Spiritualitatea si sanatatea mentala



avon.ro

 

Abordarea spiritualitatii in domeniul medical in lume si in SUA

Asociatia Mondiala de Psihiatrie, Departamentul Religie, Spiritualitate si Psihiatrie a inaintat recent un comunicat in care se delineaza importanta si modurile de abordare a spiritualitatii (Verhagen, 2008). Se subliniaza chiar de la inceput ca „o preconditie o reprezinta in primul rand datele stiintifice” (p. 2) o atentie mai mare se cere sa se acorde peste tot in lume subiectului Psihiatrie si religie, deoarece, se argumenteaza evidenta statistica ridicata a populatiei globale cu o afiliere religioasa – 85% (restul de 15% fiind atei sau nereligiosi).

Iata cateva din ideile mentionate in acest comunicat (Verhagen, 2008):

  1. „Religia si spiritualitatea, desi neglijate pentru o lunga perioada de timp, sunt tot mai mult recunoscute ca jucand un rol important nu numai in examinare si tratament, ci si in intelegerea tulburarilor psihice.”(p. 8)
  2. „Atitudinea medicala s-a schimbat, religia si spiritualitatea sunt recunoscute acum ca posibile surse curative, nu patologice ca in trecut” (p. 5). Dovezile stiintifice citate in acest sens: in 476 studii dintr-un total de 724 studii cantitative, s-a descoperit o asociatie pozitiva intre afilierea religioasa si majoritatea indicilor de sanatate psihica.
  3. Istoria pacientului trebuie sa includa si o istorie spirituala, de aceea „cunoasterea notiunilor de religie si spiritualitate in relatie cu diagnosticul si tratamentul sunt o parte esentiala a formarii profesionale universitare si postuniversitare” (p. 11).
  4. „Riscul medicalizarii necorespunzatoare sau `psihiatrizarea` experientelor spirituale neobisnuite, pot duce la interventii inadecvate sau chiar daunatoare atunci cand psihiatrul este insuficient documentat. Cercetarile empirice sunt necesare privind deosebirea dintre experientele spirituale si cele patologice” (p. 6).
  5. Dificultatea definirii si deosebirea dintre spiritualitate si religie sunt discutate, concluzionand ca spiritualitatea inglobeaza religia, si nu invers. Spiritualitatea, ca si personalitatea, este o caracteristica universala definitorie a umanitatii, care se refera in primul rand la relationarea omului cu sine insusi, cu ceilalti si cu dimensiunea transcedentala. Spiritualitatea implica constientizarea situarii omului in relatie cu ceva care nu se poate intelege complet, care este dincolo de observatie si ratiune; in principal un proces interior. Religia, pe de alta parte, abordeaza relatia cu divinul transcedental prin intermediul institutiei reprezentative. Implica astfel o afiliere doctrinala, recunoasterea ierarhiei religioase, o serie de practici religioase si alte cerinte. Un individ de aceea poate fi spiritual fara sa fie religios, si invers. Colegiul Regal al Psihiatrilor din Marea Britanie (2010) a conceput un pamflet informational de larga circulatie intitulat Spiritualitatea in Sanatatea Mentala.

 

Introducerea spiritualitatii in formarea profesionala medicala este tot mai raspandita si in SUA. Ministrul sanatatii Dr. David Satcher, a solicitat in raportul sau asupra situatiei sanatatii mentale, cresterea cercetarii asupra legaturii dintre spiritualitate si sanatate psihica (Satcher, 1999). Astzai, trei sferturi din universitatile medicale din SUA ofera cursuri despre impactul spiritualitatii asupra sanatatii (Booth,2008).

Asociatia Colegiilor Medicale din America (AAMC), in proiectul sau de obiective (2010), recunoaste spiritualitatea ca un factor care contribuie la sanatatea fizica si psihica. In plus, se specifica ca este important pentru tot specialistii in stiintele medicale sa inteleaga impactul spiritualitatii pacientului asupra vietii, mortii, sanatatii, tratamentului, etc.

Fundatia Templeton (2010) aloca resurse financiare considerabile cercetarii legaturii dintre religie/spiritualitate si sanatate in multe universitati americane si programe medicale. Un jurnal medical profesional important – Southern Medical Journal – a inaugurat un proiect de amploare in domeniul cercetarii spiritualitate-medicina, legitimizand si extinzand si mai mult aceasta initiativa (Koenig, 2005).

Universitati medicale prestigioase precum Georgetown si Duke ofera formare universitara si post-universitara in domeniul impactului spiritualitatii asupra sanatatii, plus conferinte, publicatii si burse pentru studii si cercetare in acelasi domeniu. Exista astfel nu numai o recunoastere solida si semnificativa a spiritualitatii in domeniul medical si psihologic, dar se observa chiar conturarea unei noi paradigme, care sta la baza noii medicini (domeniul numit in SUA „new medicine”).

 avon.ro

Ce este spiritualitatea?

 

Esenta sentimentului spiritual implica constientizarea unei dimensiuni mai presus de noi care se extinde din noi, in continuarea noastra, care opereaza in intreg universul, si cu care individual poate avea o legatura permanenta prin care se poate salva atunci cand natura lui umana il ruineaza.

(William James as cited in Braud, 2006, p.508)

 

In timp ce cuvintele spiritualitate si religie sunt adesea folosite alternativ, exista o diferenta importanta intre spiritualitate si religie. Religia si-a asumat de mult monopolul asupra ce inseamna spiritual, sustinand ca spiritualitatea adevarata nu poate fi laica. Cu toate acestea, emotiile umane de pace interioara, de compasiune, de reverenta sau iertare, provin si din provincia laica. Ele pot aparea si se pot aprofunda in confruntarea cu cele mai inalte valori ale noastre (adevar, iubire, altruism, etc.) sau cu intrebari existentiale. Pentru unii imersiunea in natura este o comuniune spirituala. Cei care se considera „spirituali, dar nu religiosi” cred in existenta a multiple cai spirituale. Potrivit unui sondaj de opinie recent (N=1003), aproximativ 30% din populatia Statelor Unite ale Americii se considera spirituali, dar nu religiosi. Procentajul celor care s-au declarat agnostici, atei sau nereligiosi a fost de 11% (Stone, 2009).

Spiritualitatea seculara adesea poarta conotatiile unei credinte personalizate, mai putin structurata, mai deschisa la idei noi si diverse influente, si pluralista in comparatie cu credinta doctrinara a religiilor organizate. Este perceperea unei transcendente imanente in spiritualitate, spre deosebire de perceperea unei divinitati separate de om in religie, care ordoneaza lumea prin recompensa si pedeapsa. Spiritualitatea este vie, in evolutie, se bazeaza pe autocunoastere si experienta. Religia este rigida, stabilita in dogma.

Inca din anii 1950, in cercetarea sa privind relatia dintre religie si prejudecati etnice, Gordon Allport (1897-1967) [n.e: psiholog american, considerat parintele psihologiei personalitatii] a inceput sa diferentieze intre religiozitate extrinseca si intrinseca. Religiozitatea extrinseca are o valoare sociala, este in principal fie practicata de ochii lumii, fie serveste interesele individuale. Chiar daca persoana respectiva frecventeaza biserica, nu traieste valorile spirituale in viata de zi cu zi. In orientarea intrinseca, individul internalizeaza crezul si depune eforturi pentru a trai conform crezului si al urma integral. In acest sens, cel cu o orientare intrinseca este cel care se auto-transforma. Bazat pe rezultatele studiului, Allport a estimat componenta sociala la 20% orientare intrinseca si 80% orientare extrinseca, cei cu o orientare religioasa extrinseca facandu-se vinovati de prejudiciere mult mai ridicata decat cei cu o orientare intrinseca (Allport, 1967).

Elkins si colegii sai (1986) au avansat o definitie importanta a spiritualitatii in cadrul psihologiei umaniste, independenta de orice orientare religioasa, pe baza careia ulterior au construit un test psihologic de determinare a orientarii spirituale. Autorii sustin ca experientele spirituale se constituie in context teistic sau non-teistic si ca trunchiul comun al tuturor cailor spirituale, este gasit in interior, la nivel fenomenologic. „In viziunea psihologica, spiritualitatea este pur si simplu o extensie naturala a sinelui constient in regiunile transcendente inconstiente ale Sinelui” (Elkins et al., p. 10). Definitia a fost dezvoltata pe baza studiilor lui Eliade, Jung, Maslow si altii.

Orientarea spirituala se masoara de-a lungul a noua coordonate sau dimensiuni (Elkins et al., p. 11):

  1. O dimensiune transcedentala bazata pe experienta.
  2. Semnificatia si scopul vietii: „omul spiritual a dezvoltat certitudinea ca viata lui are o semnificatie profunda”.
  3. Misiune in viata: „omul spiritual are un sens al vocatiei” simte ca are o misiune de indeplinit in viata.
  4. Sacralitatea vietii: „omul spiritual crede in sacralitatea vietii si deseori are trairi profunde de compasiune, evlavie, reverenta si veneratie chiar in cadre nereligioase”.
  5. Deprecierea valorilor materiale: „omul spiritual apreciaza valorile materiale… dar stie ca satisfactia vietii nu provine din aceste valori materiale si nici nu adopta materialismul ca un substitut al nevilor spirituale frustrate”.
  6. Altruism.
  7. Idealism: „omul spiritual este un vizionar angajat in transformarea lumii intr-o lume mai buna”.
  8. Cunoasterea tragicului: „omul spiritual este constient de realitatea tragica a existentei umane”.
  9. Fructele spiritualitatii: experiente spirituale benefice.

 

Aceste noua coordonate reprezinta manifestarile psihologice ale spiritualitatii. Nu propunem ca aceste indicii inglobeaza semnificatia spiritualitatii, ci propunem ca ele reprezinta un bun instrument de evaluare a orientarii spirituale. Testul conceput de Elkins si colegii sai se poate folosi in contextul clinic, educational sau in cercetare.

 

Fragment din „Psihologia transpersonala. Ce este si cu ce se ocupa?” – Jurnalul de Psihologie Transpersonala nr. 14/2010

avon.ro

Lasa un comentariu