a performantelor este determinata de a influenta pozitiva pe care o exercita asupra unui set de variabile. Astfel, managerii cu stil participativ sunt apreciati de subalterni; loialitatea si comunicarea sunt dezvoltate; presiunile si conflictele scad.

Totusi cum remarca Likert, pentru a putea evalua performantele stilului participativ (ca valoare si deficiente) este necesar un interval mai mare de timp (minimum 2 ani).
Deci, intre stilul participativ si rezultate apare un decalaj de timp.
Daca stilul participativ asigura rezultate performante in perspectiva, stilul autoritar nu ofera decat pe termen scurt si mediu rezultate performante.

Stilul participativ dezvolta exercitiul de a decide si de asumare a responsabilitatii acestor decizii. Instituirea unui stil participativ reclama modificari de comportament atat al conducatorilor cat si al subalternilor.

Modificarea comportamentului constituie un proces de durata care se poate desfasura numai in conditiile unei anumite flexibilitati si tolerante fata de esecuri (asumarea riscului pe termen scurt si mediu). Dar costul initial al implementarii modelului participativ poate fi recuperat in viitor prin performante mai mari.

Florin Ciotea – Managementul resurselor umane

avon.ro

Lasa un comentariu