Sa auzim dincolo de cuvinte



„Cel care se lasa devorat de griji se dezechilibreaza grav. Teama ii paralizeaza actiunea, mintea sa cuprinsa de indoiala pare ca pluteste intre cer si pamant, impartita intre emotiile pozitive si negative, intre avantajele de obtinut si prejudiciile de evitat. Toate acestea, agitandu-se in el creeaza o flacara devoratoare care ii distruge pacea interioara”. (Aforism)

 

Sa auzim dincolo de cuvinteCu toate ca pare un mod bizar de a ne arata dragostea fata de celalalt, o cale prin care aratam ca tinem la cealalta persoana, este critica. Nu ne place cand suntem criticati, dar totusi majoritatea folosim aceasta unealta cand dorim ca ceilalti sa-si corecteze comportamentul sau sa faca mai bine o activitate. Foarte multi oameni folosesc astfel de strategii presupunand, evident fara nici un fundament, ca, daca acestea le-au dat un impuls, in cazul lor, de a persevera in ceea ce desfasurau, functioneaza si in cazul altora. Critica este o unealta cu doua taisuri: pe de o parte intelegi ca persoana ale carei vorbe si actiuni le critici, nu-ti este indiferenta, dar, pe de alta parte, critica il va face pe celalalt sa ia o pozitie defensiva fata de tine, fapt care va genera cu siguranta efectul opus fata de cel asteptat.

Cei care te critica, critica modul in care arati, te imbraci, vorbesti, lucrezi, etc., criticand prin aceasta atitudinea, nu esenta ta. Atunci cand o critica te afecteaza, inseamna ca in forul tau interior te-ai simtit respins. Insa, persoana respectiva care te-a criticat, a reprosat de fapt un fel de-a fi al tau, un comportament, nu eul tau real.

In relatiile interumane, intalnim oameni care doresc sa vorbeasca despre problemele pe care le au, care cauta „un umar pe care sa planga”. Auzim plangerile si ne grabim sa ii bombardam cu parerile si sfaturile noastre pretioase. Deja parca ii si vedem cum vin apoi sa ne multumeasca pentru ca si-au rezolvat problema. Pe cati dintre noi nu ne-a incercat vreodata sentimentul de a ne face placuti cand vorbim? Dar daca vrei sa ajuti, fa-o asa cum spunea si Solon: “Cand dai un sfat cuiva, cauta sa-i fii cat mai folositor, nu cat mai placut”. Ai verificat vreodata daca ce doreste persoana in speta, dupa clipele de descarcare nervoasa, sunt sfaturile practice? In realitate, este posibil ca persoana care plange pe umarul tau sa nu fie pregatita sa rezolve ceva. Sfatul tau nu-l va impresiona cu nimic, pentru ca nu asta isi doreste sa auda.

Poate, mai intai ar trebui sa o intrebi daca are nevoie de sprijinul tau, daca o poti ajuta cu ceva si atunci ii poti oferi unele sugestii. Reactia sa iti va indica ce anume are nevoie in acel moment sa auda. Chiar devine amuzant momentul in care constati faptul ca sfatul pe care-l dam altora este chiar cel pe care ar trebui sa-l urmam si noi insine. Insa, stim cu totii cat de usor ne este sa observam ce anume ar trebui sa faca celalalt in situatia data, act pe care, apoi, nu-l urmam nici noi cand ne aflam in aceleasi circumstante.

Sunt cazuri in care persoana care se plange neincetat de traiul pe care il duce sau de viata personala nefericita, nu percuteaza la absolut nimic din ceea ce spui, dar continua sa isi verse aceleasi nemultumiri fara o finalitate concreta. O poti sustine astfel: „Am auzit tot ce mi-ai spus. Acum, as dori sa aflu la ce solutii te-ai gandit pentru a rezolva problema”. De obicei, nimeni nu se bucura la auzul acestor cuvinte. Majoritatea oamenilor nu doresc sa caute solutii si sa se apuce efectiv de aplicarea lor, ci doar sa se planga. Singura abordare benefica in acest caz este sa spui adevarul. Daca nu doreste sa schimbe nimic la ea sau in activitatile sale, spune-i pur si simplu ca nu mai vrei sa o auzi vorbind despre problemele sale, decat atunci cand a implementat una din hotararile decise, care ar putea sa o aduca pe linia de plutire. Poate ca, cuvintele tale o vor deranja vizibil, poate ca nu-ti va mai vorbi niciodata, dar este posibil ca ele sa produca exact efectul scontat si omul din fata ta va incepe sa reflecteze mai atent la existenta sa.

In principiu, ceea ce doresc astfel de persoane sa auda de la noi sunt acele cuvinte care ar putea sa le faca sa se simta mai bine. Doresc sa auda cuvinte de imbarbatare, de consolare, prin care sa le alimentezi speranta ca intr-o zi va fi mai bine. Tu ai depus efortul de a le incuraja, spunandu-le ce au nevoie sa auda, insa, in ceea ce le priveste, persoanele vor continua sa faca volute in aceeasi zona pe care unii o numesc deprimare, in timp ce altii o numesc pierderea directiei in viata.

Poate ca, in acel moment, un sentiment de responsabilitate va iesi din forul tau interior si va incerca sa te impinga la supravegherea vietii/fericirii persoanei aflate la ananghine. Poate ca vei simti cum incepi sa te autoinvinovatesti pentru faptul ca nu ai putut sa faci mai mult pentru ea. Dar tu nu poti sa fii responsabil decat pentru propria ta fericire. Este important sa intelegi ca rolul tau este sa o indrumi atat cat stii si atat cat poti de bine. In niciun caz rolul tau nu se refera la a o incuraja sa se complaca si mai mult in criticile si problemele sale.

In alte situatii de viata, sunt zile in care stam de vorba cu cineva si percepem cele auzite ca fiind false. Ce faci in acel moment? Intr-o prima varianta de reactie, este posibil sa asculti, punand in joc un talent remarcabil de disimulare, mimand faptul ca il crezi, dar criticand persoana in mintea ta? Deoarece gandesti un lucru, dar il lasi sa creada altceva, vei fi mai putin fals decat el? „Daca descoperi ca unele persoane din anturajul tau nu sunt sincere, asta se intampla pentru ca tu sa devii constient/a ca, la randul tau, nu esti intodeauna sincer/a. Si nu neaparat din rautate! Deseori, frica este cea care determina o asemenea atitudine: frica de a nu rade altii de tine, frica de a nu fi la inaltimea unei situatii sau frica de a nu te insela.” (Lise Bourbeau, 2001) La aceasta am mai putea adauga: frica de a nu fi izolat in cercul respectiv, frica de a nu da nastere unor conflicte inutile, etc. Cand intelegi aceste lucruri, incetezi sa mai critici. Nu mai vezi sensul.

Intr-o a doua varianta posibila de reactie, ai putea verifica situatia, daca ceea ce auzi ti se pare fals. Invinge teama care iti da tarcoale atunci cand doresti sa fii sincer. Ce se poate intampla? Sa nu mai vorbeasca cu tine? Ai avea nevoie sa te inconjori cu oameni care adora sa fie mintiti? Poate ca pur si simplu te-ai saturat si tu sa critici pe altii in sinea ta. Dar pentru asta este necesara sinceritatea. Cand doresti sa afli adevarul de la celalalt, cand verifici informatia, nu mai ai motive sa critici. Mingea se afla in terenul celuilalt. Este decizia lui daca doreste sa-ti spuna adevarul sau nu.

Uneori este posibil sa nu ne placa felul in care cineva este imbracat si tindem sa-i criticam in mod automat vestimentatia sau frezura/coafura. Daca te decizi sa faci o pauza de critica, sa respiri adanc, il poti intreba ulterior ce l-a determinat sa se imbrace astfel. Intelegerea celuilalt, oricat de diferita ar fi persoana de tine, iti va aduce in primul rand tie un plus de cunoastere, pentru ca aspectul exterior va spune intotdeauna ceva despre celalalt. Ia-o ca pe o provocare intelectuala sa afli ce anume. Pe langa acest aspect, iti va fi mult mai limpede faptul ca fiecare dintre noi chiar este unic, aceasta nefiind doar o vorba aruncata in vant. Fiecare avem structuri diferite, chiar daca unele par a fi de neinteles pentru noi. Atunci cand vei inceta sa critici, vei constata cu stupoare cum valul care-ti acoperea ochii si mintea, se ridica. In acea clipa, ca o strafulgerare, intelegi cat de tributar ai fost unor conveniente sociale care ti-au strangulat personalitatea.

Sinceritatea ne poate salva din multe astfel de conflicte interioare pe care le avem cu ceilalti. De exemplu, ti se vorbeste pe un ton militar, ti se spune ce, cand si cum sa faci. Ai chef sa faci contrariul fata de ce ti s-a spus? Nu poti accepta asta? Poate ca nu te comporti exact ca o persoana autoritara, dar in adancul tau ai o tendinta spre aceasta atitudine. Cum se vede acest lucru? Intotdeauna, daca nu actionam potrivit cu ceea ce simtim, ceea ce obtinem va fi mereu critica, ce actioneaza ca un vector, fiind indreptata catre noi sau catre ceilalti.

Stoparea acestei tendinte este generata de sinceritate. Fii sincer si vorbeste persoanei care se exprima pe un ton autoritar, spunandu-i ce efect are acesta asupra ta, subliniindu-i ca nu iti face bine. Daca persoana respectiva continua pe acelasi ton, aceasta ramane in totalitate doar problema sa. Tu ti-ai facut „datoria”. Apoi, fie poti pleca, fie poti cauta o solutie prin care critica sa nu te afecteze, asta in cazul in care esti obligat sa stai cu acea persoana un timp indelungat (la serviciu, in familie, la scoala). De asemenea, nu este mai putin adevarat ca persoanele autoritare creeaza impresia unei personalitati puternice. Dar este doar o impresie. In cele mai multe cazuri, in spatele acestui comportament se ascunde frica. Nu stie cum sa-si arate altfel dragostea, pentru ca acesta este singurul mod pe care l-a invatat in copilarie, singurul mod in care a fost iubit, daca-i putem spune asa. De ce nu a cautat altul? Acest fapt depinde de fiecare om in parte. Ceea ce este indubitabil, in acest caz, este faptul ca „daca esti dispus sa vezi dragostea, frica sau suferinta la oamenii autoritari, nu vei mai auzi aceleasi vorbe. Nu le vei mai percepe ca pe o amenintare”. Pentru ca tu vei „citi” dincolo de cuvinte. Aceasta este un nivel de ascultare mult mai profund a ceea ce auzi.

Tot autoarea Lise Bourbeau spune: „De asemenea, este bine sa intelegi ca rareori simti furie fata de altcineva. In cele mai multe situatii, esti furios pe tine insati. Chiar daca, in aparenta, altcineva a declansat-o si o primeste, supararea iti este destinata”. De exemplu, daca cineva are o opinie diferita, chiar contradictorie cu a noastra, ne suparam sau ne produce o disensiune interioara intr-un fel sau altul. De ce? Din punct de vedere logic nu are nici un sens. Este alt om, care poseda alte cunostinte, cu alta educatie, vocabular, perceptii diferite si o alta structura a creierului. Nu este logic sa ne suparam pentru faptul ca opinia lui nu a fost in acord cu a noastra. Atunci, poate ar trebui sa ne intrebam de ce tinem cu orice pret, in sinea noastra, sa avem opinii similare, daca nu, chiar identice? Pe ce suntem suparati mai exact? Ce anume ne revolta in asa fel incat sa dam drumul la tirada de critici, judecati s.a.m.d.?

In momentul in care auzim lucruri indezirabile de la persoane mai mult sau mai putin bine intentionate plecam de la presupunerea ca ele nu ne iubesc atunci cand ne spun adevarul dureros. Lucrurile acelea neplacute sunt deseori cuvinte pe care ni le spunem noi insine, in gandurile noastre, dar pe care nu vrem sa le si exprimam. Daca cineva iti releva un fapt mai putin placut despre tine insuti, inseamna ca ii pasa de tine. O face pentru ca tu sa te indrepti. In momentul in care vei auzi dragostea fata de tine in ceea ce spune, atunci frica dispare. Indiferent de modul de exprimare a fiecaruia, cand decidem sa auzim ca dincolo de cuvintele rostite, se afla dragoste, atunci vom reusi sa ne imbunatatim viata interioara si exterioara intr-o foarte mare masura. Pentru ca, desi cunoastem prea putin oamenii cu care intram in contact, avand fiecare dintre noi, in realitate, putine persoane apropiate, un lucru este cert: in adancul nostru, toti vrem sa iubim si sa fim iubiti.

Multe emisiuni televizate, diverse stiri sau distractii exagerate, care ne inconjoara, incearca sa ne tulbure simturile si gandirea. Se pare ca in cele mai multe cazuri reusesc. Spre exemplu, ce muzica asculti in timpul tau liber? Preferi o muzica armonioasa, care-ti confera trairi si o stare de spirit inaltatoare sau preferi muzica care te excita nervos si-ti biciuieste simturile? Alegi filme din care reiese o idee, un mesaj din care ai avea ce invata, emisiuni educative despre mediul inconjurator, despre Univers, despre oameni, care te sprijina sa (te) intelegi? Sau alegi emisiuni al caror subiect principal sunt barfele, emisiuni care exploateaza frica, care te fac sa te indoiesti de tine si de oameni in general? Ce alegi sa auzi?

Plecam de la premisa, spre exemplu, ca te afli in aceeasi camera cu o persoana care isi doreste sa auda ceva anume, ce tie nu-ti face placere. Nu este relevant daca este vorba despre o emisiune televizata, un dialog la radio sau o conversatie cu o terta persoana. Ce variante ai la dispozitie? Prima varianta este sa ramai pe loc, sa strangi din dinti, sa-ti musti limba, dorindu-ti ca totul sa se termine cat mai repede. A doua varianta implica interventia ta. Poti schimba canalul, poti deturna subiectul conversatiei spre teme cu mult mai frumoase. A treia varianta este sa parasesti pentru un timp camera, in cazul in care optiunile tale nu sunt acceptate de catre ceilalti. Este alegerea ta sa asculti ceea ce te face sa te simti mai bine.

In prezent, foarte multi oameni inca aleg sa isi hraneasca sufletul doar cu barfe, vesti proaste, emisiuni de slaba factura. Aleg sa auda despre vietile nenorocite pe care le traiesc altii, despre traiul precar, despre drame, despre moarte, tristeste si jale. Oare ce efect vor avea toate aceste elemente asupra psihicului lor? Astfel de inclinatii catre dezastre le ofera tuturor oamenilor ocazia, fie de a se hrani cu nenorocirea altuia, fie de a-si spune ca, in definitiv, viata lor nu este atat de jalnica precum credeau, ca se putea si mai rau.

Cu totii ne putem intreba: oare acesta este drumul catre fericire?



Lasa un comentariu