Relatia copil – bunici



mycloset.ro

A fi bunic reprezinta una dintre cele mai mari bucurii. Asa cum afirma o bunica: “Este singura relatie in care indivizii sunt nebuni unii dupa altii, doar pentru ca respira!”

Bunicii din ziua de azi indeplinesc alte roluri foarte importante, mai ales in familiile tinere; nu sunt doar cei ce pregatesc o mancare delicioasa, spun povesti la culcare copiilor sau ii imbratiseaza cu caldura. Copiii continua sa aiba nevoie de stabilitate, de timp si de ingrijirea bunicilor, intr-o lume in care divortul, relatiile distante intre parintii, cariera acestora pot afecta dezvoltarea lor. Mare parte dintre familiile contemporane sunt mult mai ocupate decat inainte. Cand atat mama, cat si tatal lucreaza, bunicii sunt cei care pot oferi copiilor timpul lor, compania si sprijinul atat de necesar acestora.

Divortul a inceput sa insemne schimbare, adaptare pentru din ce in ce mai multi copii. Pe parcursul primilor ani dupa divort, multi copii au sentimente puternice de tristete, singuratate si furie.

Parintii sunt, in mod obisnuit, atat de implicati in propriile lor probleme cauzate de schimbari, incat nu prea au timp si rabdare sa raspunda asa cum ar trebui dorintelor copiilor. Bunicii pot fi o sursa foarte buna de sprijin, un fel de “port sigur pe timp de furtuna”. Un aspect esential il constituie faptul ca bunicii trebuie sa evite dupa divort sa faca comentarii negative asupra fostului ginere/ fostei nurori. Ei pot constientiza problemele pe care le are cuplul, fara a distruge imaginea copiilor despre parinti. Mai mult decat atat, isi pot exprima dragostea si grija fata de copii, pentru a le oferi atentia suplimentara de care au nevoie.

Multi dintre bunicii naturali sau vitregi ai copiilor din zilele noastre se afla la o distanta apreciabila de acestia, din punct de vedere geografic. Exista diferite metode de comunicare pentru tot atat de multi bunici. Unele costa bani, altele sunt gratis. Caile traditionale de pastrare a legaturii includ scrisori, telefoane si vizite. Multe familii isi trimit copiii la bunici o saptamana sau toata vacanta de vara.

Timpul petrecut de bunici cu fiecare nepot in parte este special. Timpul dedicat activitatilor potrivite varstei copilului formeaza amintiri ce raman intreaga viata. Pentru cei ce nu locuiesc aproape de nepotii lor distanta poate fi un factor, care sa impiedice toate acestea. Dar chiar si momentele scurte in care citim unui copil sau in care ne plimbam cu el pot constitui clipe de implinire sufleteasca.

Faptul ca exista un adult care, intr-adevar, il asculta, permite copilului sa-si formeze increderea in sine. Se deschide o poarta de comunicare pentru copil, atunci cand exista cineva care este preocupat de toata activitatea sa, care e interesat de planurile sale. Pentru el e important sa constientizeze existenta cuiva care-l poate sfatui in momentele importante, mai ales cand trebuie sa ia decizii. A-i fi alaturi copilului inseamna multe. Cititul povestilor, de pilda, permite nu doar relationarea cu copilul, dar ajuta, de asemenea, la formarea cunostintelor si deprinderilor. Daca cei mici sunt capabili sa citeasca, e bine ca bunicii sa-i solicite sa le citeasca. Compania bunicilor nu inseamna doar locurile speciale in care sunt dusi nepotii sau lucrurile deosebite pe care bunicii le fac pentru ei, dar si perioadele calme, de liniste, cand a fi impreuna in viata de zi cu zi este extrem de important. De aceea, e bine ca cei mici sa-si urmareasca bunicile in gradina, in bucatarie sau la cumparaturi.

Pe de alta parte, copiii obtin siguranta si stabilitate, cunoscand faptul ca apartin unei familii extinse, cu o istorie speciala. Si e util ca bunicii sa le impartaseasca celor mici povesti despre trecut, despre stra-strabunici, mai ales daca ele pot reflecta intr-o anumita masura personalitatea celor care nu mai sunt. E bine ca traditiile familiei sa nu fie uitate, iar copiii sa fie partasi la pregatirea diverselor tipuri de mancare, specifica anumitor sarbatori.

Uneori copiii se tem sa devina adulti, pentru ca-i vad pe cei mai in varsta ca ei nefericiti. De aceea, e bine ca ei sa fie inconjurati de oameni care abordeaza viata optimist si le ofera o imagine pozitiva despre viitor; adica – de bunici capabili sa le transmita numai lucruri bune.

Un alt aspect interesant este acela ca bunicii nu trebuie sa traverseze stresul zilnic, pe care-l infrunta parintii si de aceea copiii pot sa-si depaseasca situatiile dificile create la scoala sau in alte contexte, uzand de intelegerea, sprijinul si intelepciunea lor. Orice moment cu bunicii conteaza! Iar pentru ei, nepotii sunt la fel de importanti. De aceea, e util ca orice bunic sa-i inteleaga. Prietenii sunt esentiali pentru adolescenti si preadolescenti si, in consecinta, bunicii trebuie sa stie numele acestora si motivele pentru care sunt prietenii nepotilor lor. Daca locuiesc in apropiere pot sa-i invite la masa sau sa mearga cu totii in excursii.elefant.ro

De asemenea, bunicii ar putea sa-si dovedeasca interesul pentru grupul muzical favorit al nepotilor, pentru sportul practicat de acestia sau pentru hobby-urile lor. Ii pot insoti in diversele “spectacole” sau “meciuri” importante si in felul acesta efortul copiilor va fi apreciat, iar ei se vor simti incurajati in ceea ce fac. Nu trebuie neaparat ca bunicii sa-i intrebe daca au invins sau daca au reusit in ceea ce si-au propus, ci doar sa devina curiosi fata de lucrurile noi invatate, fata de ceea ce ii pasioneaza pe ei. Nepotii au nevoie de sprijin si nu trebuie sa simta ca sunt puternic valorizati, doar daca obtin performante remarcabile.

Ce se intampla insa cand bunicii isi asuma rolul de parinti ai nepotilor lor?

Pentru ei inseamna un efort de a se adapta si poate reprezenta multe modificari in organizarea vietii, de la finante la schimbarea carierei pana la mutari si schimbari ale stilului de viata.

La cei implicati in cresterea nepotilor se inregistreaza adesea un simt al responsabilitatii foarte ridicat. Margaret Jendrek de la universitatea Miami din Ohio a intervievat 114 bunici, aflati in aceasta situatie. Majoritatea ingrijea doar un nepot, dar erau cativa care aveau grija chiar de 5. Cercetarea a avut in vedere aproape numai bunicute. Jendrek a identificat 3 tipuri de bunici:

  • bunici care aveau grija zilnic de nepoti, pe o perioada extinsa
  • bunici care locuiau cu nepotii, care aveau in ingrijire un nepot, dar nu detineau custodia legala a acestuia
  • bunici care obtinusera responsabilitatea legala fata de nepotul lor

Studiul a descoperit ca bunicii aveau grija, in cele mai multe situatii, de copilul fiicei lor decat a fiului, mai ales in situatiile de custodie legala. Bunicii din prima categorie ingrijeau in special bebelusi, iar ceilalti – copii pana la 14 ani. Toate cele trei grupuri au precizat ca aceasta situatie le-a afectat stilul de viata, prieteniile, familia si casnicia.

Aproape trei sferturi dintre ei au enuntat schimbari majore in planurile si obiceiurile lor zilnice. Asa cum era de asteptat, bunicii care aveau custodia totala asupra nepotilor au indicat cele mai importante schimbari. Iar mai mult de jumatate dintre ei – aproape doua treimi dintre cei din aceasta categorie – au raportat prezenta unui simt al responsabilitatii mult mai ridicat, datorita faptului ca ingrijesc nepotul/nepotii.

Jendrek a aflat ca motivele pentru care nepotii se afla doar cu bunicii variaza, functie de tipul de ingrijire acordat. Mare parte dintre cei din prima categorie a invocat programul de lucru incarcat al mamei copilului, in vreme ce bunicii din a treia categorie s-au referit la probleme emotionale ale mamei. Ajutorul financiar a fost motivul cel mai des intalnit oferit de cei care locuiau cu nepotul.

In general, aproape doua treimi dintre bunici si-au oferit ajutorul. Bunicii din a doua categorie au grija de copiii, chiar daca parintii acestuia sunt apti sa realizeze acest lucru. De aceea, faptul ca nu ei detin autoritatea legala asupra copilului, ii determina pe bunicii aflati in aceasta situatie sa fie mai tensionati decat celelalte doua tipuri.

Oricum, acestia au preferat un astfel de aranjament informal, pentru ca obtinerea custodiei legale asupra copilului ar insemna admiterea faptului ca propriul lor copil este un parinte nepotrivit, ceea ce ar implica probleme de tip emotional foarte puternice. Autorul studiului a observat ca toti bunicii, indiferent de tipul caruia ii apartin, sunt dornici sa ofere nepotilor lor un mediu familial stabil.

Dintre toti cei mentionati, se pare ca cei din prima categorie sunt cei care definesc cel mai bine din punct de vedere social notiunea de “bunic”. Dar in toate situatiile ei au nevoie de un sprijin si o incurajare suplimentara din partea celorlalti membri ai familiei.

Un subiect atat de fascinant ca cel referitor la familie, la relatiile dintre membrii sai nu poate sa nu cuprinda si imaginea bunicilor. In timp, fiecare dintre noi tanjeste dupa momentele in care toata familia era impreuna.

astratex.ro

Un raspuns pentru “Relatia copil – bunici”

  1. madalina says:

    buna…am citit articolul despre bunici si copii… as dori un sfat! Logodnicul meu este divortat si are o fata de 10 ani… fetita sta cu bunica(din partea tatalui) de la varsta de 8 luni. Eu am fost in vizita la ei si mi s a parut ceva straniu… Eu o luam la plimbare,la o prajitura ca intre fete, vroiam sa ne cunoastem mai bine… ea se simtea bine… dar mereu imi spunea ca ea vrea sa mearga si cu mamaie…mereu vroia sa fie cu mamaie…in vacanta la noi in italia nu vroia decat cu mamaie…plus ca am observat ca ea nu avea prietene pentru ca iesea afara doar cu mamaie… Nu prea o inteleg asa bine pe mamaie pentru ca atunci cand fiul ei nu i facea poftele il ameninta ca ii duce fata la politie… Ea nu are pensie,iar sotul a parasit o de curand pentru ca ii cerea mereu prea multi bani…si simt ca o santajeaza pe fetita si pe logodnicul meu,iar mie nu pprea imi place de ea… cum se numeste o asemenea bunica? Pot oare sa i schimb conceptiile si sa i demonstrez ca copilul are propia personalitate si nu trebuie influentata? cum sa fac asta?
    un sfat va rog…

Lasa un comentariu