Sex extraordinar intr-o relatie nefericita



answear.ro

Femeile care nu au putut sa se bucure de afectiune in familia de origine, simt nevoia incontrolabila de a cauta afectiune aruncandu-se in multiple relatii. Din nefericire barbatii respectivi, pe care ea va incerca sa-i „salveze” vor prezenta invariabil tiparul masculin al tatalui ei.

Robin Norwood in cartea „Femei care iubesc prea mult” da exemplul unei tinere care a trait intr-o familie in care munca era mai importanta pentru tatal ei decat sotia si copiii, cina se lua de obicei in absenta lui, iar certurile dintre parinti se repetau de la o zi la alta. Atunci cand ea a venit la terapie, trecuse printr-o tentativa de suicid, sarind cu masina intr-o prapastie:

„Credeam ca il fac sa ma iubeasca daca ma daruiesc lui cu toata fiinta mea. I-am dat totul, absolut tot ce aveam de dat. Nu voiam nimic altceva, decat sa-l  fac fericit pe Jim si sa-l pastrez langa  mine. Nu i-am cerut nimic altceva, decat  sa-si petreaca timpul cu mine.

Trudi mai planse catva timp, iar eu mi-am amintit ce imi spusese despre familia ei si am intrebat-o cu  blandete:

– Nu asta vroia si mama ta de la tatal tau? Sa-si petreaca timpul cu ea?

– Dumnezeule! Ai dreptate. Ma plang exact la fel ca mama. Persoana cu care voiam cel mai mult sa nu seman, cea care incerca mereu sa-si atinga scopul prin tentative de sinucidere. O, Doamne!, repeta si se uita la mine, cu fata umezita de lacrimi, adaugand in surdina: „E ingrozitor.”

S-a facut tacere si am inceput sa vorbesc eu.

– De multe ori ne trezim facand lucrurile pe care le-a facut parintele de acelasi sex, exact lucrurile pe care ne-am promis noua insine ca nu le vom face niciodata.”

O invinuia pe mama pentru ca il gonise de acasa pe tatal ei, cu cicaleli si amenintari. Atunci isi promisese ca nu o sa semene cu mama ei, ca o sa-si castige barbatul prin dragoste, intelegere, si prin daruirea totala a fiintei ei. Cand a crescut, tanara era in cautarea iubirii, incepuse sa-si dea intalnire cu barbati, culcandu-se cu aproape toti.

De aici pana la inceputul unui sir lung de relatii esuate in care partenerii erau mereu mult prea preocupati de cariera, nu a mai fost decat un pas: ”Cum de reuseam sa facem dragoste atat de bine, sa ne simtim atat de minunat, sa fim atat de apropiati, cand nimic altceva nu mergea?”dEpurtat.ro

Incercand sa compenseze sentimentul de singuratate, de parasire, comunicarea din familie fiind deficitara, s-a legat de partenerii care ii ofereau atentia ce i-a lipsit atat de mult in viata ei. Evita sa se gandeasca la felul in care acele relatii ii afectau viata. Dorinta exacerbata de a fi pe plac barbatului i-au izolat orice contacte cu prietenii, instalandu-se obsesia unilaterala.

Astfel, genul acesta al femeii care iubeste prea mult prezinta de obicei urmatoarele trasaturi ale sentimentelor si relatiei ei sexuale:

  1. Intotdeauna se va intreba „cat de mult ma iubeste (are nevoie de mine) in loc de „Cat de mult il iubesc eu?”
  2. Raporturile sexuale intretinute sunt motivate de intrebarea: „Cum il pot face sa ma iubeasca (sau sa aiba nevoie de mine) mai mult?”
  3. „Impulsul de a se darui sexual unor barbati care, in opinia ei, au nevoie de aceasta, poate avea drept rezultat un comportament pe care ea insasi il considera promiscuu, dar el este in primul rand indreptat spre satisfacerea celuilalt, mai curand, decat spre multumirea proprie”.
  4. Se foloseste de sex pentru a-si manipula si/sau schimba partenerul.
  5. „Considera adeseori ca eforturile depuse in manipularile reciproce sunt tentante. Aplica arta seductiei pentru a-si atinge scopurile si se simte minunat cand  obtine rezultate bune si foarte rau in caz contrar. Esecul in incercarea de a obtine ce vrea o face, de obicei, sa se straduiasca si mai mult”.
  6. „Golul” din stomac provocat de teama, suferinta, emotie sexuala, neliniste, reprezinta pentru ea dragoste.
  7. Isi extrage starea de excitatie sexuala din cea a partenerului. Nu si-a pus problema de a se simti ea insasi bine; chiar se simte amenintata de sentimentele ei.
  8. „Daca ii lipseste provocarea unei relatii neimplinite, devine agitata. Barbatul cu care nu se poate lupta, nu o atrage din punct de vedere sexual. Pe acesta il catalogheaza drept <<plicticos>>.”
  9. „Duce dorul apropierii fizice, dar, temandu-se sa nu fie incatusata de celalalt si/sau sa fie  coplesita de propria-i dorinta de afectiune, se simte in siguranta doar daca pastreaza distanta emotionala; distanta creata si intretinuta de nelinistea unei relatii stresante. E cuprinsa de teama daca unbarbat isi manifesta dorinta de a fi alaturi de ea emotional si sexual. Ori fuge ea, ori  il alunga pe el”.

 

Robin Norwood scoate foarte bine in evidenta cazul acelor femei care se confrunta cu dureroasa dilema: cum pot exista relatii sexuale satisfacatoare, pe fondul unei relatii nefericite?!

Multe femei au fost invatate ca o viata sexuala „implinita” inseamna de fapt „dragoste adevarata” si invers, „viata sexuala nu ar putea oferi satisfactii si impliniri, daca relatia ca un intreg nu ar fi fericita. Din cauza dinamicii care opereaza la toate nivelurile relatiilor noastre amoroase, inclusiv la nivel sexual, o relatie nesatisfacatoare poate face, in realitate, ca sexul sa fie excitant, pasional si irezistibil”.

Este intr-adevar interesant de observat cum o persoana care nu prezinta nici o calitate care s-o faca demna de apreciat, reuseste sa starneasca in sufletul acelei femei un dor incomparabil mai mare decat ceea ce simte in cazul unui barbat placut si respectabil. Femeile care iubesc prea mult se lasa seduse de gandurile conform carora calitati precum: dragoste, grija, atentie, generozitate se afla in stare latenta in iubitul lor, dar ele vor inflori in el ca raspuns la caldura dragostei lor.

Ele au convingerea ca barbatul din fata lor nu a fost iubit asa cum trebuia ( ca si ele de altfel), nici de familie, nici de iubita/sotie si se grabesc in a se erija in salvatoarele sufletului lui, prin daruirea a tot ce i-a lipsit in viata. Interpreteaza „raceala lui emotionala, furia sau deprimarea, cruzimea sau indiferenta, violenta, necinstea sau dependenta lui, drept dovada a faptului ca n-a fost iubit indeajuns”.

Femeile sunt hotarate sa-l salveze prin puterea dragostei, folosind sexul ca metoda de vindecare. Astfel, fiecare partida sexuala va inmagazina intreaga stradanie de a-l schimba pe barbatul iubit, fiind un act care-i comunica admiratia, de cat de merituos si remarcabil este el.

Autorea scrie: „Avem certitudinea ca, o data ce se va convinge de dragostea noastra, se va metamorfoza in eul sau adevarat, care nu este altceva decat intruchiparea propriei noastre imagini despre el. Intr-un anume fel, sexul in aceste circumstante este benefic, pentru ca asa il vrem noi sa fie; ne folosim toata energia ca sa-l facem sa functioneze, sa fie  minunat. Raspunsul pe care reusim sa-l smulgem, indiferent de natura lui, ne incurajeaza sa depunem alte eforturi, sa fim mai iubitoare, mai convingatoare”.

De obicei, o implinire sexuala intr-o relatie suparatoare este putin probabila, insa stim ca in primul rand contactul sexual constituie o descarcare emotionala si tensionala. Unele femei evita contactul intim in cazul unei situatii conflictuale cu partenerul sau, spre deosebire de alte femei pentru care sexul semnifica singura modalitate eficienta de a scapa de tensiune, chiar si temporar. Pentru femeia nefericita in cadrul relatiei cu un partener incompatibil, actul sexual este unicul aspect placut al relatiei si singurul mod de a stabili o legatura cu el.

Robin Norwood spune: „gradul de descarcare sexuala al unei femei poate fi direct proportional cu gradul de disconfort pe care-l simte alaturi de partenerul ei. Multe cupluri, indiferent de relatia pe care o  au – normala sau nu – fac sex cu pasiune dupa o cearta. Dupa o stare conflictuala, doua elemente sunt definitorii pentru un act sexual pasional si extatic: primul este descarcarea tensionala [..], al doilea implica investitia uriasa care se face dupa un conflict, pentru a „gresa” relatia sexuala, care sa cimenteze astfel cuplul a carui coeziune a fost amenintata de conflict”.

Relatia celor doi va fi validata de catre grozava experienta sexuala. Cand se realizeaza implinirea fizica, aceasta creeaza legaturi profunde intre cele doua persoane. Astfel, pentru femeile care iubesc prea mult, lupta pe plan „emotional” cu barbatul respectiv amplifica intensitatea experientei sexuale. Cea de-a doua fateta a monedei o prezinta relatia cu un barbat care nu incita la provocari, lucru care va conduce la relatii intime lipsite de pasiune.

„Pentru ca nu putem mentine constant starea de excitatie, pentru ca sexul nu e folosit ca sa dovedim ceva anume, am putea considera ca o relatie mai normala, mai relaxata e, intr-un anume fel, insipida. Comparata cu stilurile furtunoase de relatii pe care le-am cunoscut inainte, acest tip insipid de relatie nu face decat sa ne demonstreze ca tensiunea, lupta, durerea si dramatismul sunt atributele <<dragostei adevarate>>.”

 

Atunci ne punem, in mod firesc, intrebarea: Ce este dragostea adevarata?

Autoarea face trimitere la grecii antici care utilizau doua cuvinte care descriu in general o relatie de cuplu: „eros” si „agape”. „Eros” definea dragostea pasionala, iar „agape” descria relatia stabila, lipsita de pasiune, matura, realizata intre doua persoane care tin foarte mult una la cealalta.

Cele doua „forte” antagonice clarifica disputa dintre sustinatorii celor doua dimensiuni, fiecare dintre cele doua aspecte avand adevarul si valoarea sa, dar lipsindu-i doar ceea ce celalalt tip ii poate oferi.

Pentru Eros, dragostea adevarata este un „dor mistuitor, disperat, de persoana iubita, perceputa ca fiind diferita, misterioasa si insesizabila. Profunzimea dragostei se masoara prin intensitatea obsesiei fata de persoana iubita. Nu acorzi timp si atentie altor interese si preocupari, pentru ca iti folosesti intreaga energie sa-ti reamintesti fragmente din intalnirile trecute sau sa ti  le imaginezi pe cele viitoare. Adesea, trebuie depasite piedici insurmontabile, si iata si elementul suferinta prezent in adevarata dragoste. Asociate dragostei adevarate sunt sentimentele de emotie, extaz, dramatism, anxietate, tensiune, mister si dor”.

Pentru Agape dragostea adevarata semnifica un parteneriat intre doi oameni implicati la un nivel profund in relatie. Valorile fundamentale pe care cei doi le au in comun ii mentin in relatie, sinceritatea, respectul reciproc si intelegerea celuilalt amplificand profunzimea dragostei.

Fiecare vede in celalalt un foarte bun si drag prieten, cu mentiunea ca desi termenul este identic, iubirea pentru prietenul cel mai bun este de alta natura, diferita de iubirea pentru sotul/partenerul de cuplu care este simultan si prieten.

Pentru ca nu se mint unul pe celalalt si nici pe ei insisi, acest lucru le ofera sansa de a evolua atat individual, cat si impreuna ca si cuplu si intimitate sexuala.

„Asociate dragostei adevarate sunt sentimentele de serenitate, siguranta, devotament, intelegere, tovarasie, sprijin reciproc si alinare”.

Revenind la subiect, femeia care iubeste prea mult simte o dragoste pasionala pentru barbatul insuportabil, tocmai pentru ca el este asa. Pasiunea are nevoie de lupta continua, agitatie, provocare, excitatie emotionala, dorinte exaltate de a avea mai mult decat poseda.

Robin Norwood spune: „Literal, pasiunea se traduce prin suferinta, si exista multe cazuri in care, cu cat suferinta e mai mare, cu atat pasiunea e mai adanca. Ardoarea intensa din relatia bazata pe dragostea pasionala nu se poate impaca cu placerile mai blande oferite de o relatie echilibrata si sigura; prin urmare, daca femeia ar primi de la obiectul dragostei ei ceea ce isi doreste cu ardoare, suferinta ar inceta, si pasiunea s-ar stinge si ea, curand. Atunci, femeia si-ar spune, probabil, ca nu mai e indragostita, pentru ca suferinta dulce-amara a pasiunii  nu mai exista”.

Cercul vicios in care suntem plimbati de catre societate si mijloacele de informare in masa ne satureaza constiinta prin confuzia celor doua tipuri de dragoste: se pleaca de la premisa ca o relatie tumultoasa, pasionala, extrema (eros), ne duce la impliniri, echilibru si satisfactii sufletesti (agape).

Esecul tuturor relatiilor cladite pe pasiune certifica faptul ca nu se poate construi o relatie durabila, evolutiva, cand in „joc” se afla suferinta si frustrare. In cazul acestui tip de cuplu, daca obstacolele care stau in calea fericirii lor ar fi inlocuite cu un angajament sincer si solid, cei doi s-ar trezi si s-ar uita unul la altul intrebandu-se unde s-a dus pasiunea. Incep sa se simta in siguranta unul cu altul, au grija unul de celalalt, dar se simt tradati pentru ca nu mai sunt mistuiti de dorinta intiala. Sau, pur si simplu se despart pentru ca nu au mai au nimic in comun: sexul pasional.

Daca punem cap la cap informatiile, deducem ca pretul platit pentru pasiune este: teama, durerea, ele alimentand dragostea pasionala. Riscul unei relatii armonioase ar fi plictiseala, siguranta si protectia care cimenteaza o astfel de relatie; dar care tot ele o pot face rigida si searbada.

Transformarea pasiunii in devotament se poate face doar prin angajarea barbatului si al femeii in relatie, prin explorarea si cunoasterea in profunzime a celuilalt. „Dupa cum spune Lawrence, aceasta se realizeaza cel mai bine cu un singur partener, caci, pentru a crea adevarata intimitate, increderea si sinceritatea lui agape trebuie combinate cu curajul si vulnerabilitatea pasiunii. L-am auzit o data pe un alcoolic convalescent exprimand acest lucru simplu si frumos: <<Beat fiind, m-am culcat cu o multime de femei si am trait aceeasi experienta de nenumarate ori. De cand nu mai beau, m-am culcat doar cu sotia mea si de fiecare data traiesc o alta experienta>>.

Fiorul emotiei care provine nu din excitarea reciproca a simturilor, ci din profunda cunoastere reciproca este, din pacate, rar. Cele mai  multe dintre  noi, care avem o relatie stabila, echilibrata, ne bazam pe predictibilitate, confort si amicitie, pentru ca ne temem sa exploram tainele pe care le intruchipam ca barbat si femeie si sa scoatem la lumina eul nostru profund. Dar, in teama noastra de necunoscutul din noi insine si dintre noi, ignoram si evitam chiar darul pe care devotamentul nostru ni-l pune la dispozitie – intimitatea adevarata”.

 

Adaptare dupa “Femei care iubesc prea mult” – Robin Norwood

dyfashion.ro

Lasa un comentariu