Sa tratam o dependenta care alimenteaza alta dependenta



mycloset.ro


Exista multa suferinta in viata si poate ca singura suferinta care poate fi evitata este cea care provine din incercarea de a evita suferinta.
(R.D. Laing)

 

Psihologic vorbind, „noi, femeile care iubim prea mult, suntem dependente de relatiile interumane, <<dependente de barbati>>, legate prin suferinta, teama si dorinte neimplinite. Ca si cum toate acestea n-ar fi de ajuns, barbatii nu sunt singurul lucru de care ne agatam”.

Asa incepe povestea fara sfarsit a celor care blocheaza cele mai profunde emotii din copilarie. Negarea lor permite dezvoltarea dependentelor de substante chimice, de alcool sau de alimente in tentativa de a umple acel gol afectiv din suflet. Nu toate femeile care iubesc excesiv fac abuz de substante, droguri. Cazurile expuse de catre psihoterapeutul de cuplu Robin Norwood demonstreaza acest lucru: „pentru cele care procedeaza astfel, recuperarea din dependenta de relatii trebuie sa mearga mana in mana cu recuperarea din dependenta fata de substanta pe care o folosesc. Si iata de ce: cu cat depindem mai mult de alcool, droguri sau alimente, cu atat simtim mai acut vina, rusinea, teama, ura fata de noi insine”.

Pentru ca nu ne simtim bine cu noi insine avem nevoie de relatia cu un barbat care sa ne faca sa ne simtim bine. Pentru ca nu ne iubim, avem nevoie de cineva care sa ne convinga ca putem fi iubite. Folosim relatiile la fel ca pe droguri: ca sa indepartam suferinta.

Daca relatia esueaza recurgem la substanta uzuala pentru a gasi alinare. Cercul vicios ar fi acesta: dependenta fizica de substanta este exacerbata de o relatie nefericita, iar dependenta emotionala de o relatie este intensificata de sentimentele haotice produse de dependenta fizica oricare ar fi aceasta.

Ne folosim de absenta unui barbat sau de viata traita alaturi de un barbat nepotrivit ca justificare pentru dependenta de care suferim.

Insa o dependenta face ca relatia sa fie mai tolerabila prin diminuarea suferintei impiedicand astfel determinarea schimbarii in bine. ”Atata timp cat suntem inclinate sa scapam de noi insine si sa evitam suferinta, vom ramane bolnave. Cu cat ne straduim mai mult, cu cat cautam mai multe cai de scapare, cu atat ne imbolnavim mai tare, pentru ca amestecam dependentele cu obsesiile. Descoperim ca solutiile noastre au devenit, in realitate, problemele noastre cele mai grave. Avand o uriasa nevoie de alinare si negasind-o nicaieri, putem ajunge uneori chiar la o forma incipienta de nebunie”.

Pentru a putea fi tratata corect in cadrul sedintelor de terapie, autoarea spune ca in cazul femeii care iubeste prea mult, boala primara este dependenta de suferinta si obisnuinta cu o relatie neimplinita. Cu toate ca ea este generata de tiparele din copilarile, ea trebuie sa se ocupe de tiparele din prezent ca sa poata sa ajunga la vindecare. „Indiferent de cat de bolnav, violent sau neajutorat este partenerul ei, ea trebuie ajutata de medicul sau terapeutul ei, sa inteleaga ca fiecare incercare de a-l schimba, ajuta, controla sau blama pe el, este o manifestare a bolii ei si ca trebuie sa puna capat acestui comportament inainte ca alte aspecte ale vietii ei sa se poata imbunatati”.elefant.ro

Iata cateva caracteristici ale celui dependent de alcool si ale femeii dependente relational, observand asemanarile prin paralelismul creat. Este la fel de greu sa te insanatosesti de o dependenta relationala, pe cat de greu este sa te vindeci de alcoolism. Iar pentru bolnavii de una din cele doua boli, recuperarea reflecta diferenta dintre viata si moarte.

 

Caracteristici ale practicii

Alcoolici
Obsedati de alcool: Neaga gravitatea situatiei
Mint despre cat de mare e abuzul de alcool
Se feresc de oameni ca sa mascheze problemele cauzate de bautura
Incercari repetate de a controla consumul de alcool
Schimbari bruste de atitudine: Manie, depresie, vina
Resentimente, Actiuni irationale, Violenta, Accidente datorate starii de ebrietate
Ura de sine/justificari de sine
Debilitate fizica datorata abuzului de alcool

Femei dependente relational
Obsedate de relatii: Neaga gravitatea situatiei
Mint ca sa ascunda ce se intampla
Se feresc de oameni ca sa mascheze problemele cauzate de relatii
Au loc incercari repetate de a controla relatia
Schimbari bruste de atitudine: Manie, depresie, vina
Resentimente, Actiuni irationale, Violenta, Accidente datorate obsesiei
Ura de sine/justificari de sine
Debilitate fizica datorata bolilor provocate de stres

 

Caracteristici ale recuperarii

Alcoolici
Sa recunoasca ca nu poate sa controleze boala si sa inceteze in a mai da vina pe altii pentru problemele lor.
Preocuparea pentru sine il face responsabil de propriile actiuni.
Sa caute persoanele recuperate si sa incepe sa aiba grija de sentimentele lui in loc sa le evite.
Sa-si construiasca un cerc de prieteni cu interese variate.

Femei dependente relational
Sa recunoasca ca nu poate sa controleze boala si sa inceteze in a mai da vina pe altii pentru problema lor.
Preocuparea pentru sine face persoana responsabila de propriile actiuni.
Sa caute persoanele recuperate si sa incepe sa aiba grija de sentimentele sale in loc sa le evite.
Sa-si construiasca un cerc de prieteni cu interese variate.

 

Robin Norwood ofera o detaliere amanuntita a conceptului de boala la modelul iubirii excesive: „Vreau sa explic aplicarea conceptului de boala la modelul iubirii excesive. Eu sunt absolut convinsa de faptul ca ceea ce le afecteaza pe femeile care iubesc prea mult nu seamana cu o boala, ci este o boala, care necesita un diagnostic si un tratament anume. Sa examinam, mai intai, ce se intelege prin cuvantul „boala”: orice deviere de la starea de sanatate, cu o serie de simptome specifice si progresive, identificabile la un numar de pacienti, si care raspunde la forme specifice de tratament.

Aceasta definitie nu presupune prezenta unui virus sau microb, sau a altui agent patogen, doar ca victima bolii se imbolnaveste din ce in ce mai rau, previzibil si recognoscibil, tipic bolii respective, iar vindecarea este posibila doar dupa aplicarea unui anumit tratament.

Si totusi, e un concept greu de aplicat in profesia medicala, cand boala are manifestari comportamentale si nu fizice, in fazele initiale si medii. Acesta e unul din motivele pentru care majoritatea medicilor nu recunosc alcoolismul, daca victima nu e in ultima faza, cand deteriorarea fizica devine evidenta. Probabil ca simptomele iubirii excesive sunt si mai dificil de sesizat ca apartinand unei boli, intrucat persoana e dependenta, in acest caz,  nu de o substanta, ci de o alta persoana.

Cea mai mare piedica in considerarea iubirii excesive ca fiind o stare patologica este aceea ca medicii, consilierii, oamenii, in general, nutresc anumite convingeri, adanc inradacinate, despre femei si iubire. Toti suntem inclinati sa credem ca suferinta este un semn de dragoste adevarata, ca a refuza sa suferi e un semn de egoism si ca, daca un barbat are o problema, femeia trebuie sa-l ajute sa se schimbe. Aceasta atitudine ajuta cele doua boli, alcoolismul si iubirea excesiva, sa progreseze”.

Dupa cum demonstreaza fiecare caz prezentat in carte, femeile care iubesc prea mult provin din familii in care erau singure si izolate, respinse sau purtand pe umeri poveri inadecvate varstei lor devenind mai tarziu exagerat de devodate, sacrificandu-se pe sine si au dezvoltat o nevoie coplesitoare de a-i controla pe cei din jur si situatiile in care s-au aflat.

Este firesc ca o femeie care simte nevoia de control va putea face acest lucru cu un partener care-i permite acest tip de comportament. Rezultatul arata o relatie cu un barbat iresponsabil in cateva sfere ale vietii lui, pentru ca el are o nevoie reala de ajutorul sau controlul ei. Urmeaza lupta pentru a-l schimba prin puterea iubirii ei.

In acest moment se prefigureaza evolutia ulterioara a relatiei cand femeia incepe sa nege realitatea. Cand incepe sa viseze la ceea ce si-ar dori si cum ar putea fi ei doi daca…, efortul de a-l schimba pe el denatureaza perceptia realitatii. Chiar daca esueaza in efortul ei, ignora dezamagirea prin: „Nu este chiar atat de rau”, „Tu nu intelegi cum este el in realitate”, „Nu asta i-a fost intentia”, „Nu e vina lui”. Astfel ea isi apara partenerul si relatia.

In loc ca nereusita si dezamagirile sa o faca sa caute alt partener mai potrivit, acestea o vor face si mai dependenta emotional de el din cauza energiei investite in el, in problemele si bunastarea lui. „In timp ce ea incearca neintrerupt, sa-l schimbe, el absoarbe intreaga ei energie, devenind curand sursa tuturor lucrurilor bune care se intampla in viata ei. Daca a fi impreuna cu el nu-i ofera satisfactii, ea incearca sa-l schimbe pe el sau pe sine insasi, ca relatia sa mearga bine. […] E convinsa ca, daca l-ar putea face fericit, el ar trata-o mai bine, si-atunci va fi si ea fericita. In efortul de a-l multumi, ea devine gardianul bunastarii lui. De fiecare data cand el e suparat, ea ia reactia lui drept un esec al ei si se simte vinovata pentru nefericirea lui, pe care nu e in stare s-o amelioreze, pentru imperfectiunile lui, pe care nu e in stare sa le corecteze”.

Mai mult decat atat se autoculpabilizeaza pentru propria-i nefericire pentru ca negarea ii spune ca nu e nimic in neregula cu el, ci cu ea. Ajunsa la apogeul disperarii, incearca sa vorbeasca cu partenerul ei fara a aborda insa problema reala. Daca el bea prea mult, negarea o impiedica sa recunoasca asta, iar ea il implora sa-i spuna de ce e nefericit, presupunand de la bun inceput ca important nu e abuzul de alcool, ci nefericirea lui. Daca el este infidel ea il intreaba ce anume ii lipseste ei ca femeie, admitand ca e doar vina ei si nu si a lui. Iar exemplele pot continua.

Lucrurile incep sa se agraveze. Partenerul, temator ca ea ar putea sa se desparta de el – iar el are nevoie de sprijinul ei financiar, emotional – ii spune ca face o greseala, ca isi imagineaza, ca o iubeste, dar ea este prea pesimista ca sa observe acest lucru. Ea accepta parerea lui: ca ea exagereaza problemele cu care se confrunta. Si astfel se indeparteaza si mai mult de realitate.

Dependenta devine si mai densa: toate sentimentele ei sunt generate de comportamentul lui. Incercand sa-l faca sa arate mai bine decat in realitate, alunga cu o explicatie dezamagirile ei si in efortul de musamalizare a adevarului in fata lumii, il ascunde de ea insasi.

„Incapabila sa accepte adevarata infatisare a partenerului ei, sau faptul ca problemele sunt ale lui, nu ale ei, ea traieste cu sentimentul ca a esuat in toate eforturile ei de a-l schimba. Frustrarea irupe in furie si au loc adevarate batalii, chiar fizice uneori, din cauza furiei neputincioase impotriva a ceea ce pare sa fie zadarnicirea deliberata a eforturilor ei de catre el”.

Desi inainte ii scuza toate greselile, acum le ia pe toate personal. Simte ca e singura care se straduieste pentru imbunatatirea relatiei. Sentimentul de vina creste in ea, pe masura ce isi pune intrebarea de unde provine aceasta furie a ei si de ce el nu o poate iubi indeajuns de mult ca sa se schimbe pentru ea.

Urmeaza schimbul de promisiuni: nu-l va mai cicali ca bea, ca vine seara tarziu de la munca, ca umbla cu femeile etc. Cand nici asa nu merge, incepe sa creada ca poate familia, prietenii, serviciul poarta vina problemelor lor si se muta cu domiciliul mai departe de toate acestea. Lucrurile par ca incep sa se indrepte, insa isi fac din nou in viata lor aparitia tiparelor vechi. Numai ca acum nu mai are puterea de a se lupta; este stoarsa de energie, izolata social, daca are copii acestia sunt neglijati afectiv si/sau fizic, activitatile sociale stagneaza. Ea a pierdut astfel inca o legatura vitala cu realitatea cand relatia ei devenise totul pentru ea.

Autoarea spune: „Odata, demult, iresponsabilitatea si neputinta acestui barbat i se parusera atragatoare. Asta se intampla pe vremea cand era convinsa ca il poate schimba, ca ii poate corecta defectele. Acum se trezeste impovarata de indatoriri care ii apartin de drept lui si in timp ce ii poarta pica pentru aceasta turnura a evenimentelor, se balaceste fericita in senzatia de control pe care il are asupra lui, pe masura ce organizeaza banii castigati de el si preia controlul total asupra copiilor”.

Aceasta este faza in care apare deteriorarea emotionala, apoi fizica. Femeia, care fusese pana in prezent obsedata de relatia ei, va adauga dependenta de alimente, daca nu o are deja. Pentru ca nimeni nu a recompensat-o pentru batalia pe care a purtat-o cu partenerul ei, cauta sa se recompenseze singura pentru eforturile facute, incepand sa foloseasca hrana ca un drog de amortire a furiei, nefericirii.

Sau neglijeaza mancarea din cauza unui ulcer combinata cu atitudinea de victimizare: „N-am timp sa mananc!” Sau impune un control strict al mancarii ca sa compenseze lipsa de control in planul sentimentelor pe care le traieste in general. „Acum poate incepe sa abuzeze de alcool sau de alte droguri „recreationale”, iar deseori, medicamentele prescrise devin parte integranta a repertoriului ei de manipulare a situatiei nerezonabile in care se afla. Medicii, nereusind sa diagnosticheze corect maladia ei progresiva, pot exacerba starea ei prin tranchilizantele prescrise pentru a calma sentimentul de anxietate, generat de evenimentele din viata ei si de atitudinea ei fata de ele. Oferindu-i femeii in aceasta situatie acest tip de medicamente cu un inalt potential de dependenta este totuna cu a-i oferi cateva pahare zdravene de gin. Si ginul si sedativul vor amorti, temporar, suferinta, dar folosirea lor poate crea noi probleme, fara s-o rezolve pe cea adevarata”.

Incepe o avalansa de probleme fizice si emotionale asociate stresului: pot apare probleme digestive, tensiune arteriala, ticuri nervoase, insomnie, stari depresive sau, daca deja s-au instalat asa cum se intampla frecvent, crizele se vor adanci si mai mult. In acest punct intram in faza cronica. Gandirea s-a deteriorat mult, femeia nu poate sa evalueze obiectiv situatia. „Exista, implicit, un anumit grad de nebunie progresiva in iubirea excesiva, iar in aceasta etapa, ea este in floare. Femeia este acum incapabila sa vada care sunt sansele pe care le are in viata pe care o duce. Multe din faptele sale sunt reactia la cele ale partenerului ei, incluzand aventurile amoroase, obsesia fata de munca sau fata de alte preocupari, sau devotamentul pentru „cauze” in care incearca sa ajute/controleze vietile sau starile celor din jurul ei. E trist, dar revenirea la oamenii sau preocuparile din afara relatiei au devenit acum o componenta a obsesiei ei”.

Daca femeia care iubeste prea mult nu ajunge in cabinetul unui specialist, toate aceste evenimente se pot sfarsi dramatic. La acest punct de cotitura, ea incepe sa ii invidieze pe cei care nu au problemele ei, arunca vina pentru frustrarile ei pe ceilalti, atacandu-si partenerul sau copiii in ultima sa incercare de a-l controla prin vina, amenintand chiar cu suicidul. Inutil sa mai adaugam ca ea si cei din jurul ei sunt de acum foarte, foarte bolnavi – emotional dar si fizic, de multe ori.

In principiu, femeia care iubeste prea mult realizeaza intr-un final ca toate incercarile ei de a-l schimba pe barbatul iubit s-au soldat cu un esec si ca ea insasi are nevoie de ajutor. Ajutorul pe care-l cauta de obicei implica apelul la un specialist ca o ultima incercare de a-l schimba pe barbatul ei. Este important ca persoana careia i-a cerut ajutorul s-o faca sa inteleaga ca ea este cea care trebuie sa se schimbe, ca vindecarea incepe cu ea insasi.

Intr-unul din cazurile expuse in carte, o astfel de femeie se afla pe drumul spre moarte: „aceasta poate surveni din cauza unei tulburari legate de stres – un atac de cord, sau  cerebral, sau  orice alta suferinta fizica produsa sau exacerbata de stres. Sau poate muri din cauza violentei, care a devenit acum parte integranta a vietii ei, sau dintr-un accident, care n-ar fi avut loc daca atentia ei n-ar fi fost acaparata de obsesii. Femeia poate muri foarte repede, sau poate trai multi ani intr-o stare de continua deteriorare. Oricare ar fi cauza mortii, vreau sa repet ca se poate muri din iubire excesiva”.

Din nefericire acele femeie nu vor renunta la dependenta lor, ci vor continua sa caute barbatul extraordinar care sa le aduca fericirea sau vor incerca nelimitat sa-l controleze si sa-l schimbe pe barbatul cu care traieste. Aici exista o posibila explicatie care consta in: „sa cauti sursa de fericire in afara propriei persoane pare sa fie mai usor si mai familiar, decat sa practici disciplina ceruta de edificarea propriilor resurse interioare si sa inveti cum sa umpli golul din interior”.

 

Adaptare dupa „Femei care iubesc prea mult” – Robin Norwood
Editura Almatea

astratex.ro

Lasa un comentariu