Scurta clasificare a tulburarilor psihice



 

Principalele trei categorii de tulburari psihice: (A) psihopatiile; (B) psihozele; (C) nevrozele.

A. Psihopatiile

Tulburari de personalitate caracterizate printr-o insuficienta capacitate de integrare armonioasa si supla in conditiile mediului familial, profesional si social. Pacientii cu psihopatii nu sunt buni pentru psihoterapie, fiindca ei nu recunosc ca au probleme si, ca urmare, saboteaza psihoterapia. Se poate lucra cu ei doar daca sunt foarte tineri.

  • Psihopatii excitabili sau explozivi (in DSM: psihopati antisociali): permanenti creatori de scandaluri, conflicte, batai, incalcari ale legii.
  • Psihopatii instabili: nu au stare, schimba totul in viata lor: profesie, domiciliu, tara, partener.
  • Psihopatii paranoizi: cred ca au tot timpul dreptate; procesomani, reclamagii, urmaresc sa-si faca dreptate singuri.
  • Psihopatii psihastenici: excesiv de meticulosi.
  • Psihopatii isterici: vor sa iasa cu orice pret in evidenta, dar prin mijloace inferioare varstei si statutului lor social; vor sa monopolizeze conversatia, aleg rolul de bufon; fac crize la orice contrariere.
  • Psihopatii timopati: pot fi depresivi sau euforici.
  • Pulsiunile psihopatice: cleptomania, piromania.

B. Psihozele

Boli psihice majore, cu cauzalitate endogena – factori ereditari, biochimici inca insuficient cunoscuti; factorii de mediu sunt secundari. In general, nu se preteaza la psihoterapie – doar, cel mult, sub tratament psihiatric si cu scopul de a-i convinge sa accepte medicatia.

Schizofrenia: cea mai grea boala psihica, cu simptomatologie complexa, fenomene de disociere si destructurare a personalitatii, iar in perioadele acute cu pierderea discernamantului.

Simptome:

  • tulburari de perceptie: iluzii si halucinatii
  • tulburari ale proceselor de gandire: idei delirante, neconforme cu realitatea, cu caracter incoerent si insuficient sistematizat; delir neinteligibil si nemotivat, cu teme diverse: de urmarire, de influenta exterioara, de grandoare etc.
  • frecvent autism, interiorizare extrema; total detasati de lumea din jur
  • tulburari de limbaj: ori limbaj de neinteles, ori refuz total de comunicare
  • stereotipii verbale si/sau motorii
  • tulburari de afectivitate: raceala afectiva totala sau inversiune afectiva
  • tulburari ale vointei: de la abulie si inactivitate, pana la actiuni impulsive care pot degenera in crize de furie ce pot ajunge pana la omucidere si, mai rar, pana la sinucidere
  • dezinhibitii pulsionale
  • tulburari de psihomotricitate – comportament catatonic
  • tulburari ale constiintei: in unele forme, conduite delirant-halucinatorii
  • tulburari ale personalitatii: depersonalizare si derealizare – pacientul simte ca nu mai este acelasi si ca lumea s-a schimbat.

Paranoia: prezenta unui sistem ideatic delirant, desprins de realitate, nehalucinator, caracterizat prin rigoare logica si coerenta. Pacientii cu paranoia nu vin la psihoterapie, fiindca se cred sanatosi si sunt convinsi ca au dreptate in ideatia deliranta.

Tulburarea afectiva unipolara sau bipolara

Tulburarea afectiva bipolara: alterneaza episoade de depresie cu episoade maniacale, caracterizate printr-o euforie extrema si nejustificata.
Tulburarea afectiva unipolara: doar episoade depresive care alterneaza cu stari normale.

Episodul depresiv se caracterizeaza prin:

  • anularea initiativelor
  • disparitia sentimentului placerii
  • renuntare, descurajare
  • incapacitate de efort
  • pierderea sentimentului sensului existentei, idei de inutilitate, incapacitate
  • frecvente tentative de suicid, planificate foarte minutios, unele chiar reusite
  • depresia este total nemotivata sau nejustificata ca amploare.

Reprezinta o urgenta psihiatrica.

Faza maniacala: stare euforica nejustificata, cu exaltare psihomotorie si dezinhibitie pulsionala.

Caracteristici:

  • tinuta neglijent-extravaganta
  • gesturi largi, de familiarism jenant
  • toate procesele psihice se desfasoara accelerat
  • flux ideatic foarte rapid, dus pana la fuga de idei
  • voce de intensitate crescuta: pacientul rade, canta, vorbeste in versuri, declama
  • continut ideatic extrem de pozitiv
  • idei delirante pe teme de grandoare, prestigiu, bogatie si inventii
  • euforie total nemotivata
  • somn redus si superficial
  • uneori, la o contrariere minora, poate izbucni in furie extrema, devenind foarte violent – furie maniacala
  • tendinta imperioasa catre hiperactivitate; trece de la o activitate la alta fara sa finalizeze
  • pacientii pot comite acte lipsite de responsabilitate si, ca urmare, pot fi foarte usor de folosit de catre infractorii calificati.

Acesti pacienti nu sunt buni pentru psihoterapie, fiindca nu-si recunosc problema si nu pot fi „fixati“.

C. Tulburarile psihogene (nevroze sau tulburari de adaptare)

Sunt produse de stres si exista doua forme:

(1) Tulburari posttraumatice de stres, datorate unui stres foarte puternic, acut, survenit brusc; se remit in timp, o data cu indepartarea de evenimentul traumatizant; se poate face tratament psihiatric si multe reactioneaza la hipnoza;

(2) Tulburari psihogene propriu-zise: produse de factori stresanti de amplitudine redusa, dar care actioneaza pe o durata mai indelungata si au efect cumulativ.

Simptome:

  • lipsa de putere fizica si psihica – astenie; subiectul nu mai poate indeplini ca inainte sarcinile de rutina
  • se plange permanent ca este suprasolicitat
  • scaderea vigilentei proceselor psihice de cunoastere – a atentiei, a memoriei si a eficientei proceselor de gandire
  • neliniste interioara
  • tulburari de somn: cel mai frecvent insomnii sau somn superficial cu cosmaruri; senzatie de oboseala la trezire
  • tonalitate afectiva negativa, dispozitie trista, dar intemeiata
  • irascibilitate
  • anxietate
  • foarte frecvent, tulburari somatoforme – dureri de cap, ameteli
  • in unele forme, idei obsesive si fobii.

Nevrozele se clasifica in general dupa simptomul dominant. Se pot trata numai cu psihoterapie, dar si cu tratament psihiatric.

 

Irina Holdevici – Elemente de psihoterapie, suport de curs

Lasa un comentariu