Schema etapelor in hipnoterapie

Daca va place ce cititi:


Elefant.ro - Premium

Hipnoterapia reprezinta tratamentul realizat cu ajutorul hipnozei. Hipnoza poate fi o metoda independenta sau poate fi utilizata in combinatie cu alte tehnici specifice terapiilor scurte.

I. Prima etapa a hipnozei priveste stabilirea nivelului de hipnotizabilitate, care arata daca subiectul se potriveste sau nu pentru hipnoza. Exista asa-numite teste de hipnotizabilitate; cele mai cunoscute sunt Scalele Stanford (A, B si C), scala Harvard si scala Barber. In practica, aplicarea lor este greoaie si consumatoare de timp. De aceea, rareori un clinician va aplica scalele in intregime. De regula, se aplica itemi izolati.

Exemple de itemi:

- testul inclestarii degetelor;

- testul rigiditatii bratului;

- testul oscilatiei corpului;

- testul catalepsiei pleoapelor;

- testul lamaii (da nivelul sugestibilitatii generale): subiectului i se povesteste, cu detalii plastice, ca mananca o lamaie.

Aceste teste au o nota de teatralism, care poate indeparta o anumita categorie de clienti, fiindca se face asocierea cu hipnoza de estrada. Ele pot fi inlocuite cu observarea comportamentului nonverbal al clientului in relaxare.

II. Inductia hipnotica. Subiectului i se poate cere sa-si concentreze atentia pe:

  • un punct, de dorit stralucitor, asociat cu sugestii de concentrare asupra tintei si de greutate a pleoapelor;
  • degetele terapeutului, prezentate in V;
  • punctul dintre sprancene (asa-numita Ajna chakra);
  • pe un punct banal din fata lui;
  • o parte a corpului propriu (se foloseste la copii).

Se poate utiliza stilul autoritar, directiv (hipnoza paterna) sau stilul bland, persuasiv (hipnoza materna). Se poate face inductia hipnotica direct din relaxare.

Exista si tehnici de inductie metaforice, in care se sugereaza clientului o poveste sau un scenariu care presupune multa vizualizare; este vorba despre tehnica indirecta, folosita de Milton Erickson. Pentru persoanele care prefera o tehnica indirecta, metafora este un bun pretext pentru alunecarea in hipnoza.

Erickson utiliza si asa-numita inductie „fara voia pacientului“. Tehnica este utila pentru cei care se opun constient, dar doresc inconstient hipnoza. Se lucreaza cu un coterapeut si i se cere subiectului sa asiste la sedinta de hipnotizare a coterapeutului. Este indicat ca acest coterapeut sa aiba caracteristici de sex, varsta si preocupari comune cu subiectul si, daca se poate, sa existe si o relatie afectiva intre coterapeut si subiect. Cei doi se asaza in pozitii simetrice; terapeutul incepe sa dea sugestii coterapeutului si, prin contagiune emotionala, intra si subiectul in transa.

Exista si tehnici mai sofisticate, intre care tehnica levitatiei bratului; cu un subiect care raspunde la aceasta tehnica se poate ajunge in transa profunda.

III. Procesul de adancire a transei. Se realizeaza prin intermediul tehnicii numararii, asociata cu imagini si cu sugestii de relaxare profunda. Trebuie avut grija sa nu se dea imagini de coborare subiectilor anxiosi sau celor care asociaza coborarea cu esec, pierdere, cadere; in astfel de cazuri se poate sugera urcarea sau deplasarea pe orizontala. Cu cat adancesti mai mult, cu atat creste posibilitatea ca subiectul sa intre intr-o transa hipnotica mai profunda; depinde de scop (anestezia si hipnoanaliza cer transa profunda).

Cand se considera ca subiectul a ajuns unde se dorea, se pune problema verificarii: este transa autentica, simulata sau simpla relaxare? Pentru verificare, subiectului i se poate sugera sa mentina o pozitie mai incomoda timp mai indelungat si terapeutul il observa de undeva, astfel incat subiectul sa nu-si poata da seama de acest lucru. De asemenea, se poate da sugestia de greutate a bratului dominant si sa i se ceara apoi sa tina un obiect.

IV. Procesarea terapeutica. Cuprinde cateva strategii:

Sugestii. In hipnoza se dau mai multe tipuri de sugestii:

  • de intarire a eului – au caracter general, sunt valabile pentru aproape orice persoana; ponderea lor scade pe masura ce terapia progreseaza;
  • centrate pe simptom sau pe problema; sunt menite sa reduca sau sa inlature un simptom; foarte utila este transformarea gandurilor realiste alternative (obtinute in stare de veghe) in sugestii hipnotice.
  • sugestii posthipnotice; se administreaza in stare de hipnoza si sunt menite sa declanseze comportamente in afara hipnozei; ele nu trebuie sa aiba continut bizar sau care ar putea afecta subiectul in afara hipnozei!

Este important ca, inainte de incheierea sedintei, sa se anuleze toate sugestiile care nu se refera la simptom.

Metaforele terapeutice; pot fi utilizate nu doar pentru inductie, ci si pentru rezolvarea problemelor terapeutice. Sunt povestiri sau imagini care trebuie sa aiba ca efect solutionarea problemei. Se construiesc „cu materialul clientului“.

Tehnica imageriei dirijate sau a antrenamentului dirijat in stare de hipnoza. Se poate cere clientului sa repete o anumita situatie; poate fi utilizata pentru desensibilizare.

Hipnoanaliza – reprezinta o combinatie de hipnoza si psihanaliza.

V. Dehipnotizarea. Se face, de regula, prin tehnica numararii inverse. Important este sa nu fie bruscat subiectul; daca se observa rezistenta la revenire, nu trebuie recurs la stimuli brusti. Exista tehnici speciale; se interogheaza clientul in legatura cu motivele care il impiedica sa iasa repede sau se repeta procedura: subiectul este rehipnotizat si, inainte de etapa a cincea, se dau sugestii clare de revenire la comanda.

Clientul nu trebuie lasat sa plece pana nu exista certitudinea ca este pe deplin vigilent.

Foarte rar pot aparea mici efecte secundare – cefalee, senzatie usoara de ameteala sau de voma. In aceasta situatie, se recurge la rehipnotizare si i se dau sugestii de anulare a acestor efecte negative. De regula, ele reprezinta indicii de conflicte mai profunde, care ar trebui abordate printr-o terapie de mai mare profunzime.

 

Note de curs - Irina Holdevici

,

Daca v-a placut acest articol:

Lasa un comentariu