Stii cine esti?



mycloset.ro

stii cine esti?Aceasta este o intrebare la care multi ganditori s-au aventurat sa raspunda. Oare vom sti vreodata cine suntem? Autoarea Lise Bourbeau, in cartea “Stii cine esti”, ofera cateva raspunsuri, din care am putea fiecare sa extragem ideile, care ne pot sprijini sa ne intelegem mai bine pe noi insine si realitatea din jurul nostru. Este ea o iluzie?

Foarte multi dintre noi ne-am pus problema integrarii sociale, asa cum este construit sistemul si societatea actuala in care ne supunem unor conditionari si reguli sociale fie ca vrem sau nu. Multi oameni sunt nemultumiti de familiile lor, de partenerul de cuplu, de profesia care nu aduce prea multe satisfactii. Daca structura personala este de un anumit tip, depresiile si nevrozele nu intarzie sa apara. Se instaleaza tristetea, apatia si lipsa de viata.

Dincolo de aceste fapte, nu mai este pentru nimeni un secret faptul ca multi dintre noi am inceput sa percepem viata altfel, dincolo de materialism. In acest caz, Bourbeau ofera o imagine interesanta a ceea ce se petrece pe Pamant. Acesta poate fi comparat cu o scoala. Mergem la scoala, ca sa dobandim cunostinte, pentru a ne cunoaste mai bine si pentru a afla ce trebuie schimbat si corectat.

„Imagineaza-ti ca te-ai hotarat sa mergi la universitate. Ai intentii bune: vrei sa inveti, sa intelegi. Sa presupunem ca devii inginer. Te inscrii la facultate si incepi sa mergi la cursuri. Descoperi insa, destul de curand, ca este mult mai greu decat credeai. In plus, conditiile de la universitate nu sunt dintre cele mai bune, oamenii pe care-i intalnesti nu sunt atat de draguti, profesorii nu-ti plac pe cat ti-ai fi dorit… In fine, e cu totul altfel decat ti-ai imaginat. Esti liber/a sa alegi: poti sa lasi totul balta si sa te apuci de altceva, sa nu-ti mai implinesti dorinta. Sau, dimpotriva, te poti hotari sa fii mai toleranta si vei descoperi dintr-o data ca, de fapt, conditiile nu sunt chiar atat de neplacute, cum ti s-au parut la inceput; acum vezi totul cu alti ochi”.

De foarte multe ori dam vina pe viata sau pe ghinion cand lucrurile nu se intampla asa cum ne dorim. Ne purtam agresiv, dam vina pe copii, pe soti sau pe soarta, pentru toate obastacolele intampinate, in loc sa consideram „problemele” ca examene din care ar trebui sa pricepem ceva. Nu realizam ca dorintele sunt de fapt impedimente in calea fericirii si a armoniei vietii de cuplu sau a vietii individuale, personale. Atunci cand doresti, te legi automat de evenimente dezirabile, care pot avea, sau nu, loc. Scenariile si visele isi fac simtita prezenta, iar tu nu mai poti observa ce ai de invatat din evenimentele care se petrec in prezent, in viata ta, ci te axezi pe lucrurile care ai dori sa se intample. O data cu dorintele apar inevitabil si dezamagirile. Sunt fatete ale aceleiasi monede. Cand ceea ce ai dorit s-a infaptuit, apare o noua dorinta si riscul unei noi dezamagiri, si o iei de la capat. Ne facem planuri de viata, cand de fapt, ceea ce traim este exact planul de viata, in care ar trebui sa ne observam, sa nu mai culpabilizam pe nimeni pentru ceea ce ni se intampla, intrucat am cules ce am semanat.

Multi oameni opun rezistenta la schimbare, deoarece presupun ca schimbarile reprezinta un esec, in timp ce a face mereu acelasi lucru este un semn de stabilitate si intelepciune. Uita-te la parintii sau bunicii tai sau ai altora: probabil au trait mereu in aceeasi localitate, au lucrat in acelasi loc, au avut aceeasi meserie si au crezut toata viata in aceleasi valori. La 80 de ani aveau aceleasi notiuni de bine si rau ca la treizeci si cinci de ani. Aceasta arata ca evolutia lor, progresul lor a fost unul foarte lent. Daca nu inveti ceva nou, daca nu iti largesti orizontul cognitiv si afectiv, cum ar putea exista crestere in dezvoltarea ta?

Multe persoane, care au trecut printr-un divort, au ramas cu sentimentul ca traiesc un esec. In zilele noastre aflam de existenta a numeroase cupluri care au divortat. Interpretarea umana a acestui fapt se face intr-o maniera negativa: „nu am reusit sa-l/o fac sa ramana cu mine; „iar sunt singur/a”; „daca nu voi mai gasi pe altcineva?”. Divortul devine un esec personal. Comentariile amicilor, „gura lumii” adancesc si mai mult sentimentul de neputinta si esuare, deoarece cuplul nu mai este in „randul lumii” si acceptat ca atare.

O interpretare obiectiva asupra acestui eveniment ne-o ofera autoarea: „…cand doi soti nu mai reusesc sa evolueze impreuna, despartirea este inevitabila. Nevoia de evolutie este atat de puternica incat nimeni si nimic nu-i poate sta in cale. Cand unul dintre parteneri opune fara incetare rezistenta modului de viata al celuilalt, cei doi nu mai pot trai impreuna. Daca fiecare dintre aceste cupluri ar avea intelepciunea sa accepte schimbarea si sa inteleaga faptul ca, pentru moment, viata in comun nu mai este posibila din cauza unei mari diferente in ceea ce priveste modul de viata, totul ar deveni mult mai simplu. Vor ramane prieteni si se vor intalni si dupa despartire. Un asemenea mod de despartire nu reprezinta un esec. Dimpotriva, daca despartirea are loc intr-o atmsofera de ura, de suparare, aceasta e o mare tristete pentru sufletul care doreste sa traiasca numai dragostea. Cand doua fiinte care se iubesc hotarasc in cele din urma sa se desparta, cand schimbarea se produce in armonie si cei doi doresc sa se ajute si sa inteleaga ce au de invatat din despartirea lor, aceasta are ratiunea sa de a fi. […] Important este ca fiecare dintre noi sa traiasca o dragoste din ce in ce mai profunda fata de sine insusi si fata de ceilalti. Poate ca intr-o zi se vor regasi si vor trai din nou impreuna. Cine stie?”

Deseori, oamenii aleg sa se supere, sa fie revoltati pe un „ceva” pe care-l numesc cu lejeritate, viata, atunci cand se axeaza pe experientele neplacute. Se axeaza pe pierderi atat de mult, incat uita sa se concentreze pe „lectia” pe care o au de invatat. Uita sa vada ce au de schimbat la ei sau sa remarce progresul major pe care l-au facut pana la acel eveniment. Practic, am putea spune ca ei aleg sa isi faca rau singuri, neintelegand ca singura realitate este viata sufletului lor, si nu evenimentele la care sunt martori sau la care au participat.

De aceea, nu putem controla ce se intampla in exteriorul nostru cu toate ca multi dintre noi ne-am dori sa „manevram” controlul. Si, chiar daca stim ca nu putem controla oameni si evenimente, nu ne putem abtine sa nu ne dorim acest lucru in continuare, nu-i asa? Nu ne putem abtine sa nu dorim ca lucrurile sa fie cum vrem noi, pentru simplul motiv ca asa vrem. De aici, toate problemele se revarsa asupra noastra sub forma unei avalanse de tristeti, care, coroborate cu o stare emotionala precara si o sanatate deficitara, se vor incheia cu o vizita la psiholog, cerandu-i-se acestuia sa rezolve problemele.elefant.ro

Influentele exterioare, sociale au creat un dezechilibru intre supravietuire si traire. Nu este nimic rau in a cauta sa-ti asiguri existenta, atunci cand banii sunt un mijloc. Dar ce folos sa ai bogatii, sa ai casa cea mai frumoasa, sa calatoresti peste hotare, atunci cand inima ta este nefericita? Transformarea locuintei in muzeu sau plimbarea trupului prin diverse locuri exotice nu compenseaza golul sufletesc. Acesta este conflictul dintre exterior si interior, la care fiecare trebuie sa gaseasca, propria solutie. Supravietuiesti sau traiesti?

Te-ai intrebat vreodata de ce persoanele, care au un punct de vedere strict materialist si care nu cred in spiritualitatea fiintei umane, ajung atat de greu sa cunoasca fericirea? „Pentru ca, in sinea lor, ele stiu ca sufletul are nevoie de dragoste si de „a fi”, nu numai de a avea. Este ceva caracteristic marilor materialisti: cu cat au mai mult, cu atat vor sa aiba si mai mult. Intotdeauna cauta ceva in plus, ceva mai bun”.

Daca vrei sa fii fericit ca traiesti, sa intelegi ce inseamna viata in realitatea ei intrinseca si sa te bucuri de ea, este necesar sa iesi de sub influenta exteriorului si sa te concentrezi pe tine.

Una dintre metodele care te pot face mai constient de propria ta fiinta este sa te observi. Observa daca valoarea ta se bazeaza pe ceea ce daruiesti altora sau pe ceea ce primesti. In aceasta privinta, autoarea spune: „de multe ori, in loc sa daruim cu generozitate si fara a astepta ceva in schimb, ne targuim atunci cand avem ceva de dat. Daca te recunosti in aceasta descriere, inseamna ca te evaluezi dupa ceea ce primesti de la altii. Ti-a facut cineva un compliment? <<Dumnezeule! Trebuie sa fiu foarte buna de vreme ce mi-a spus asta!>> Ti-a dat cineva un cadou? <<Probabil ca ma iubeste, de vreme ce-mi face cadouri!>>. Intelegi? Asta inseamna sa te evaluezi dupa ceea ce primesti. Dar in felul acesta sufletul se imbolnaveste. Cand astepti prea mult de la ceilalti, traiesti multe emotii. […] In loc sa ne iubim si sa ne acceptam pe noi insine, in loc sa-i iubim pe cei din jur, avem tot timpul pretentii de la ei; asta nu este dragoste. In fiecare zi, observa ceea ce dai fara sa astepti ceva in schimb si vei afla astfel cat valorezi! Nu poti darui decat ceea ce ai. Vei descoperi ca nu mai e nevoie sa faci atatea eforturi ca sa-ti ordonezi viata. Lucrurile se aranjeaza de la sine, daca te concentrezi numai asupra valorii tale si-ti daruiesti dragostea in mod neconditionat”.

Iertarea este o alta modalitate de dezvoltare, prin exprimarea iubirii fata de tine insati. Iertand pe altcineva, te ierti pe tine insati de aceeasi greseala sau atitudine nepotrivita (afisata fata de alta persoana) si-i permiti sufletului tau sa creasca. Este mult mai usor sa ierti greseala cuiva, cand esti constient ca el ti-a facut rau, nu dintr-o lipsa de iubire fata de tine, ci din cauza propriei sale suferinte. Iertarea este una dintre cele mai bune metode de aparare impotriva „stratului gros de ura, egoism si resentimente care provin din emotiile traite de toti oamenii”.

Paradoxal, oamenii in loc sa traiasca dragostea, se folosesc de durere pentru a se proteja impotriva durerii insesi. Cei care se tem sa nu fie respinsi, se grabesc sa respinga pe altcineva, pentru a impiedica momentul de respingere din viata lor. Oamenii se judeca unii pe altii, pentru a se proteja de judecata celorlalti. Oamenii se acuza intre ei, pentru a se feri de acuzatiile celorlalti. Dar totul este o iluzie, intrucat, in acest cerc vicios, tot ce facem are repercursiuni asupra noastra.

Vrei sa stii cine esti? Analizeaza-ti cu atentie viata si tot ce nu iti este benefic. Traiesti multe emotii, esti nefericit/a? Nu-ti place sa fii criticat/a? Observa clipele in care tu ii critici pe ceilalti. Fiecare abordare constructiva aduce o noua modificare in structura ta psihica si sufleteasca. Ajungi sa nu te mai afecteze criticile celorlalti sau invinuirile lor. Ajungi sa te simti atat de bine cu tine insuti, incat esti capabil sa treci peste orice fel de emotii negative, pe care ceilalti le-ar arunca asupra ta, ca si cum nici nu ar fi existat acolo, in aceeasi incapere cu tine.

In viziunea autoarei, cand incepe o noua viata, anumiti factori sunt deja prestabiliti: parintii pe care-i avem, orasul, tara, structura corpului. Ceea ce nu este determinat sunt alegerile pe care le facem in functie de ceea ce intampinam de-a lungul existentei noastre aici. Alegerile facute permit fiintei sa se dezvolte mai rapid sau mai lent. Chiar Buddha spunea la un moment dat ca suferinta este motorul care ii determina pe unii oameni sa schimbe ceva la ei. Cine nu vrea sa schimbe ceva ca sa ii fie mai bine, inseamna ca nu a suferit indeajuns.

Indiferent daca aceasta viziune este una adevarata sau nu, daca ne plac sau nu, parintii ori tara in care ne-am nascut, doar de noi depinde sa fim mai constienti si sa contribuim la fericirea noastra interioara.

Astfel, un prim raspuns, aparent simplu, dar destul de complicat la intrebarea „Stii cine esti?” transpare intr-un mod infailibil: „Esti sufletul in evolutie!”

 

 

Adaptare dupa Stii cine esti? Descopera-te pe tine insuti! – Lise Bourbeau
Editura Niculescu

 

astratex.ro

Lasa un comentariu