Sa-i ajutam pe copiii cu probleme!



answear.ro

Exista situatiile clar determinante pentru tulburari sau pentru comportamente nedorite: acelea sunt situatiile copiilor care provin din familii destramate, din contexte de viata dure si pline de violenta, atat verbala sau psihologica, cat si fizica. Dar nu numai copiii proveniti din astfel de familii pot avea probleme in dezvoltare sau pot incepe sa manifeste comportamente indezirabile.

Exista si case in care este o aparenta normalitate sau chiar o viata cat se poate de linistita, in care copiii incep sa dezvolte anumite conflicte launtrice.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „Pot fi bantuiti de spaime si cosmaruri, pot sa-si roada unghiile, sa-si scoata din fire fratii si surorile, sa sufere de ticuri, sa aiba crize de personalitate si sa se manifeste in multe moduri neplacute. Sunt copii doriti, crescuti de parinti care-i iubesc, in camine nedestramate, care ar putea beneficia de sedinte de terapie infantila.”

Asadar, una dintre modalitatile de a ajuta un copil in momentul in care manifesta asemenea comportamente sau este intr-o suferinta vizibila, este terapia pentru copii. Acest tip de terapie este construita astfel incat sa poata sa ajute copiii in diverse stadii de dezvoltare si pentru categorii diferite de varsta.

Specialistii in domeniu stiu sa foloseasca diverse metode care sa ii ajute pe copii, folosind in special ca suport jocul si dramatizarea. In functie de tipul de terapie exista diverse alte metode care pot sa il ajute pe un copil sa depaseasca momentul dificil.

Un caz in care copilul are nevoie de tratament este acela al stresului in urma unei traume recente. Astfel, daca un copil a suferit o trauma recenta, va fi recomandat un ajutor specializat: „Copiii expusi la o catastrofa venita pe neasteptate pot suferi de sindromul de stres posttraumatic. Un copil poate reactiona printr-o anxietate coplesitoare si poate dezvolta simptome dramatice daca este martorul unui incendiu, al unui accident de masina sau unui atac terorist. Moartea unei persoane dragi mai ales, poate avea efecte devastatoare. […] Copiii mici care trec prin experiente traumatizante vorbesc rareori despre ele. Spaimele si tensiunile ies la iveala in jocurile lor. Psihoterapia infantila ofera o atmosfera corespunzatoare, materiale potrivite si un adult empatic pentru ajutorarea copiilor aflati la ananghie. Terapeutul ii ajuta sa retraiasca – prin joc si cuvinte – evenimentele dificile, astfel incat copiii sa poata asimila si stapani panica si anxietatea.”

Copiii sunt adeseori infricosati. Ei se tem de monstri, de intuneric, de animale sau de orice alt lucru din mediul lor care poate sa le provoace o astfel de stare. Parintii sunt uneori responsabili de gandurile negre ale copiilor in sensul ca ii incurajeaza sa creada in pericolele asociate.

De exemplu, se intampla foarte des ca parintii sa-si sperie copiii spunandu-le ca exista un monstru sub pat si ca daca nu adoarme mai repede il va manca. Acest tip de relationare va produce o anxietate clara pentru copil si se va teme de intuneric, de necunoscut sau va fi speriat de orice ipostaza asemanatoare cu aceasta.

In cazul acestor copii este recomadata de obicei terapia de grup, dar nu intotdeauna aceasta este solutia cea mai potrivita: „In psihoterapia de grup, copiii anxiosi vor fi probabil implicati in activitati care le cer sa-si infrunte fricile […] Grupul nu le va permite copiilor anxiosi sa evite confruntarea cu problema lor. Terapeutul poate, dupa aceea, sa trateze reactiile de frica pe masura ce apar. Copiii sunt ajutati sa-si joace si sa-si exprime fricile acute si sa-si atenueze si stapaneasca anxietatea.”

Uneori copiii care sunt prea cuminti sunt cei care paradoxal au nevoie mai mare de terapie decat cei care fac in orice moment un lucru nepermis de catre parinti sau educatori.kitunghii.ro

Copiii prea cuminti si care incearca sa faca pe plac tuturor consuma cea mai mare parte din energia lor incercand sa intre in tiparul social adecvat si nu mai au timp sa fie copii, sa se joace, sa se exprime conform propriilor lor dorinte si nevoi, asa ca ajung la un moment dat sa nu mai poata sa duca aceasta povara si fac gesturi necugetate.

Ei au nevoie de suport psihologic, de obicei impreuna cu familia, care este direct implicata in atitudinea lor: „Intreaga lor viata pare sa se concentreze asupra parintilor, pe care vor sa-i bucure. Nu prea mai au energie sa se joace cu copiii de varsta lor.[…] Efortul de a-si transforma impulsurile agresive in purtari angelice si vigilenta continua, necesara pentru mentinerea fatadei perfecte, consuma energia vitala a acestor copii.”

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil”de Haim Ginott

astratex.ro

Lasa un comentariu