Relatia medic/psiholog – bolnav



avon.ro

In relatia dintre medic sau psiholog si bolnav conteaza atat trasaturile bolnavului, cele ale medicului/psihologului, cat si cele ale imprejurarilor in care se stabileste relatia (tipul de boala).

Terapeutul poate avea doua stiluri relationale fundamentale: paternalist si partenerial.

Stilul relational paternalist presupune ca terapeutul isi asuma intreaga responsabilitate a actului terapeutic, prescrie la modul imperativ tratamentul. Aceasta implica responsabilitate si participare afectiva puternica. In afectiunile acute, stilul paternalist este aproape obligatoriu. Stilul paternalist este preferat de pacientii anxiosi, care sunt terorizati de un diagnostic grav si nu au curajul sa si-l asume. Acest stil este reprezentativ pentru epocile trecute, actualmente fiind inlocuit de cel partenerial. In stilul paternalist, terapeutul are rol de parinte protector, care n-are voie niciodata sa-si pedepseasca bolnavul, ci doar, cel mult, sa-l mustre.

Stilul partenerial presupune un terapeut competent, care incredinteaza pacientului atat informatiile despre boala sau tratament, cat si responsabilitatile ce-i revin bolnavului. Terapeutul nu poate fi tras la raspundere pentru ca si-a informat pacientul. In cadrul stilului partenerial se incadreaza psihoterapia nondirectiva, centrata pe client, de tip rogersian.

In corpul medical se pot constata diferite atitudini in relatia cu pacientii: atitudinea de „savant detasat“ si atitudinea de mentor – apropiata de stilul paternalist. Mentorul este un pater luminat, care il invata pe pacient ce sa faca, il supravegheaza, nu-l cearta – este un „despot“-sfatuitor luminat care pune suflet.

Pacientii, de multe ori, isi ascund emotiile si se centreaza pe simptome somatice, aceasta sub efectul unei stari depresive mascate, nu suficient de evidenta pentru medic (uneori si pentru psiholog). Pacientii sunt extrem de jenati in privinta exprimarii simptomelor in plan urogenital si sexual. Unii manifesta un respect excesiv pentru medici si sunt extrem de politicosi, chiar umili. Unii bolnavi pot prezenta un blocaj afectiv legat de teama de o boala grava. Altii pot fi de-a dreptul ostili la dialog, inchisi in sine.

Exista si bolnavi cu alexitimie (incapacitatea de a-si exprima emotiile intr-un limbaj „plastic“) si alexisomie – descriere stereotipa, saraca si foarte stricta a simptomelor. O trasatura comuna si negativa in planul sanatatii psihice si somatice o reprezinta incapacitatea individului de a-si descarca starile de tensiune afectiva, de a se elibera de povara emotiilor. Descarcarea afectiva este exploatata la maxim in cazurile de accident.

Bariere in relatia medic-pacient:

  • lipsa informatiilor din partea pacientului
  • lipsa de captare a informatilor din partea medicului sau terapeutului
  • lipsa de timp
  • implicare emotionala foarte crescuta – prea multa mila
  • atitudinea de tip „nu e treaba mea“
  • empatizarea cu bolnavul este uneori imposibila (cazul minoritatilor sexuale)
  • oboseala sau plictiseala terapeutului
  • contextul erotic – prejudiciaza, limiteaza relatia terapeutica
  • contratransferul excesiv

Situatii conflictuale in cadrul relatiei medic/psiholog – pacient

  • generate de pacientii cu pretentii exagerate sau absurde, ce constituie adevarate abuzuri
  • situatia alcoolicilor si a dependentilor de droguri
  • ambivalenta afectiva (recunostinta si agresivitate) fata de medic (se poate manifesta sub forma negarii ameliorarii)
  • transferul excesiv
  • la unii pacienti apare o rezistenta la tratament, nesupunerea fata de indicatiile terapeutice
  • doctor shopping: obtinerea opiniei altor medici din aceeasi specialitate

Un alt aspect al relatiei medic-pacient il constituie adaptarea medicului la reprezentarile cognitive asupra bolii: identificarea bolii – diagnosticul, a cauzelor, a consecintelor (supravegherea bolnavului), controlabilitatea bolii (prin tratament, regim, terapii alternative), durata bolii.avon.ro

Este important sa nu se incurajeze centrarea pacientului pe simptome arbitrare, de regula fizice ale bolilor somatice (de obicei, bolnavul neaga participarea factorului psihologic).

 

Note de curs – Psihologie medicala

avon.ro

Lasa un comentariu