Somatizarea



answear.ro

Somatizarea reprezinta procesul sau tulburarea somatica perceputa ca boala somatica, fara existenta unui substrat lezional care sa justifice boala (definitie americana).

Somatizarea presupune de regula simptome care evoca o boala somatica (leziune), dar care nu se justifica prin procese patologice lezionale la nivelul organelor incriminate.

Diagnostic diferential

Exista somatizari acute, dar pasagere, in cursul unor stresuri psihice, soldate cu izbucnirea exploziva a unor boli psihosomatice si cu o adevarata ploaie de tulburari psihosomatice reversibile (accese de tahicardie, cefalee etc). Tulburarile psihosomatice sunt reversibile.

Elemente caracteristice pentru somatizari:

  • sindromul „mapei pline“ – o adevarata colectie de diagnostice, analize, retete etc.
  • consum mare de analize, consultatii medicale
  • simptome vagi, bizare, confuze
  • rezistenta acerba, de neclintit la explicatiile psihice referitoare la cauza bolii
  • evolutia tulburarii este agravata in situatii de oboseala, insomnie.
  • debutul tulburarii de somatizare se produce intr-un context numai rareori stresant, iar simptomele subiectului, chiar tratat (inclusiv de psiholog) si stabilizat, izbucnesc brusc atunci cand merge la medic.

Acuzele subiectului au o oarecare legitimitate, subiectii predispusi la asemenea tulburari avand un prag mai scazut decat altii al interoceptiei.

Se impune temporizarea masurilor radicale; asigurarea subiectului ca i se va urmari cu atentie evolutia; conditionarea unor situatii favorabile din viata subiectului, cu scaderea acuzelor; instruirea anturajului în privinta legitimitatii acuzelor subiectului.

Pentru tulburarile de somatizare s-au formulat mai multe ipoteze:

  • ipoteza neurobiologica: senzatiile aferente de la nivelul organelor si aparatelor, ce traduc procese somato-viscerale, sunt anormal receptionate de subiect, in sensul de receptionare foarte puternica chiar daca respectivele senzatii sunt relativ slabe.
  • explicatia psihodinamica: tulburarile de somatizare sunt expresia unui conflict emotional, traducand nevoia de suport afectiv.
  • ipoteza psihosociala (socioculturala): exprimarea libera a emotiilor este stigmatizata in anumite culturi; tensiunea neexprimata este interiorizata si se manifesta prin procese de somatizare.
  • ipoteza comportamentala: exista un sistem de acuze pornite de la o boala reala, din trecut, reluate pentru obtinerea beneficiilor secundare – revendicare afectiva ce intareste comportamentul celor din jur.

 

Note de curs – Psihosomatica

astratex.ro

Lasa un comentariu