Rolul parintelui in formarea psihosexuala a adolescentului



avon.ro

Rolul parintelui in formarea psihosexuala a adolescentuluiIn perioada de adolescenta tinerii trec printr-o etapa confuza pe planul relatiilor sexuale. Se afla intr-o perioada in care instinctul sexual abia se instaleaza si, chiar fara prezenta unor factori incitanti – imagini din filme, reviste cu poze nud – acest instinct le da batai de cap si indeamna la un inceput de viata sexuala.

Din cauza absentei educatiei sexuale, informatiile inregistrate de tineri sunt transmise in grupul de apartententa, ele avand o mai mare putere de convingere individuala. Pentru ca totul este ambiguu, tinerii nu au nici o idee despre complexitatea unei relatii pe care o vor descoperi in timp, dupa un lung parcurs de experiente esuate atat pe plan afectiv cat si sexual. Rezultatele pot degenera in adevarate dezastre la nivel psiho-sexual.

Doar o personalitate psiho-sexuala normal dezvoltata va putea crea un viitor adult echilibrat. Actul sexual nu inseamna posesie, ci impartasirea placerii. Intelegerea sexualitatii prin informare corecta, conduce la descoperirea unei alte dimensiuni a existentei umane, importanta in viata fiecarui om, indiferent de varsta si obliga la asumarea unor responsabilitati, precum si la stapanire de sine.

Majoritatea parintilor persista intr-o atitudine de pudoare si decenta adesea cauzatoare de tragedii in viata propriilor copii. Tinerii nu simt ca pot apela la parinti ca sa vorbeasca deschis despre probleme, altfel acestia ar fi fost primii care ar fi deschis discutia. Stim cu totii ca orice tanar indragostit simte nevoia sa vorbeasca despre persoana iubita prin „discutii interminabile” despre aceasta.

In aceasta situatie, ar fi suficient ca parintii sa se arate disponibili pentru astfel de dialoguri care pot avea o nota impersonala (se ofera informatia ca fapt divers sau prin intermediul unui scenariu de viata trait de o persoana x necunoscuta), prezentate ca simple informari despre acest aspect important al vietii. Tinerele nu ar mai suferi deceptii din cauza viselor romantice, a sarcinilor nedorite sau a bolilor grave care i-ar putea marca grav pe plan psihic pe adolescenti.

Consecintele atitudinii complet indiferente a parintelui care refuza orice dialog pe tema sexualitatii – devenind chiar agresiv atunci cand subiectul nu poate fi evitat – sunt vaste.

Tinerii au senzatia ca sunt liberi si pot face tot ce le trece prin cap. Nu vor refuza nici o oportunitate sexuala, insa nu se implinesc afectiv. Apoi se vor simti vinovati pentru ca fac ceva ce nu pot discuta cu parintii.

In aceasta situatie, Dr. Antoaneta Pop, autoarea cartii Sex fara restrictii, dar…, spune: „Relatiile cu partenerul de sex sunt superficiale, actul sexual fiind conceput ca act mecanic. Aceasta atitudine dauneaza formarii identitatii sexuale prin incapacitatea comunicarii. Pentru ei cunoasterea partenerilor de sex nu are importanta”.

O alta categorie parinteasca isi supravegheaza indeaproape copiii prin controlul asupra vietii intime a acestora. Parintii considera ca vlastarii trebuie sa isi inceapa viata sexuala doar in cadrul legal oferit de casatorie. Cand copilul va reusi sa scape de sub supraveghere si se acupleaza cu un/0 partener/a de ocazie, va realiza un act sexual care ii va oferi satisfactie doar prin prisma libertatii de optiune, nu pe plan afectiv sau al unei reale satisfactii sexuale.

Teama de reactia parintilor la aflarea razvratirii, sentimentul de vinovatie, deceptia pe plan sexual vor constitui elemente care vor deteriora armonia psiho-sexuala avand consecinte pe termen lung atunci cand adolescentul va forma un cuplu in viitor: frigiditate, vaginism (durere la penetrare sau in cursul actului sexual), impotenta psihogena (nu sunt prezente cauze organice, ci psihice precum depresie, stres, anxietate, vina).avon.ro

O alta categorie de parinti isi sufoca copiii prin bunavointa excesiva fata de problemele sexuale, violandu-le intimitatea. Copiii vor evita sa le faca confidente, care in mod normal, daca nu ar fi existat excesele grijii parintesti, i-ar fi ajutat in dezvoltarea vietii sexuale. Excesul lor de zel poate continua prin depanarea amintirilor legate de ceea ce au facut ei in tinerete, detalii irelevante pentru fiul/fiica in cauza. Parintii binevoitori risca sa accentueze gradul de confuzie al tanarului in formare.

Ce tip de parinte contribuie la dezvoltarea armonioasa a personalitatii psihosexuale a tinerilor?

Acela care sugereaza ca este alaturi de copilul sau, fiind disponibil pentru dialog atunci cand este solicitat. Cel caruia nu-i este frica sa admita ca este depasit de anumite probleme sau nu cunoaste anumite informatii in domeniu si propune documentarea asupra subiectului din carti de specialitate. Cel care nu da buzna in intimitatea copilului, ci este discret si suficient de atent la evolutia globala a copilului, gata sa ii fie alaturi cand observa ca acesta are anumite dileme si intrebari la care nu gaseste raspuns.

Parintele trebuie sa isi faca un prieten din copilul sau. Trebuie sa-i vorbeasca acestuia ca si cand s-ar afla la masa negocierilor cu un partener de discutii.

Autorea concluzioneaza: „Daca parintii se comporta ca si cum acestia nu sunt in stare sa gandeasca, atunci maturizarea tinerilor va veni tarziu, abia dupa ce isi vor umple sacul cu experiente negative. Daca parintii vor renunta la atitudinea dominatoare si vor dialoga civilizat si cu rabdare, abia atunci tinerii se vor detensiona si opozitia fata de `anume reguli invechite de viata` se va diminua in intensitate. Ceea ce trebuie sa se urmareasca este intelegerea reciproca intre doua generatii care s-au dezvoltat intr-o alta perioada de timp. Deci, acei parinti care au apreciat unele teme discutate ca o incurajare a libertinismului tinerilor sunt rugati sa mai reflecteze. […] In timpul dialogului, parintii nu trebuie sa uite ca tinerii sunt intr-o perioada confuza, perioada de cautare a unei noi personalitati, a constiintei de sine, din care face parte si personalitatea psihosexuala”.

avon.ro

Lasa un comentariu